Foarte mulţi specialişti se plâng de incapacitatea instituţiilor statului de a colecta eficient taxele pe care le impune contribuabililor săi. Un calcul făcut pe datele furnizate de Eurostat pentru 2010 având în vedere următoarele impozite: impozitele pe producţie şi importuri; impozitele pe venit şi impozitele asociate contribuţiilor sociale arată că România se află cu un procent de 27,9% cu mult sub media europeană de 39,9% (EU 27):

Cristian PaunFoto: Arhiva personala

O altă statistică arată faptul că România se află pe primele locuri în topul celor mai ridicate taxe şi impozite (analiza a fost făcută la finele anului 2011 de către A. Vass şi postată pe blogul său):

• Locul 6 în UE la impozitarea profiturilor companiilor, după Bulgaria şi Cipru (ambele cu 10%), Irlanda (12,5%), Lituania şi Letonia (ambele cu 15%).
• Locul 4 între ţările UE cu cea mai scăzută rată de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, după Bulgaria (10%), Cehia şi Lituania (ambele cu 15%).
• Locul 21 in UE, adică 6 state europene au povara fiscală pe muncă mai mare decât România (44,4%): Belgia (55,4%), Franța (49,3%), Germania (49,1%), Austria (47,9%), Italia (46,9%) și Ungaria (46,4%).
• Locul 24 in UE, adică 3 state europene au TVA mai mare decât in Romania: Ungaria (25%, dar creste la 27% începând cu 2012), Suedia si Danemarca (25%).

Trebuie spus că dacă cumulăm aceste impozite aşa cum de fapt se întâmplă în realitate (de exemplul povara fiscală pe muncă cu TVA) şi observând că doar Ungaria apare în ambele situaţii ca având fiscalitate mai mare ca România, concluzia e că românii sunt în topul plăţilor pe care statul le percepe ca impozite (ponderea la bugetul statului a impozitului pe profit e marginală). La aceste taxe trebuie să mai adăugăm şi celelalte taxe – accizele, taxa de poluare, asigurarea obligatorie de locuinţă etc. dar şi inflaţia care în România încă se menţine la nivele foarte ridicate (3,2% în 2011 vine pe fondul prăbuşirii consumului în ultimele 6-7 luni, cu mici excepţii ceea ce ne spune că în realitate ar fi trebuit să avem o deflaţie de circa -3% şi nu o creştere pozitivă de preţuri).

Concluzia directă a celor două statistici combinate ar fi următoarea: plătim cele mai mari taxe din UE (cel puţin la nivelul taxelor pe muncă) dar statul nu reuşeşte să încaseze un procent semnificativ din ele la bugetul statului.

Derivat din această concluzie apare natural întrebarea: se încasează mai puţine taxe la bugetul statului din cauza ineficienţei funcţionarilor publici? Evident că există o problemă la nivelul acestor funcţionari publici cărora FMI le-a tăiat salariile şi le-a blocat promovarea şi în acelaşi timp le-a cerut să fie mai eficienţi (un exemplu clar de cum se bat cap în cap măsurile FMI). Evident că problema cu aceste taxe este legată şi de nivelul excesiv al lor care îndeamnă pe mulţi să îşi asume costul neplătirii lor. Munca la negru este un fenomen evident şi scăpat de sub control în România. Şi evident că din punctul meu de vedere evaziunea fiscală nu este însă neapărat un fenomen cu efecte negative, având în vedere că munca / economia la negru permite unora să îşi găsească totuşi de muncă chiar şi în condiţiile unui mediu economic ostil. Cu atât mai mult cu cât de aceste taxe beneficiem de foarte puţine lucruri de calitate din partea statului. Mai mult, fără evaziune fiscală în România nu ai cum să rezişti în mediul coruptibil şi ostil (trebuie să ai puşi deoparte bani necontabilizaţi pe care să îi poţi plăti la nevoie). Sistemul corupt din România întreţine din plin nivelul evaziunii fiscale.

Un lucru interesant însă merită să fie adus în discuţie atunci când analizăm ponderea veniturilor din impozite şi taxe în PIB (calculat ca sumă între Consum + Investiţii + Cheltuieli guvernamentale + Exporturi nete). Faptul că statul încasează atât de puţin la bugetul statului pleacă şi de la foarte multe categorii / operatori scutiţi de la plata unor taxe şi impozite prin lege care se regăsesc în PIB-ul României:

• Instituţiile publice nu plătesc TVA pentru toate achiziţiile publice pe care le fac (spitalele, instituţiile de învăţământ superior, cheltuielile cu proiectele de infrastructură ale statului);
• Exportatorilor li se returnează TVA-ul însă în PIB sunt înregistrate doar exporturile nete (se scad importurile pentru care se plăteşte TVA) şi cum noi avem un deficit comercial de foarte multă vreme PIB-ul este diminuat cu acest deficit comercial care este purtător şi el de TVA (deci o parte din TVA încasat pe deficitul comercial se regăseşte în PIB contribuind însă la PIB-ul altei ţări);
• Bisericile nu plătesc deloc TVA;
• Persoanele persecutate politic, cele deportate ori care au fost prizoniere, urmașii luptătorilor in Revoluția din 1989, precum si persoanele persecutate etnic nu plătesc impozitul pe venit şi unele dintre ele impozitul pe locuinţă;
• Persoanele încadrate la persoane cu venituri foarte mici nu plătesc impozitul anual pe clădiri;
• Bursierii.

(evident că lista e mai largă şi poate continua)

citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro