Să vedeți pățanie: mă sună zilele trecute un redactor de la RTV să mă întrebe dacă i-am dat acordul senatorului Alexandru Mocanu de la Teleorman să folosească un articol al meu ca declarație politică. Articolul fusese publicat sub semnătură în 15 martie pe HotNews, Contributors, cât și în revista 22 on-line, ulterior în ediția tipărită. Verific pe site-ul Senatului și, ce să vezi? Articolul era preluat în Declarația politică nr.2606 din 19 martie 2012 integral, cuvânt cu cuvânt, dar cu fracturi și intervenții ici-colo din partea senatorului. Fără ghilimele, fără specificarea autorului, fără nicio sugestie că textul ar aparține altcuiva. Întrebat de Adrian Ilie, parlamentarul a recunoscut pentru RTV.NET că ”am preluat o serie de informaţii din spaţiul public şi le-am aranjat într-o declaraţie politică”, precizând însă că nu consideră asta o încălcare a dreptului de autor. Cum nu am avut ocazia să ne intersectăm niciodată, cred util să-i furnizez domnului senator câteva informații care îl pot pune la adăpost de inconfortul unor chemări în instanță de către autori mai importanți, mai nervoși sau mai vanitoși decât mine. Deci:
Domnule Senator
Vă mulțumesc că sunteți un cititor al rubricii ”Media culpa” publicată pe HotNews, Contributors și în revista 22 și că vă identificați adesea cu opiniile mele. Am constatat asta fiindcă, ajutată de un motor de căutare pe Internet, am regăsit pe www.politicalocala.ro articolul meu Eroisme la Realitatea TV preluat în iunie 2011, cu nume, prenume, titlu exact și chiar cu o apreciere măgulitoare a textului. Înțeleg așadar mobilul lăuntric, empatia, care v-a mânat recent să considerați just și să preluați articolul în care, sub titlul Gâdea, demisia!La gerunziu analizam ironic prestația unui moderator arogant și nepregătit pentru un interviu cu premierul. Ce nu înțeleg este de ce ați renunțat să folosiți un mijloc uzual, ghilimelele, citarea, așa cum o făcuseți în cazul anterior. Mai mult, dacă afirmațiile dvs. au fost corect notate de redactorul RTV.NET, păreți a face parte dintre acei adolescenți care cred că poți lua orice de pe Internet, că download nu costă, că orice compilație e permisă. Nu vă pot lăsa să ignorați faptul că în România există Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, din două motive: sunteți sexagenar și sunteți legiuitor în Parlamentul României. Adică omul care face legile.
Legea dreptului de autor zice la art.7 lit.a că ”scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator” constituie obiect al dreptului de autor, autorul fiind definit ca ”persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică”. Oricât de surprinzător ar fi, legea îi conferă autorului o serie de drepturi patrimoniale cum ar fi cele descrise în Cap. IV: dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunostința publică, dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, de a decide sub ce nume va fi publicată lucrarea, dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricarei modificări și, mai important, dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de catre alții. În schimb se permite citarea, în limite rezonabile. Un întreg capitol al legii se ocupă de proceduri și sancțiuni, inclusiv penale. Ați reușit performanța, domnule Senator, să încălcați o întreagă serie de prevederi legale, realizând un plagiat amărât, presărat cu comentarii proprii neinspirate, inadecvate, după gustul meu, pentru o declarație politică.
Dar să vedeți în ce bucluc m-ați băgat: textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora, așa cum prevede art.9, nu beneficiază de protecția legală a dreptului de autor. O spuneți singur, în răspunsul dat redactorului de la RTV: ”Declaraţiile politice nu sunt volume de proză sau de poezie ca să ai drepturi de autor”. Așadar, incluzând fără acord textul al cărui autoare sunt într-o declarație politică neacoperită teoretic de copy-right, îmi anulați dreptul legal asupra propriului text. Ce mă fac dacă voi dori să îl includ într-un volum?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
