Au trecut deja cativa ani de cand ratele dobanzii de politica monetara s-au apropiat de zero in multe tari dezvoltate, adica de cand aceste economii sunt in capcana lichiditatii. Pentru a le scoate din capcana, bancile centrale au marit baza monetara de cateva ori de la inceputul crizei, fara a putea spune ca au reusit. Aceasta renaste interesul practic si academic pentru doua probleme importante.
Prima se refera la legatura dintre bani si inflatie si la cea dintre bani si preturile activelor. A doua se refera la eficacitatea politicii monetare cand rata dobanzii este egala cu zero.
- O analiza de Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isarescu
In trecut a existat o puternica legatura pozitiva intre ritmul mediu de crestere pe termen lung a bazei monetare si inflatie. Impreuna, aceasta legatura si capcana lichiditatii nasc intrebari dificile atat pentru public cat si pentru bancile centrale, atat in tarile dezvoltate cat si in unele economii emergente care depind de primele in multiple feluri, inclusiv Romania.
Pe de o parte, intarzierea unui raspuns ferm al economiei la relaxarile cantitative prescrise de teorie ii face pe unii sa se intrebe daca, in viata reala, politica monetara chiar poate produce intr-un orizont de timp predictibil inflatia necesara pentru ca economiile sa scape din capcana lichiditatii.
Pe de alta parte, legatura puternica dintre bani si inflatie ii face pe unii sa se intrebe daca nu cumva relaxarile monetare au mers deja prea departe in practica si ar putea rezulta la un moment dat intr-o inflatie greu de controlat, care ar putea afecta si alte tari.
Si, in sfarsit, nu ar trebui ca banca centrala sa contracareze cresterile exuberante ale preturilor activelor din moment ce ele se pot incheia cu crize financiare atat de grave incat imping economia in capcana lichiditatii, presand puternic politica monetara sa actioneze ex post? Sau poate ar fi mai bine daca in loc de o inflatie joasa si stabila am tinti o inflatie moderata si stabila?
CITITORII AU LA DISPOZItIE TEXTUL INTREGAL IN ATASAMENT
1 Iata care sunt concluziile studiului lui Lucian Croitoru
Criza actuala a confirmat valabilitatea viziunii lui Minsky privind calatoria economiei de la stabilitate la instabilitate, dar a produs surpriza capcanei lichiditatii.
Faptele intarzie sa confirme viziunea lui Minsky ca economia se poate intoarece relativ rapid la stabilitate. S-ar putea ca economiile care actualmente sunt in capcana lichiditatii sa se indrepte spre stabilitate, dar nu catre acel tip de satabilitate in care sa opereze cu inflatii moderate la nivelul ocuparii depline, cu curbe normale ale randamentelor si cu ratele dobanzii osciland in jurul nivelurilor istoric normale.
Stabilitatea s-ar putea sa fie pentru o lunga perioada asemanatoare cu cea din Japonia ultimilor aproape doua decenii. Solutia pentru iesirea tarilor din capcana lichiditatii se afla acum la bancile centrale. Economistii sunt de acord ca este nevoie ca acestea sa produca mai multa inflatie. Dar pentru a face asa, bancile centrale au nevoie sa se angajeze in mod credibil la acest efort, o sarcina care nu este deloc usoara.
Am argumentat ca mutarea obiectivului politicii monetare de la tintirea unei inflatii joase si stabile la tintirea unei inflatii moderate si stabile ar putea ajuta la evitarea intrarii economiilor in depresie sau in capcana lichiditatii atunci cand bulele alimentate cu credit se sparg. Nu se poate include intre obiectivele politicii monetare temperarea bulelor preturilor activelor care odata sparte provoaca daune seriose economiilor.
Iesirea din capcana lichiditatii va fi acompaniata de cresterea randamentelor la bondurile suverane achizitionate de bancile centrale si de scaderea preferintei pentru lichiditate a bancilor. Aceasta va necesita o vanzare relativ rapida a bondurilor detinute de bancile centrale. Pe de o parte, daca in perioada capcanei anticipatiilor s-a stabilit o legatura intre anticipatiile inflationiste si banza monetara, o vanzare prea inceata a bondurilor ar putea produce inflatie.
Pe de alta parte, o vanzare rapida ar putea produce pierderi semnificative bancilor centrale. Daca statele nu vor fi pregatite sa acopere eventuale pierderi ale bancilor centrale,
2 credibilitatea acestora din urma va scadea, iar pierderile s-ar putea transforma in inflatie. Parte din lichiditatea in exces existenta in tarile dezvoltate si parcata temporar la bancile centrale ar putea sa se indrepte catre economiile emergente cand preferinta pentru lichiditate va scadea.
Aceasta ar putea sa duca la largirea deficitelor de cont curent in tarile emergente, inclusiv in Romania. Vor fi atat beneficii cat si riscuri. Beneficiile vin de la accelerarea cresterii economice. Riscurile se refera la aprecierea monedei si la acumularea de dezechilibre externe de tipul celor care au stat la baza crizei din 2007.
Experienta acumulata in conducerea politicilor macroeconomice si reglementarile imbunatatite ar putea ajuta la atenuarea efectelor adverse, dar nu le vor putea contracara.
CITITORII AU LA DISPOZItIE TEXTUL INTREGAL IN ATASAMENT
2
2
