Pe o terasă din Cişmigiu, cândva în vara trecută un amic cu care mă aflam în faţa unor beri reci mă întreabă parţial retoric, parţial cu subînţeles: ce au în comun toţi aceia care n-au făcut politică în mod susţinut, dar au fost excepţionali într-un fel sau altul în breasla lor şi au primit funcţii importante sau locuri eligibile pe listele PDL-ului? Şi ca să nu vorbim doar aşa în general amicul meu mi-a dat câteva nume: Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei, Sebastian Lăzăroiu, Cătălin Avramescu şi alţii mai puţin cunoscuţi decât aceştia. Şi o spun din capul locului, fiecare dintre aceştia sunt excepţionali în felul lor şi activitatea lor profesională şi publică vorbeşte pentru fiecare dintre ei. Şi mă refer la activitatea de dinainte de funcţie şi la cea din exerciţiul funcţiei. Cum de au reuşit ei acolo unde alţii poate le fel de excepţionali şi merituoşi nu au reuşit? Răspunsul a venit de la sine. Au fost la momentul potrivit în jurul preşedintelui Băsescu. Au fost promovaţi de la Cotroceni, cum este şi cazul actualului Premier.
Şi altfel nici că s-ar fi putut. Nu în România partidelor care reuşesc constant contraselecţia promovând mereu contraelite şi mai grav, antielite, aşa cum s-a întâmplat cu tărășenia din PDL în care un absolvent la 48 de ani de facultate a provocat excluderea unui absolvent de Sorbona cu multe alte merite cu totul onorabile.
Traian Băsescu este şi cel care a promovat constant femei în politică. Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Roberta Anastase îi datorează în mod direct cariera politică. Au fost şi alte doamne în jurul Preşedintelui care pe parcurs l-au părăsit şi s-au dus în tabăra adversarilor.
Este trist totuşi să ajungem la concluzia că cei merituoşi depind de arbitrariul celor puternici pentru a ajunge în funcţiile pe care oricum le merită. Mai ales că acest arbitrariu are şi el slăbiciunile lui, cea mai cunoscută dintre acestea fiind o damă bine şi bogată, pusă ministru peste bani foarte mulţi şi acum devenită despot peste organizaţia PDL de Bucureşti. Plus că… ce tată i-ar rezista propriei fiice care, deşi nu se remarcase prin nimic deosebit, devine eligibilă, cu ajutorul partidului pentru Parlamentul European.
Traian Băsescu a promovat mulţi oameni. Uneori a avut mână bună, alte ori nu. Mi-ar fi plăcut să am un instrument de măsurat care să-mi permită să adun şi să scad şi să văd dacă alegerile președintelui dau un rezultat cu plus sau cu minus pentru România. Şi să nu credeţi că am epuizat lista numindu-i pe cei de mai sus. Ei sunt mult mai mulţi. Mulţi dintre ei se remarcaseră deja, Train Băsescu doar a avut grijă să-i pună unde le era locul. Mai zic câteva nume ca să accentuez că am dreptate, cariera multora a depins direct de el: avem un Comisar European competent la Bruxelles; un fost comisar a fost valorificat la un domeniu la care până să vină acesta am suferit – afacerile europene; iar un om cu adevărat valoros a fost pus peste institutele culturale unde-şi reconfirmă, dacă mai era cazul, valoarea.
Totuşi nu e bine. Nu e bine că cei competenţi şi valoroşi depind atât de mult de un singur om. Dacă el îşi ia mâna de pe ei sau dacă el îşi pierde puterea cum natural se întâmplă acest lucru, totul nu a fost decât un moment în timp, cu totul reversibil şi fără persistenţă şi fără perenitate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
