Coborat din Olimpul serviciilor secrete in mult mai banala pozitie de premier, Mihai- Razvan Ungureanu, fara a fi economist, dibuie inexplicabil, dar corect, problema principala a statului roman: ponderea veniturilor la buget in totalul economiei, deficitara in Romania in comparatie cu Europa. (Fac abstractie pentru moment de o mare parte a oamenilor care considera ca problemele principale ale tarii sunt de fapt alegerile anticipate, Traian Basescu, Antena 3, Securitatea, conspiratia iudeo-masonica, etc.) Tot Mihai- Razvan Ungureanu adauga, culmea, si o solutie corecta: Fiscul trebuie sa isi faca treaba si sa colecteze bani in plus. Traznaia cu 1.5% din PIB colectati in plus in 60 de zile vine doar din compararea a doua cifre intr-un birou din Palatul Victoria – media europeana si ceea ce se intampla in Romania (este ca si cum ai compara o pruna cu un cactus). Pentru a putea avea o sansa, totusi, de a se deosebi de toti prim-ministrii post-decembristi care au esuat unul dupa altul in aceasta nobila incercare de a aduce veniturile la o pondere acceptabila in PIB, Mihai Razvan Ungureanu ar trebui sa aiba un pogon de informatii. Iar informatiile ar trebui, sa fie, nu e asa, domeniul forte al domniei sale.
O imagine pe care nu poate sa i-o sumarizeze sau sa i-o descrie nici o sinteza din lume din cele pe care le are pe birou este data de vizita la un oficiu fiscal. Sa spunem unul din Bucuresti, desi realitatea de aici este ca un Rolls Royce comparat cu un Trabant fata de cum functioneaza aceste birouri in tara. Matusici bulversate, inghesuite in birouri gri, cu noiane de hartoage pe birou si tafnoase nevoie mare ar putea sa ii dea primul indiciu tanarului nostru premier: sistemul informatic al Fiscului este de fapt o rasnita hodorogita care foloseste in continuare inputul manual de pe hartie, pierde documente, are o ineficienta incredibila din cauza sistemului dual pe hartie si informatic (Comentariu tipic: “dar cum pot io sa va dau hartie cu stampila din calculator daca nu tin si o copie indosariata?”). Rasnita hodorogita nu este asa pentru ca functionarii fiscali sunt niste nepriceputi in alte tehnologiei, este pentru ca in clipa in care ai un sistem fiscal performant, cu o platforma unica, hotia se poate vedea din avion prin prelucrarea simpla a unor date, iar feuda unor simpatice lipitori din sistem s-ar zgudui. Daca nu considerati argumentul valid, va reamintesc ca dupa 10 ani si trei premieri de cand a pornit un sistem de informatizare a universului mirobolant al retetelor compensate, acesta a fost sabotat sistematic din interior, desi a fost de mai multe ori la un pas de implementare. Ca atare, ar putea organiza rapid o licitatie in care sa ceara ajutorul celor mai performante companii din lume, care au deja sisteme functionale implementate in diverse parti ale lumii. Fiscul francez lucreaza cu Capgemini,fiscul britanic cu Fujitsu, provincii canadiene lucreaza cu EDS, exista locatii din lume in care aceste firme private se angajeaza sa faca sa functioneze intreg sistemul informatic si li se da drept plata un procent din imbunatatirile cu care vin, deci sunt platiti doar daca aduc bani in plus. Lucram si noi cu cineva foarte “performant”,in general Dorel de la departamentul IT. La fel ca in reclama, pe langa munca la plezneala si carpelile ad-hoc, ideea de baza e aceeasi: Gogule, probleme, ma?
A doua informatie care i-ar putea fi utila tanarului prim-ministru este ca tovarasii bulgari au reusit sa aduca 1.5% din PIB in plus, e drept nu in 2 luni cat li se cere bravilor nostril functionari, ci in 18 luni. Ce au facut? In primul rand, au adus in proiect profesionisti adevarati si au cheltuit niste bani: vreo 10 milioane de euro. Consulanti de la Banca Mondiala plus de la Crown Agents de la Londra.In al doilea rand, au implementat solutiile propuse : desfiintarea oficiilor fiscale teritoriale, rotirea sistematica a functionarilor intre diversele oficii – mai ales trimiterea lor in judetele invecinate, unde filierei de coruptie ii ia o vreme sa se refaca, verificarea prin sondaj, la a “doua mana” a calculelor facute de oficiali de fisc (zonele de vulnerabilitate primesc astfel o cuantificare statistica prin care sistemul poate fi apoi tinut in frau) plus “simpatica” prevedere ca daca ai prins un evazionist , sa spunem, la taxa numita TVA il iei la purecat automat pe toate celelalte bugete: bugetul asigurarilor sociale, bugete locale, bugetul de sanatate, etc. In al treilea rand, au infiintat ceea ce exista deja in Ministerul de Interne: un telverde anti-coruptie prin care oricine poate, anonim, sa “toarne” evazionisti. Intr-o tara in care au fost milioane de informatori ai fostei Securitati inainte de Revolutie, sigur au mai ramas macar cateva mii de amante parasite, mostenitori nedreptatiti, dusmani de moarte care sunt dispusi sa ii faca probleme evazionistului, la pachet cu vecinii de palier. Daca veti considera diabolic acest sistem, aveti in vedere ca in Statele Unite, leaganul democratiei, turnatorul care da in gat un evazionist isi ia in plus o parte din suma recuperata drept premiu. Tot sistemul de mai sus, propus bulgarilor in 2005 (si acceptat) a fost propus si Romaniei in aceeasi perioada, insa a fost refuzat sistematic.
A treia informatie pe care ar trebui sa o aiba este legata de calitatea umana a managerilor cocotati de partide in fruntea unor departemente din Fisc. Luam doar un exemplu scurt. Seful Garzii Financiare Bucuresti a fost, pana mai de curand, Stelica Barna, poreclit de presa “Stelica Faliment”. Cv-ul domniei sale, inainte de angajarea la Fisc, arata in halul urmator: facultatea terminata in 11 ani, traseism politic (trecere de la PSD la PDL in 2004), destituire din functia de presedinte al S.C. Aversa S.A. care dupa directoratul simpaticului domn a intrat in faliment, destituire din functia de director al S.C. Societatea Feroviara de Turism S.A. (o vanzare de active care nu a fost nici macar pe placul Ministrului Radu Berceanu),pauza de activiate de aproape un an. A urmat apoi, fulminant, numirea direct in functia de sef al Garzii peste tot Bucurestiul. Domnul Barna se lauda cat il tineau rarunchii ca se lupta cu evaziunea, anuntand luni in sir, cu surle si trambite, cifre de peste un milion de lei colectate la buget, din toata capitala. Cifrele ar fi dat, probabil, frisoane reci evazionistilor daca pezevenghii de jurnalisti de la Adevarul n-ar fi descoperit in familia sefului de la Fisc o firma (Anaem Exim) cu 6.7 milioane de euro datorie la…fisc. A urmat destituirea domnului in cauza – cruda si nedreapta, desigur- urmata de descoperirea unui cartier de vile care pareau a se construi din banii unui bugetar modest, descoperirea unei vile mandre la Otopeni, filmata din toata unghiurile de jurnalisti, plus, colac peste pupaza, interventia Agentiei Nationale de Integritate care a spus ca domnul nu poate justifica bagatela de 750.000 de euro, ca diferenta intre sursele de venit trecute in declaratia de avere si averea dobandita. Exemple ar fi insa cu ghiotura: Silviu Vaduva, cel care a fost pentru doua zile sef la Vama Bucuresti, cules direct din Bamboo si din revistele de cancan. Ar mai fi de amintit si cazul cu vamesii spagari, umflati pe sus de mascati, care isi strangeau spaga intr-o galeata, care mergea apoi pe filiera mai sus, ca sa nu mai vorbesc spaga de 100.000 de euro data unui consilier ANAF (oare coruptia se opreste doar la nivelul unui amarastean de consilier?). Aceste picanterii si probabil alte zeci se regasesc in plicurile vraf pe care SRI-ul le trimite in mod cert demnitarului proaspat intrat “in paine”. Pentru ca Serviciul Roman de Informatii stie exact cine cat fura, de unde si prin ce metoda. Daca vrea ordine si bani in plus la buget, domnul Ungureanu nu se va opri la doua destituiri.
A patra informatie pe care ar putea sa o primeasca premierul este legata de sumele pe care Fiscul le ramburseaza cu generozitate firmelor (celebra rambursare de TVA). Ar putea pune intrebarea de ce se observa in mod constant Rolexuri la maini si gipanuri sub dosul unor functionari care fac parte din Comisia Centrala Fiscala din Ministerul de Finante, cei care decid cati bani primesti inapoi de la stat si mai ales cand. Am mai putea face o trecere in revista a cazurilor de fraudare a sistemului prin solicitari fictive de TVA rambursat – bani pe care statul ii are deja si ii returneaza, desi nu ar trebui. Ar avea surpriza sa constate fosti functionari anchetati care au continuat sa fie parte la decizii. Ar putea descoperi chiar fosti demnitari care sunt acum niste mandrii consultanti privati, in continuare in legatura ombilicala cu Ministerul. Ar mai putea intreba Ungureanu de ce nu exista un sistem standard de functionare si o predictibilitate anuntata public a traseului dosarelor si a datei de plata la care contribuabilul se poate astepta. E o intrebare retorica, orice termen anuntat inseamna o spaguta in minus pentru cel care “iti baga dosarul la inaintare”, intr-un sistem opac.
A cincea categorie de informatii pe care ar putea-o cere ar fi in a lega informatiile de la ultimul recensamant de bazele de date fiscale. Stiu, o sa imi sara in cap instant vreo doi luptatori pana la moarte pentru anonimizarea datelor, dar totusi: cate case exista in Romania? Si pentru cate case se platesc taxe? Cati oameni declara ca muncesc cand vine recensamantul si cati sunt prinsi pe raboj ca platitori de taxe pe munca? etc. Daca e mai greu cu legarea acestor date, poate e mai simplu cu infiintarea unei baze de date la nivel national, care sa lege toate bugetele si sa fie centralizata la Fisc: ai un venit mare dar primesti ajutoare sociale? Ai venit mic ca impozitare, dar platesti in acelasi timp impozit pe un Mercedes proprietate personala? Ai venituri din dividende dar incasezi si ajutor de incalzire de la Ministerul Muncii? Ai fost evazionist in trecut si ai bunuri urmaribile, din care obtii venituri din chirie? Cumulezi salariul cu pensia si figurezi ilegal, in continuare in ambele sisteme? Ai murit si incasezi in continuare pensia sau decontarea pentru compensate? Iata tot atatea intrebari la care sistemul actual nu poate raspunde, pentru ca nu este pus cap la cap. De aceea, impozitarea statului seamana cu o galeata de apa plimbata de colo-colo, cu sute de gauri in ea. Pana ajungem sa depunem in visteria statului ce a mai ramas, mare parte din resursele colectate se “pierd pe drum”.
In fine, ultima observatie este legata de raspunsul evazionistilor la anumite masuri luate de stat. Pentru ca traim in Romania, orice masuri de combatere a evaziunii nu conduc, intr-o prima etapa, decat la majorarea spagii, spaga fiind evident o modalitate eficienta economica prin care agentul economic rational incearca sa isi maximizeze sumele care ii raman in buzunar. Evident, acest mod de a privi lucrurile este specific economistilor, cetatenii obisnuiti ar vrea, daca se poate, sa ii spanzure de limba, direct, pe evazionistii prinsi. Desigur, s-ar putea adopta modelul chinez in care sunt impuscati dupa un process scurt si li se factureaza glontul, insa fiind tara europeana avem alte masuri la indemana: puscaria pe viata pentru o evaziune de, sa spunem, peste 6 milioane de euro, pentru a-l ferici pe domnul Barna. Si posibilitatea de a scapa de o parte din puscarie, eventual, prin returnarea prejudiciului. Totusi, calculul evazionistilor se face nu doar in functie de gravitatea pedepsei, ci mai ales in functie de probabilitatea de a fi prins, care este de circa 1% in prezent, daca comparam prejudiciul aflat in instrumentare la DNA in contrapartida cu sumele constatate drept cheltuire ilegala de Curtea de Conturi, in raportul anual. Carevasazica, daca esti hot in Romania, tara membra a Uniunii Europene, ai sanse matematice de 99% sa scapi basma curata. In plus, ca o paranteza, doar raportul pe 2010 detaliaza cheltuieli ilegale de peste 10 miliarde de euro, deci tanarul nostru premier ar putea, de asemenea, sa se uite si la sumele obtinute din taxe si modalitatea in care ele sunt folosite. Sistemul putrezit pana in temelii va rezista cu o fardare mai groasa, de doua degete, inainte de alegeri si va functiona la fel dupa. Iar cei care vor veni cu solutii se vor amesteca in padurea de tipete isterice care anticipeaza, invariabil, fiecare ciclu de alegeri in Romania. In caz ca v-ati speriat deja ca se va intampla realmente ceva, tara va merge inainte cu huruitul ei birocratic, ca de rasnita. Dar pentru a nu cadea in depresie, putem sa ne amintim de replica de inceput si de final a fenomenalei piese “Conu Leonida fata cu reactiunea” – orice asemuire cu situatia de fapt este pur intamplatoare, inclusiv cele trei saptamani de revolutie pomenite acolo:
Citeste tot articollul si comenteaza pe Contributors.ro
