De luni de zile, aud cum se lupta vajnic opozitia cu puterea.Cica “basistii” se lupta cu “voiculescienii” si “antenistii”, iar Crin Antonescu vrea sa faca disparut PDL-ul. Traseistii care isi arata din nou capul in aceste zile, cei care sunt in tot si in toate, impartiali ca tot romanul,demonstreaza ca de fapt ei conduc Romania si, daca ar forma un partid, ar fi un partid mult mai tare decat cele existente in prezent. Traseistii sunt cei care, la prima adiere, la primul pericol de esec, parasesc partidul la al carui san au supt ani buni contracte grase, functii, privilegii si se refugiaza in bratele adversarilor, cei care par a-i primi fara vreo rusine vizibila, cu bratele deschise, cu aerul pierdut cu care iti ridici o scama de pe rever. Explicatia nu poate fi decat dorinta de a parasi o corabie care se scufunda- iar cazul Frunzaverde o demonstreaza din plin.
Cei care vorbesc de batalia putere-opozitie sunt fericiti, pentru ca discuta despre ceva ce eu nu pot observa. In Romania nu exista nicio putere si nicio opozitie, in opinia mea, exista doar un bazin cu mult namol in care se balacesc fericiti toti politicienii, in timp ce increderea populatiei in Parlament a scazut la sub 20% si disperarea creste. Mai exista o voluptate transpartinica in a fura, in a baga mana pana la cot, adanc de tot si a te refugia apoi in alt partid, atunci cand, eventual, cu o noua guvernare, ar risca sa iti zangane o pereche de catuse pe langa urechi. Daca ceea ce descriu nu este real, astept primul politician fara coloana vertebrala de cauciuc care isi da demisia din propriul partid pe motiv ca nu vrea sa stea cot la cot cu un transfug, cu un naufragiat recuperat de la fostii adversari, cu un om cu care s-ar presupune ca in cele 5 minute cat dureaza tradarea ar trebui sa devina frate de cruce pana la moarte si bun coleg de partid. La un minim, ma astept ca, intrebati de jurnalisti despre zig-zagurile lor politice, politicieni cu ceafa lata, transfugii, traseistii sa nu isi arate tafna in mod fatis si sa intrebe, cum au trebat alte creaturi cu fruntea lata inaintea lor: “domn’le, si la o adica unde este problema?”
Sa incepem cu puterea. Daca stai sa il asculti pe Traian Basescu, guvernarea liberala a fost o catastrofa nemarginita ce aproape a impins tara in groapa. Ca semn supremn ca acea guvernare a fost nefericita, majoritatea ministrilor liberali au fost racolati pentru putere si mentinuti in funtii cu influenta PDL, dupa ce au fost scuturati de praf si vopsiti putin in portocaliu. Autosuspendatul liberal Catalin Predoiu, fostul avocat al Rompetrol, este si astazi Ministru al Justitiei, una dintre cele trei pozitii cheie – pentru a demonstra lupta invartosata cu coruptia si, de ce nu, cu mogulii ticalosi. Ba mai mult – domnul Predoiu a fost facut premier interimar. Noul premier, Mihai Razvan-Ungureanu, a fost si el un ministru politic intr-un guvern liberal, propus si sustinut de partid. Desi conduce acum un guvern sustinut in majoritate de PDL, are meritul de-a fi incercat macar sa pastreze o linie tehnocrata in actiunea politica pe care o are si de a fi incercat un minim dialog cu opozitia. Un alt fost ministru liberal, Teodor Melescanu, a ajuns seful SIE. Totusi, Traian Basescu nu a explicat niciodata cum e posibil ca un guvern majoritar PDL are in frunte un fost liberal si cum de a inclus atatia fosti liberali, daca guvernarea precedent a fost proasta. Cu referire la aceasta situatie, nu prea inteleg nici declaratia recenta a domnului Antonescu: “Ca membru autosuspendat din PNL, Ungureanu are libertatea pentru actiune politica”. Daca am generaliza, am putea intelege, prin absurd, ca am putea avea membrii autosuspendati de la PSD care se regasesc ca ministrii sustinuti de PDL sau poate vreun ratacit de la PRM care sa se inscrie in UDMR. Curat murdar! Pana unde poate sa mearga aceasta “autosuspendare”, descrisa ca un fel levitatie zen deasupra lucrurilor lumesti? Pana unde merge aceasta actiune mirobolanta care ii permite omului sa faca orice, oricum, oriunde? Daca tot e sa ne distram, incercand sa intelegem ceva din actiunile clasei politice in afara de incaierarea evidenta pentru ciolan (si rolul discret al serviciilor secrete), macar sa vedem aceasta autosuspendare ca un fel de atarnare de nadragi, cu capul in jos, intr-un copac- in cazul celor care o practica. De exemplu, “seful mafiei personale a lui Adrian Nastase”, in opinia presedintelui, este, cu semnatura presedintelui, Ministru al Apararii. Cristian Diaconescu era la un pas sa ajunga presedintele PSD, astazi este ministru in Guvernul sustinut de PDL. Gheorghe Ialomiteanu, fostul ministru de finante, a fost in trecut atat taranist cat si PSD-ist. Sebastian Vladescu din sustinut liberal a devenit sustinut liberal-democrat. Sunt prea multe exemple pentru a mi le aminti pe toate, toti acesti oameni pot fi pusi in oricare combinatie guvernamentala prezenta sau viitoare, conform stilului dambovitean de “combinatii de n luate cate k”. (Vezi articolul : “Antonescu: Ca membru autosuspendat din PNL, Ungureanu are libertatea pentru orice opţiune politică”)
Insa nici cu opozitia nu mi-e rusine deloc. Ce va insemna, la Caras-Severin, sa sustii opozitia? Va insemna un vot dat, inghitind in sec, pentru fostul baron greu al PDL, actualul tradator Sorin Frunzaverde, cel care pana mai ieri afilia partidul la popularii europeni si care acum iata se face frate de cruce cu fratii socialisti, bagandu-se direct in functia de vice-presedinte la liberali. Lazaroiu sustine ca s-ar fi pregatit un scandal de coruptie, iar Frunzaverde merge la opozitie pentru ca sa se afiseze dupa aceea haituit de putere. Oare ce-or fi intelegand europenii de la Bruxelles cand se uita la balcanica noastra tara? Mai departe: ce inseamna sa fi sef de filiala in Partidul Conservator? Inseamna sa il ai ca primvicepresedinte si sef direct pe cel mai mare fost PDL-ist in viata, Vasile Nistor de la Bacau. Pentru intrarea lui in partid direct in functia de vice-presedinte au votat 5.971 de oameni din partid, cu doar peste 300 impotriva, de unde constat ca, in ciuda impresiei generale de razboi cu Traian Basescu, exista cel putin un PDL-ist care este foarte apreciat in Partidul Conservator. Avem exemple si in plan local: ultimul primar sustinut cu invartosare de alianta USL, Catalin Chereches, este acelasi om care a fost botezat “Traseistul Anului” in 2010, de Alianta pentru o Romanie curata.La frageda varsta de 33 de ani, omul a colectionat mai multe partide decat masini personale. In 2003 era un vajnic PSD-ist, presedintele tineretului local, ca apoi sa ajunga vicepresedintele partidului. In 2010, dupa ce devine deputat PSD, se afiliaza cu UNPR-ul si sustine puterea. Apoi, esueaza pentru patru luni la liberali unde provoaca ruperea protocolului local PNL-PSD, dar primeste si promisiuni de sprijin PDL. In aprilie 2011, PSD, PNL, PC si UDMR, totusi, il sustin la primaria Baia-Mare- pe care o si castiga. A numit traseist un asemenea om este o insulta la adresa sarmanelor fete de pe centura, care mai merg si ele sa distreze un sofer de tir sau doi, dar niciodata sase. Ori domnul Chereches a trecut deja prin sase partide, dupa socoteala societatii civile.
Exemplele balanganitori de la putere la opozitie si inapoi nu sunt doar in ministere si in Parlament, nu se arata doar inainte de alegeri ci pot fi observate cu ochiul liber si in companiile de stat. Exista oameni care stau sus, indiferent de guvernare. Mihai David, fostul director de la Electrica si actualul membru in Consiliul de Administratie a declarat deschis ca a fost sustinut de PSD in 2009.Vroia chiar sa candideze pentru partid la primaria Brasovului. Faptul ca se afla inca la Hidroelectrica, insa, dupa ce a semnat prelungirea contractelor cu “baietii destepti” pentru inca 7 ani, demonstreaza ca influenta domniei sale se extinde in toate zonele partidelor politice, pentru ca PSD-ul nu mai este din 2009 in coalitia guvernamentala, iar, fara sustinerea directa a premierului si a Ministrului Economiei, el nu ar mai fi de mult acolo. Un alt exemplu binecunoscut este Mihai Necolaiciuc, cel care a devenit cunoscut pentru jaful de la CFR din perioada Guvernarii Nastase, jaf care ar putea avea o legatura cu vilele din Miami ale domnului Necolaiciuc si cu vila din Austria a domnului Mitrea – subliniez, ar putea avea, nu spun ca e ceva sigur. Putina lume isi mai aduce aminte, insa, ca omul a fost pus sef la CFR de Anca Boagiu in 2000 – ba chiar ca inainte domnul Necolaiciuc a mai beneficiat de o avansare ca sef al regionalei Iasi a CFR, pe care tot nu ma lamuresc daca a semnat-o sau nu Traian Basescu, atunci Ministrul Transporturilor, sau tot doamna Boagiu.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
