Deşi trebuie să recunosc faptul că îmi este foarte greu să fiu complet obiectiv în problema proiectului Hotărârii de Guvern legată de separarea etnică a Universităţii de Medicină din Târgu Mureş, dată fiind dubla mea calitate de absolvent şi cadru didactic al acesteia, voi încerca totuşi să mă detaşez atât de presiunile politice şi batjocura la care am fost supuşi timp de peste un an – ca Universitate şi corp academic – de către clasa politică românească prin intermediul reprezentanţilor ei aflaţi la guvernare, cât şi de aprecierile, inevitabil subiective şi personale, pe care le-aş putea avea. Şi o fac tocmai din dorinţa de a semnala opiniei publice un fapt infinit mai grav decât aplicarea regulii bunului plac a unui guvernant sau altul, într-o decizie politică ce afectează mediul academic.
Pentru început, doresc să subliniez coordonatele între care are loc acest joc politic, în opinia mea nedemocratic. Aceste coordonate sunt: 1) Legea Educaţiei Naţionale (LEN); 2) avizarea de către Ministerul Educaţiei a Cartei UMF Târgu Mureş; 3) mult disputatul şi discutatul proiect de Hotârâre de Guvern. Aşa cum se va putea observa din analiza de mai jos, toate aceste trei demersuri politice au fost făcute într-o totală lipsă de transparenţă decizională şi cu încălcarea celor mai elementare reguli ale practicii politice, reguli minimale şi specifice oricărei democraţii europene autentice.
1. Dacă vorbim de Legea Educaţiei Naţionale, am fost surprins şi oripilat să aflu, din declaraţiile unor specialişti autentici în educaţie, persoane implicate direct în redactarea proiectului LEN, respectiv în aprobarea lui în Parlamentul României, că între forma legii propusă de Comisia Prezidenţială, forma aprobată în Parlament prin asumare de către Guvernul Boc, respectiv chiar forma publicată în Monitorul Oficial al României ar putea exista diferenţe semnificative, diferenţe capabile să schimbe nu numai litera ci şi spiritul în care aceasta a fost redactată – acela al respectării autonomiei universitare!
Primul specialist care afirmă acest lucru este profesorul universitar dr. Mircea Miclea, în opinia mea unul dintre puţinii oameni din România care a dovedit că înţelege cu adevărat problemele specifice ale mediului academic şi universitar. Domnia Sa a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale ce a realizat Pactul pentru Educaţie şi este considerat de către mediul academic, ca fiind iniţiatorul reformei în educaţie şi “părintele spiritual” al LEN.
Într-un interviu publicat recent pe situl ziare.com, distinsul psiholog şi profesor subliniază, citez: “De altfel, acest articol (n.r. e vorba de articolul 132 din LEN) are o istorie ciudată. Am revăzut textul articolului, aşa cum a fost el inaintat dinspre Comisia Prezidenţială spre ministrul Educaţiei. Textul era mult mai clar: Guvernul poate infiinţa numai PROGRAME DE STUDII (nu şi facultăţi), şi numai cu APROBAREA, (nu cu avizul) senatului universitar. E de intrebat ministrul Funeriu de ce textul s-a modificat, dacă a fost vorba de neştiintă sau de premeditare. Dar, repet, chiar şi în formularea actuală, coroborând art.123 şi 132 din Legea Educatiei, înfiinţarea unei facultăţi nu se poate face fără voia senatului universitar”.
Mai mult, profesorul Cătălin Croitoru, deputat PDL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor, semnalează pe blogul său personal, într-o postare referitoare la interviul dat de Mircea Miclea, următoarele aspecte de-a dreptul stupefiante, citez: “C. Croitoru : Domnule Miclea, în lege au apărut mai multe modificări faţă de ceea ce bine fusese gândit şi chiar au dispărut cu totul articole aprobate în şedinţa de Guvern din seara de dinaintea asumării răspunderii. Articolele au dispărut în drum spre Monitorul Oficial prin intervenţia directă a lui Funeriu. Incompetenţa şi imoralitatea merg mână în mână după cum se vede.”
http://www.ccroitoru.blogspot.com/2012/03/mircea-miclea-cartea-nationalista.html
Dacă aceste aspecte se dovedesc a fi adevărate măcar în parte, există pericolul aruncării în derizoriu a întregului proiect de reformă a educaţiei, iniţiat şi susţinut cu bună credinţă de către specialişti autentici din domeniul educaţional, deoarece însăşi piatra de căpătâi a acestei reforme (LEN), s-ar dovedi că este una de lut.
Mult mai grav este însă faptul că într-o Românie democratică şi europeană, în secolul XXI, aflăm că este posibil, măcar teoretic, ca o lege să fie aprobată de Parlamentul României şi să apară apoi în Monitorul Oficial într-o formă diferită de cea pe care legiuitorul “în înţelepciunea sa” a considerat-o ca fiind potrivită. Cu alte cuvinte, aflăm că este posibil ca între puterea legislativă şi legile gândite, asumate şi aprobate de ea, să se interpună una sau mai multe persoane, înzestrate cu puteri “demiurgice” de a schimba o lege, în litera şi spiritul ei, dintr-o trăsătură de condei purtător de interese obscure!
Fără a avea pretenţia că sunt specialist în drept şi doar pentru a sublinia şi mai mult gravitatea acestui fapt, vă cer să vă imaginaţi ca într-o lege aprobată de Parlamentul Românei, s-ar da, de exemplu ca pedeapsă pentru “ofensă adusă autorităţii publice” (intenţionat am ales ceva ambiguu!), o amendă penală sau până la un an de închisoare. Dacă un astfel de “demiurg” schimbă “din pix”, pe drumul de la Parlament spre Monitorul Oficial, respectiva pedeapsă la un minim 10 ani de închisoare cu executare, instanţele judecătoreşti vor fi obligate să respecte forma publicată a legii şi un cetăţean se poate trezi cu o pedeapsă mult mai mare decât cea pe care legiuitorul a intenţionat-o vreodată!
Am constatat, cu firească amărăciune, faptul că întreaga presă românească (vorbim totuşi aici de “a patra putere în stat”, de “câinele de pază al democraţiei”) a dat mult prea puţină importanţă acestor aspecte grave, semnalate chiar de către actorii implicaţi în acest proiect politic, de redactare şi aprobare a unei legi pe care se bazează întregul demers reformator în învăţământul românesc!
2. Pe baza acestei Legi, despre care abia acum – la peste un an de la promulgare – aflăm ce probleme ar putea avea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), refuză sistematic avizarea noii Carte a UMF Tg. Mureş, fără a justifica din perspectivă juridică modificările cerute şi pe baza carora au refuzat avizarea Cartei UMF Tg. Mureş (nu aprobarea acesteia, cum greşit susţine Ministrul Educaţiei în interviul de mai jos !), pentru a obţine acest lucru ministerul fiind dispus să încalce chiar şi principiul separării puterilor într-un stat de drept!
Ar fi multe de spus despre modul iraţional în care s-au făcut presiunile politice asupra Senatului Universităţii, pentru aprobarea Cartei în forma dorită de către UDMR, Guvern şi ministrul Funeriu, dar ar însemna să par subiectiv.
Aşa că mă limitez la a sublinia faptul că, voit sau nu, în luna ianuarie MECTS nu răspunde în termenul legal de 30 de zile, în ceea ce priveşte avizarea Cartei UMF, ceea ce duce la demararea unui proces, pentru constatarea de către instanţele judecătoreşti abilitate a aprobării tacite a Cartei Universitare din UMF Târgu Mureş, de către MECTS.
Încălcând grav principiul separării puterilor în stat, membrii marcanţi ai Guvernului României (puterea executivă), cum este cazul Ministrului Educaţiei – Cătălin Baba, se ante-pronunţă, susţinând faptul că UMF Tg. Mureş nu a are o Cartă validă, ca atare, în opinia sa, alegerile desfăşurate în cadrul UMF sunt ilegale, fără a aştepta decizia instanţei (puterea judecătorească).
Citez din declaraţiile Ministrului Baba, publicate pe situl MECTS, în conferinţa de presă din 14 martie 2012 :
“Cu alte cuvinte, noi suntem în situaţia pe care eu am reclamat-o de multe ori şi o să punem la un moment dat la dispoziţia dvs. corespondenţa pe care am purtat-o cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, aşadar suntem în situaţia în care mandatul vechiului Senat a expirat în luna februarie a acestui an, nu există cartă, în concluzie, alegerile care s-au desfăşurat pe baza unei carte inexistente nu pot fi validate, iar noul Senat nu este legal constituit.”
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
