Demisia guvernului era previzibila si inevitabila. Nu voi enumera argumentele, au fost expuse pe larg de fiecare actor politic sau comentator. Este insa interesant de analizat de ce si-a dat Emil Boc demisia acum! Nu are rost sa luam in considerare protestele din strada si stabilitatea economica – invocate de premier, argumente importante dar insuficiente pentru aceasta mutare.
Negocierile care vor urma ar fi conferit PDL-ului o moneda de schimb – “vom accepta demisia premierului doar dupa acceptarea unui calendar, o varianta, agreata de noi altfel mutam discutia la Parlament cu o motiune de cenzura pe masa”, etc.
1. Demisia premierului era justificata daca PDL a ajuns la concluzia ca alegerile anticipate sunt inevitabile si este mult mai bine a se organiza imediat, cit mai exista sanse de conservare a 20-25% din voturile populatiei. In aceasta eventualitate Presedintele va obtine acordul Opozitiei de a scurta la maxim 7-10 zile respingerea a doua candidaturi si va dizolva chiar in aceasta luna Parlamentul. PDL isi va mentine si avantajul detinerii portofoliilor ministeriale – fie ele si interimare, cu avantajele care decurg de aici.
2. Miscarea surprinzatoare, rapida, denota si mentinerea controlului, chiar si numirea imediata a unui premier interimar aratind existenta unui scenariu bine planificat. Daca Presedinte isi doreste cu adevarat sa treca prin Parlament un guvern, oricare ar fi el, pentru a impinge alegerile parlamentare pina la sfirsitul anului si mentinerea pozitiei supreme in stat pina la expirarea mandatului, avea nevoie de a tine din nou in mina cartile – limitind puterea de negociere a PDL. Daca va reusi sa convinga UDMR si minoritatile – un asemenea scenariu este inca posibil. Este posibil ca in aceste conditii sa fie oprita si prabusirea electorala a PDL. Impunerea unui nou premier si implicit a unui nou guvern mai este necesara si din alte motive – la care acum ne gindim prea putin: PDL nu are un candidat eligibil pentru pozitia de presedinte al tarii, lucru care nu poate fi indiferent pentru Traian Basescu. Un premier de genul Maior, Ungureanu sau oricare alta persoana agreata de presedinte, ar putea sa convinga populatia ca este presedintele de care Romania are nevoie, fiind un independent care va beneficia de sprijinul PDL.
3. Puterea intr-un partid politic nu se afla in miinile presedintelui acestuia sau a celor care apar la televizor. Liderii adevarati sunt presedintii de filiale, baronii locali. Unii au votat la congresul PDL cu Boc, altii au pierdut, votind cu Blaga. Situatia tuturor insa este acum periclitata grav chiar de Guvern iar daca acestia au facut un curent de opinie suficient de consistent demisia lui Emil Boc era deja inevitabila. Este posibil ca partidul sa se stringa in jurul singurei persoane care denota forta politica: Vasile Blaga. Acest scenariu presupune insa si o debarasare rapida de Emil Boc iar acesta este posibil sa se fi inclinat in fata evidentei, sperind poate in ceva clementa si mentinerea in sfera elitei PDL – eventual conditionat de cistigarea unui nou mandat la Cluj.
4. O demisie abrupta mai poate fi justificata de lucruri care arareori ajung in domeniul public si de aceea sunt greu de analizat. Este posibil ca dosarul Apostu sa se fi apropiat suficient de mult, fie si tangential, de Emil Boc. In actuala conjunctura fie si zvonuri sau declaratii mincinoase ar avea un efect devastator asupra intregii guvernari, presedintelui si PDL-ului. De asemenea, este posibil ca rezultatele aparent pozitive ale FMI si comisiei europene la adresa economiei Romaniei sa se bazeze si pe imposibilitatea actualului Guvern de a mai manevra in propiul beneficiu vreun singur leu din fondurile publice. In aceste conditii, prelungirea agoniei si asteptarea deteriorarii imaginii PDL ca urmare a contextului economic intern si mai ales extern este chiar ilogica.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
