Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Ce-am inteles si ce nu am inteles din articolul dlui Lucian Croitoru, „Vom reusi sa facem din capitalism noua normalitate?”

de Stefan Vlaston     Contributors.ro
Miercuri, 15 februarie 2012, 19:18 Actualitate | Opinii


Stefan Vlaston
Foto: Hotnews

Nefiind economist si ca mine alti foarte multi cititori HotNews, incerc sa inteleg fenomenele politico-economice-sociale care framanta si, din pacate, macina lumea zilelor noastre. Ma bazez pe comentatorii mei permanenti sau intamplatori, pentru un brainstorming mai larg, din care sa tragem foloase cu totii.

Ce este capitalismul?

Lucian Croitoru il defineste astfel: „Capitalismul inseamna o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entitatile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile si regulile bune conlucreaza pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economica cunoscut”. „Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca.”

Bun. Alegerile libere, responsabile, (e vorba de afaceri), au un judecator suprem, infailibil: pietele. Nu tii cont de piete, adios, dai faliment. Exista, asadar, mecanismele pentru sanctionarea si premierea alegerilor corecte, le-as spune eu, pe langa libere si responsabile. Corecte din punctul de vedere al obtinerii profitului, legea suprema in afaceri, pe care nu cred ca o contesta cineva.

Mai prost stam la capitolul „reguli bune”. Care sunt criteriile dupa care stabilim ca niste reguli sunt bune? Ne spune autorul: „ sa fie clare, coerente intre ele si corecte (adica fara a favoriza interese speciale)”. Mai ales ca regulile si pietele se interconditioneaza in mod fundamental.

Aici avem o prima mare problema. In primul rand s-au globalizat pietele, nu si regulile. De aici nevoia pactului fiscal european, ca prim pas.

Mai grav, regulile le fac statele, adica guvernele si parlamentele, adica politicienii aflati la putere, care numai corecti nu sunt. Adica fara sa favorizeze interese speciale. Nici la noi, nici aiurea. Cand Monica Macovei spunea in guvern: „ nu ma las si nu va las”, la asta se referea. La furtul cu legea sau cu HG-ul in mana. Diferenta intre Romania si alte tari rezida in procente. 70-80% la noi, 10-20% la altii.

Cardasia dintre politicieni si bancheri este descrisa de autor astfel:

Treptat, economia a tins sa  fie capturata de cei care au inteles cum pot exploata reglementarea neadecvata si distorsiunile din structura stimulentelor. Tot mai multe decizii private si-au pierdut caracterul responsabil. De exemplu, salvarile unor entitati private de catre guverne au incalcat principiul raspunderii pentru deciziile luate si au alterat concurenta.”

Nu deciziile private si-au pierdut caracterul responsabil. Ele asculta doar de legea profitului. Unde iese profit, hopa si ele. Ca profitul vine de la bugete de stat, de la cardasia cu politicienii, pentru ei putin importa. Sunt de condamnat? Nu stiu, e greu de apreciat. Vina apartine exclusiv celor care fac regulile. Si le incalca atunci cand isi apara interesele personale. Nu interesele  societatii. Putin le pasa de ele.

(„Aceaste practici explica magnitudinea incredibila a boom-ului din perioada 2004-2007 si a prabusirii care a urmat. Acest rezultat nu a fost produs de capitalism, ci de clicile care au capturat partial economia”, din articolul citat).

Cum stam cu capitalismul in Romania?

Autorul citat spune: „ In Romania, clicile (acea simbioza aparuta dupa revolutie intre creatorii de reguli si noile elite de afaceri) au capturat economia inca din decembrie 1989. Criza actuala din Romania este in primul rand expresia esecului guvernelor de a instaura capitalismul”.

Care esec, adaug eu,  nici n-au incercat sa instaureze capitalismul. Iliescu a avut un acces de sinceritate cand l-a caracterizat „capitalism de cumetrie”, acoperit imediat de cealalta emisfera a judecatii sale: „proprietatea privata e un moft”.

Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede in orice o oportunitate, asa cum se intampla in capitalismul bazat pe piete libere, ci vede oportunitati in orice proiect bugetar. Unii dintre acesti antreprenori sunt clienti politici”.

Aici nu pot fi de acord cu autorul articolului. Nu-i de vina cine vede oportunitati, e de vina cine le ofera fara competitie. Aici e mai mult de discutat.

Statul are si el bani de cheltuit. Politica la noi s-a nascut din pacatul originar: dai bani la partid, primesti contracte cu statul, in conditii super, si/sau functii publice. Nu sunt de vina antreprenorii ci politicienii pacatosi. Care joaca de 22 de ani intr-un show pacatos.

Tot de vina suntem si noi, cetatenii, care nu i-am luat de guler, la propriu, daca era nevoie, in loc sa-i votam din patru in patru ani, pe criteriul „alege raul cel mai mic”.

A fost la un moment dat o initiativa in PD, alesii locali sa nu aiba dreptul sa mai faca afaceri cu statul. A murit in fasa. Iar afaceristul Silviu Prigoana a amenintat clar: daca mi se interzic afacerile cu statul, plec din PDL. Cu sponsorizari cu tot. Si PDL a renuntat la initiativa. Doar nu era sa renunte la sponsorizari.

Mai mult, explica autorul:

In sfarsit, in economia Romaniei nu toti cei care fac pierderi suporta consecinte. In relatia cu statul continua sa opereze restrictiile bugetare slabe. Multe entitati de stat, sau chiar private daca sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate catre bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, partial, aceste arierate se sterg din cand in cand, sub diferite pretexte”.

Concluzia mea, la acest aspect: nu antreprenorii sunt de vina ca profita de coniventa cu statul, ci politicienii care le permit acest lucru. In rest, darea de mita e pedepsita dur de lege, se si aplica in cateva cazuri, dar vina principala o poarta politicienii, partasi la astfel de practici.

Ajungem astfel la economia de stat. Este corect sau nu ca statul sa aiba in proprietate unitati economice?

Nu, pentru ca statul, fiind arbitru, nu poate fi si jucator in acelasi timp. Nu, pentru ca statul este cel mai prost antreprenor cu putinta, tot ce atinge se ususca, mai devreme sau mai tarziu. Sa ne amintim doar de soarta Bancorex si a Bancii Agricole, sa intelegem ce inseamana unitatile de stat. Si atatea altele.

Se poate argumenta si „da”, pentru ca exista momente dificile in contextul economic, national si mondial, cand sectoare economice strategice, banci, sectorul energetic, distributia de energie,  trebuie administrate in interesul general, altul decat interesul dictat de profit.  Si daca, prin miracol, la putere ar veni niste politicieni responsabili, pentru care interesul national este deasupra interesului clientelar?

Este greu de decis, altfel decat in termeni de probabilitate. Cum probabilitatea de a avea politicieni responsabili este extrem de redusa, preferabil este ca statul sa nu aiba in proprietate unitati economice. Ca se duc pe apa sambetei, dupa Bancorex si Banca Agricola.

Dar statul ofera si servicii publice esentiale. Daca despre ordine publica, aparare, politica externa, justitie, (de fapt independenta), nu se poate comenta, alte servicii esentiale, exemplu sanatatea si educatia, nu trebuie sa fie musai de stat. Cu statul intermediar financiar intre beneficiari si furnizori. Cam furacios si indiferent.  Ar fi mai bine sa punem cele doua parti in contract direct, fara intermedierea statului, iar beneficiarii sa-si ceara direct furnizorilor servicii de calitate, pe care le si platesc.

Stat vs piete

Este adevarat ca pietele, adica cei aflati in spatele lor, bancheri in special, au tendinta sa influenteze statul, sa-l cumpere mai precis, pentru a da reguli care sa le permita imbogatirea pe seama bugetelor, adica pe seama celor care  beneficiaza de serviciile bugetare. In mare parte au su reusit. Aceasta este explicatia situatiei in care a ajuns Grecia si, mai general,  criza datoriilor suverane ale statelor. Nu stiau bancherii ca statele nu pot plati sumele astronomice cu care s-au indatorat? Ba bine ca nu. Dar per total, cu toate aceste pierderi, ies tot in castig.

Asistam la un santaj ordinar al sistemelor financiare, dupa ce au pus statele cu spatele la zid. Faceti ce dorim noi, sau nu mai finantam economiile.


citeste tot comentariul si comenteaza pe Contributors.ro










Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















884 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by