Oare ce i s-ar mai putea spune purtătorului de cuvânt al PSD, Dan Șova, după declarația scandaloasă conform căreia la Iași nu a fost un pogrom în iunie 1941? Să-i argumentezi că la Iași a existat totuși un masacru și că autoritățile române sunt principalii vinovați? Să-i arăți poze cu copii și oameni nevinovați uciși ca să înțeleagă durerea? Să-i înșiri motivele pentru care Ion Antonescu a fost nu un erou, ci un criminal? Să demonstrezi implicarea profundă a României în Holocaust?

Adrian CioflancaFoto: Arhiva personala

Dar de ce am mai face toate astea dacă lucrurile au fost deja stabilite cu autoritate științifică de ani de zile și de către numeroși istorici din România și străinătate? Dezbaterile istoriografice de acum, din lumea academică serioasă, sunt pe detalii, nu pe date elementare și adevăruri solide. Un simplu excurs de documentare prin biblioteci sau măcar lectura Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, care este public pe internet, ar fi lămurit problema.

Are rost, atunci, să ne obosim să-i povestim pe scurt cărțile și documentele domnului Șova? Și chiar vrea reprezentantul PSD să știe cum au stat lucrurile de fapt? Sau a fost deja convins de cărțile plagiate și negaționiste pe care le citește?

Cu scuze pentru insistență, ar mai fi și alte întrebări. Pe pildă: ce a învățat dl. Șova în Facultate de istorie? (dacă nu știați, politicianul de la PSD a absolvit, pe lângă Drept, și Istoria, la Universitatea București, în 2001). Nu m-ar mira să nu fi aflat nimic de la cursuri despre implicarea României în Holocaust, pentru că nici la celelalte facultăți de istorie din țară nu s-a vorbit multă vreme despre pogrom, despre uciderea și deportarea evreilor sub autoritatea statului român. Totuși, în cazul în care era realmente interesat de subiect, dl. Dan Șova avea datoria elementară – ca absolvent de istorie și ca reprezentant al PSD de pe poziția oficială de purtător de cuvânt al partidului – de a pune mâna pe carte. Avea această datorie atunci, în facultate, sau măcar cu o oră înainte de emisiune…

Și acum o ipoteză tulburătoare: dacă dl. Șova este, de fapt, convins de ceea ce a afirmat în emisiune, în ciuda retractărilor și scuzelor ulterioare exprimate la cererea partidului? În emisiune, părea foarte sigur pe el și convins de ceea ce spune. Și, să nu trecem cu vederea, în una din cele două postări pe Facebook de retractare senatorul PSD vorbește despre o „ipotetică greșeală”, iar în cealaltă neagă că ar fi spus ceea ce a văzut toată lumea că a spus.

Dacă dl. Șova este convins că România nu a fost implicată în Holocaust, atunci ne batem gura degeaba. Pentru că este vorba despre credință, nu despre știință. În cele mai multe cazuri, cu antisemiții și negaționiștii vorbești degeaba; degeaba le aduci argumente, dovezi, documente; degeaba îi duci să vadă gropile comune. Ei sunt scufundați autist într-o gnoză sulfuroasă, deprinsă din cărți obscure, care îi posedă și îi subjugă precum heroina. Imaginarul antisemit le oferă un univers paralel și creează efect de real. Iar negaționismul simulează știința și dubitația, creând semidocților iluzia cunoașterii profunde și rapide, accesul comod la miezul abscons al lucrurilor – de fapt, confortul de a nu vrea să știe ceva vreodată. Așa că, degeaba…

Citeste tot articolul si comenteaza pe

Contributors.ro