Regimurile comuniste au fetisizat ideologia. Au fost, spre a relua conceptul dezvoltat de Martin Malia, partocratii ideocratice. Redus la ritualul repetitiei monotone, al incantatiei mistice, logosul sufoca orice licarire de autonomie a spiritului, orice expresie de independenta a mintii. Aceste structuri logocratice, examinate de Czeslaw Milosz in “Gandirea captiva”, au echivalat cu cauterizarea oricarei ispite a dubiului si cu emascularea simtului moral. Ideologia nu mai era (doar) un discurs apologetic despre putere, era puterea insasi. O putere, vorba lui Lenin, neingradita de vreo lege.Emfaza doctrinara anula distinctia dintre birocratie si hierocratie.
In memoriile sale, intitulate “The Kremlin’s Scholar”, aparute la Yale University Press in 2007, fostul redactor-sef al “Pravdei” si demnitar de varf al nomenklaturii ideologice staliniste, Dmitri Trofimovici Șepilov, descrie felul in care Stalin se implica direct in cele mai mici detalii ale textelor ideologice. Cine crede ca pasiunea ideologica era in cazul lui Stalin una simulata, se inseala. Nici dupa 1930, cand revolutionarul de profesie devine tot mai mult “om de stat” (v. cartea lui John Lukacs, “June 1941: Hitler and Stalin”, Yale UP, 2006), Stalin nu a renuntat la obsesiile ideologice. As spune ca dimpotriva: in 1938, in plina teroare, secretarul general semneaza dimineata liste de executii, converseaza cu seful NKVD Nikolai Ivanovici Ejov si cu procurorul general Andrei Ianuarievici Vâşinski, iar dupa-amiaza lucreaza la “Cursul Scurt de istorie a PC (b) al URSS” (a se vedea recenta carte de David Brandenberger, “Propaganda State in Crisis: Soviet Ideology, Indoctrination, and Terror under Stalin, 1927-1941″, Yale University Press, 2011).
Intreaga istorie a bolsevismului, de fapt intreaga istorie a marxismului, este aceea a luptei in jurul unor texte presupus sacre. Cand Lenin si Trotki il numeau pe Karl Kautsky un “renegat”, ei afirmau de fapt dreptul lor suveran de a fi singurii cu acces la semnificatia adanca a mostenirii doctrinare a lui Karl Marx. Monopolul puterii depinde de monopolizarea textului originar. La fel, cand Stalin ii anatemiza pe Trotki si pe Buharin, el isi consolida pozitia de unic pontif, deci unic interpret legitim, al Sfintei Scripturi leniniste. In sectele comuniste nu este de ajuns sa detii parghiile puterii organizatorice (“cadrele decid totul”). E nevoie de recunoasterea liderului ca ideolog en titre, ca geniu omniscient si omnipotent, prin definitie infailibil. Rolul adjunctului este sa propage revelatiile divinitatii supreme. Andrei Jdanov nu are idei originale, el nu este decat his master’s voice.
Ne aflam in datcha de langa Moscova, in 1950, Stalin si-a terminat treburile politice curente, acum se poate, in fine, dedica ocupatiei sale preferate, aceea de profet-redactor-cenzor. Isi spune parerile despre un nou manual de economie politica marxista: “Ceea ce m-a frapat era importanta pe care o acorda elementului teoretic. Spunea ceva in genul: … Este o sarcina istorica. Fara un nou manual nu putem progresa. Comunismul nu se naste precum Afrodita din spuma marii. Nimeni nu ni-l va servi pe tava. Trebuie sa-l construim noi insine in chip stiintific. Ideea marxist-leninista a comunismului trebuie sa devina realitate. Cum? Pe o baza stiintifica. Pentru aceasta, oamenii nostri au nevoie de o profunda cunoastere a teoriei economice, a legilor economice. Daca o vor avea, vom putea rezolva toate problemele noastre. Daca nu, suntem terminati. Nu vom realiza comunismul niciodata. Ce stiu oamenii nostri despre teoria economica? N-au habar de ea. Generatia mai in varsta stie, vechii bolsevici. Am studiat “Das Kapital”, l-am invatat pe Lenin pe dinafara. Luam note, scriam rezumate. Toti acei ani in inchsoare si in exil ne-au ajutat, au fost buni profesori.”
Noul manual, avertizeaza “corifeul stiintei”, nu trebuie sa fie o colectie de citate, ci o interpretare profunda a tezelor din “Das Kapital” si din alte lucrari de Marx si Lenin. Trebuie sa fie un ghid pentru continua reflectie asupra textelor fondatoar: “Abia atunci vom avea marxisti educati care sa conduca economia in chip inteligentsi pe o baza stiintifica. Avem nevoie de acest manual tot asa cum avem nevoie de aer pentru a respira”. In momentul celui mai pustiitor dogmastism, Stalin se opunea “bucherismului “. Ipocrizie? Dedublare? Alienare? Probabil ca toate trei. Dupa moartea lui Stalin, Șepilov a devenit unul din favoritii lui Nikita Hrusciov. Urca vertiginos in ierarhie. In 1956 l-a inlocuit pe Viaceslav Molotov ca ministru de externe. In iunie 1957 a jucat dublu in timpul tentativei de rasturnare a lui Hrusciov de catre cei numiti ulterior “grupul fractionist, antipartinic si fara de principii Molotov, Kaganovici, Malenkov, Bulganin, Pervuhin, Saburov si Șepilov care li s-a alaturat (i primknuvshii k nim Shepilov)”. Ultimele cuvinte, repetate in nenumarate documente oficiale, au devenit parte a identitatii istorice si onomastice a lui Șepilov. Am fost convins candva, si nu doar eu, ca acesta era numele sau real: Sepilovcarelis-alaturat. A fost un devotat Homo Sovieticus care, pana la moartea sa, in 1995, a ramas fidel unor precepte utopice pe cat de absurde, pe atat de distructive.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
