Ne aflam intr-o situatie asemanatoare cu nebunia iscata in vara lui 2010 cand a fost publicata Ordonanta nr.58/2010 – daca ne amintim cozile enorme la Fisc si la Casa de pensii, lipsa de dispozitii legale logice, haosul iscat. Daca atunci am stat la cozi la 38 – 40 de grade cu plus, acum ne agitam la minus 20 de grade. Totul are originea in art.52 din Codul fiscal, care pana la 1 ianuarie 2012 dispunea ca "Platitorii urmatoarelor venituri au obligatia de a calcula, retine si de a vira impozit prin retinere la sursa, reprezentand plati anticipate, din veniturile platite : […] venituri din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate conform Codului civil, precum si a contractelor de agent". Cota de impozit este de 10%. Aceasta prevedere exista in Codul fiscal din 2004, si a avut in vedere a acoperi situatia “contractelor civile”, adica a situatiilor care nu erau acoperite nici de Codul muncii, nici de vreo lege speciala (contabili, avocati etc.).

Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil de la 1 octombrie, toate contractele devenind "incheiate conform Codului civil"(Codul Comercial abrogandu-se), ANAF-ul a ajuns la concluzia ca doreste ca art.52 sa se aplice asupra tuturor platilor, inclusiv cele efectuate catre avocati, notari, consultanti, si tot felul de alti PFA (inclusiv din domeniul taximetrie, vanzarea de flori, micii meseriasi, IT etc.).

• In practica, asta ar insemna de exemplu ca daca eu merg cu taxiul in interesul firmei, iar cursa a costat 10 lei, trebuie sa platesc efectiv taximetristului 9 lei, iar diferenta de 1 leu sa o platesc statului. Sau daca un PFA cumpara flori pentru protocol (pentru a le oferi unui client, de exemplu) de la o florareasa inregistrata ca si PFA (si sunt multe), atunci trebuie sa ii retin floraresei din bani si sa ii platesc Fiscului. Lucrurile se complica in momentul in care PFA-ul care presteaza un serviciu este si platitor de TVA, intrucat trebuie sa stiu pe loc sa retin 10% doar din suma fara TVA.

• Mai mult si mai grav, o societate straina (sa zicem, din Franta) care isi angajeaza un avocat sau un consultant roman pentru a o apara intr-un proces, sau pentru a investiga posibilitati de investitii in Romania, ar trebui sa se inregistreze la Fiscul roman ca platitor de impozit, sa retina si sa plateasca statului roman impozit din onorariul datorat avocatului.

In toamna lui 2011, din discutiile neoficiale avute cu cei de la Directia impozite directe din MF se ajunsese la un acord ca situatia o sa se "regleze" din norme. Acest lucru nu s-a intamplat, ci dimpotriva, pozitia ANAF cu privire la subiect a devenit si mai incrancenata. De la 1 ianuarie 2012, prin OUG 125/2010, s-a modificat art.52 in sensul de a restrange obligatia retinerii la sursa doar la “platitori persoane juridice sau alte entitati care au obligatia de a conduce evidenta contabila » (aici se incadreaza si PFA care nu sunt la norma de venit, care tin evidenta contabila in partida simpla). Mai mult, de la inceputul lui februarie, odata cu modificarile la Normele de aplicare ale Codului fiscal, prin introducerea unui nou punct (66^1), se insista ca prevederea este aplicabila tuturor. Reiau aici punctul respectiv: 66^2. "Pentru veniturile realizate în baza contractelor aflate în derulare la data de 1 octombrie 2011, altele decât cele pentru care, la data respectivă erau aplicabile prevederile art. 52 din Codul fiscal şi care sunt calificate drept contracte civile începând cu data de 1 octombrie 2011, obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului reprezentând plăţi anticipate, sunt cele în vigoare la data plăţii veniturilor respective".

Toate acestea in conditiile in care din punct de vedere administrativ totul este un haos total, intrucat nu sunt emise Proceduri cu privire la modul de retinere si declarare a acestui impozit la sursa, si nici nu este clar care este relatia dintre platile anticipate si aceste retineri la sursa, si nici cum se face reconcilierea acestora.

De exemplu, legea prevede ca PFA sa depuna declaratia 220 privind venitul estimat, mentionand ca in baza acesteia (obligatoriu) se va emite declaratie de impozit privind platile anticipate. Conform codului fiscal si al celui de procedura fiscala, PFA este obligat sa efectueze platile anticipate, iar daca nu efectueaza aceste plati anticipate, Fiscul calculeaza si percepe automat majorari si penalitati de intarziere. Pe de alta parte insa, daca art.52 se aplica asa cum sustine ANAF, atunci in plus fata de platile anticipate, PFA-ului i se va retine si impozit la sursa, ajungand asadar sa plateasca impozit anticipat de doua ori in cursul anului asupra acelorasi venituri.

Mai mult, art.52 in cauza (in forma modificata!) mentioneaza la o litera ca impozitul la sursa se aplica asupra veniturilor "din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate conform Codului civil, precum si a contractelor de agent", iar la o alta litera ca se aplica si asupra "veniturilor din activitatea de expertiza contabila si tehnica, judiciara si extrajudiciara". Lucrurile sunt confuze: in opinia Givernului si a Ministerului de Finante, contractele de agent si contractele pentru expertize nu sunt tot contracte civile conform noului Cod civil? Daca da, atunci nu inseamna ca de fapt legea trebuie interpretata ca atunci cand este vorba de" contracte/conventii civile incheiate conform Codului civil" in fapt legiuitorul a dorit sa se refere la altceva, care trebuie definit specific?

In cadrul diverselor cursuri si seminarii in care au fost prezenti vorbitori din cadrul Ministerului Finantelor, acestia au insistat cu seninatate ca nu in acest fel trebuie inteleasa legea, fara insa a putea raspunde la intrebari legate de aplicarea practica a dispozitiei.

P.S. Reiau mai jos textele de lege "incriminate".

ART. 52 Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente

(1) Pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite:

a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;

b) venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, precum și a contractelor de agent;

c) venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;

d) venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV^1, care nu generează o persoană juridică.

(2) Impozitul ce trebuie reținut se stabilește după cum urmează:

a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a)—c), aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contribuțiile sociale obligatorii reținute la sursă potrivit titlului IX^2;

b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. d), aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere.

(3) Impozitul ce trebuie reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost plătit venitul, cu excepția impozitului aferent veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. d), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlului IV^1.

ART. 52^1 Opţiunea pentru stabilirea impozitului final pentru unele venituri din activităţi independente

(1) Contribuabilii care realizează venituri din activitățile menționate la art. 52 alin. (1) lit. a) - c) pot opta pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. Opțiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract și este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activității desfășurate pe baza acestuia.

(2) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut.

(3) Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.

(4) Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

Norme :

61. Plătitorii veniturilor prevăzute la art.52 alin. (1) lit.a) - c) din Codul fiscal au obligaţia de a calcula, de a reţine şi vira în cursul anului fiscal impozitul reprezentând plată anticipată în contul impozitului anual datorat de contribuabili. Plata anticipată se calculează prin aplicarea cotei de 10% la diferenţa dintre venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit titlului IX^2 din Codul fiscal. Reţinerea impozitului reprezentând plată anticipată se efectuează din veniturile plătite în baza contractului civil încheiat în formă scrisă între plătitorul de venit şi beneficiarul venitului, contribuabil potrivit Titlului III din Codul fiscal.

[…]

64. În cazul contribuabililor ale căror plăţi anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) - c) din Codul fiscal pentru veniturile de această natură şi care realizează venituri din activităţi independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urmă au obligaţia să le evidenţieze în contabilitate separat şi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 82 din Codul fiscal..

64^1. Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente pentru care venitul net anual este stabilit în sistem real şi pentru care plătitorii de venituri au obligaţia reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate în conformitate cu art. 52 din Codul fiscal determină venitul net anual pe baza contabilităţii în partidă simplă. Fac excepţie de la determinarea venitului net anual pe baza contabilităţii în partidă simplă, contribuabilii care realizează venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a) - c) din Codul fiscal care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 52^1 din Codul fiscal.

64^2. Pentru contribuabilii care desfășoară o activitate care generează venituri comerciale pentru care venitul net anual este stabilit pe baza normelor de venit, aceasta fiind prevăzută la art. 52 alin.(1) din Codul fiscal, plătitorii de venituri au obligația reținerii la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate potrivit art. 52 din Codul fiscal, cu condiția prezentării de către contribuabilii respectivi a copiei formularului 260 «Decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit».

65. Impozitul anticipat se calculează şi se reţine în momentul efectuării plăţii sumelor către beneficiarul venitului.

66. Impozitul reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea impozitului.

66^1. Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, a contractelor de agent, precum şi din activităţi de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, au dreptul să opteze pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final, potrivit art. 52^1 din Codul fiscal.

66^2. Pentru veniturile realizate în baza contractelor aflate în derulare la data de 1 octombrie 2011, altele decât cele pentru care, la data respectivă erau aplicabile prevederile art. 52 din Codul fiscal şi care sunt calificate drept contracte civile începând cu data de 1 octombrie 2011, obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului reprezentând plăţi anticipate, sunt cele în vigoare la data plăţii veniturilor respective.