Aproape 200 de persoane. Înăuntru, coada celor care aşteptau semnătura scriitorului. Afară, cei descumpăniţi de mărimea cozii dinăuntru, cei emoţionaţi de faptul că au obţinut iscălitura, organizatori şi jurnalişti. Din când în când puteai auzi comentarii despre cuvintele adresate de Amos Oz celor prezenţi.
A vorbit doar 10 minute pentru a putea fi sigur de faptul că va rămâne suficientă vreme pentru scurtele întâlniri faţă în faţă priejuite de disponibilitatea sa de a oferi autografe.
Amos Oz s-a întâlnit cu cititorii săi, ieri, la librăria Humanitas Kreţulescu, însoţit de scriitoarea Ioana Pârvulescu, de traducătoarea Marlena Braester şi de coordonatorul colecţiei „Humanitas fiction” în cadrul căreia au fost publicate romanele seriei de autor, Denisa Comânescu. Le-a vorbit celor prezenţi despre tăcerea în care se naşte un roman, despre gălăgia şi agitaţia presupuse de procesul editării şi, în cele din urmă, despre întâlnirea tainică dintre roman şi cititor. „Chimia dintre un cititor şi o carte este un mare mister.
Orice carte este o coproducţie. 50%, autorul. 50%, cititorul. Eu scriu cuvântul „apus”, iar cititorul aduce în joc toate apusurile sale. Dacă cititorul nu aduce în joc apusul său propriu, nimic nu se întâmplă. De aceea, este imposibil ca doi cititori să citeasca vreodată aceaşi carte. Filosoful antic grec Heraclit spunea că „nu te poţi scufunda de două ori în acelaşi râu”. Şi dacă te gândeşti mai bine, realizezi că nu te poţi scufunda nici măcar o dată. Pentru că în timp ce eşti în apă, râul se schimbă, aşa cum te schimbi şi tu. La fel este şi cu cititul. În timp ce citeşti cartea, aceasta te schimbă, la fel cum şi tu schimbi cartea”, a spus Amos Oz în faţa celor care, laolaltă, păreau a fi membri ai Ordinului Linguriei – acea frăţie imaginată de scriitorul israelian capabilă să îi adune pe toţi cei dispuşui să stingă incendiul răului fie şi cu o linguriţă de apă.
