Clasa politică românească se află, în an electoral, într-un impas profund. Încrederea populației în partide tinde vertiginos spre zero, în piața Universității se strigă USL=PDL=mizerie, procentul neprezentării la urne apare în sondaje imens. În cazul prezentării la urne a unui segment de circa 20-25% din electorat, ne vom întreba cine mai reprezintă pe cine?
Cum am spus adeseori, totul pornește de la nașterea partidelor și funcționarea lor în „păcatul originar”: dai bani la partid şi primeşti contracte cu statul şi funcţii publice, din care scoţi înzecit de cât ai dat. Niciun partid care s-a perindat la guvernare n-a scăpat de acest viciu profund. Și acum se miră, fățarnic, de reproșuri și înjurături.
În situația economică dificilă în care ne aflăm, nu numai România, diferența între conducători și conduși devine și mai frapantă. Unii se lăfăie în limuzine și vile de lux, shopping la Paris, iar alții n-au bani de întreținere și medicamente.
Ar fi populist enunțul de mai sus dacă cei bogați și-ar fi obținut averea din efort și talente proprii, ca Bil Gates. Nu din contracte cu statul, nu din fraudarea bugetului public cu miliarde și miliarde de euro.
Mai grav, partidele au parașutat în funcții de conducere oameni din clientele, fără pregătire sau calificări înalte, miniștri despre care nici nu știm cum arată la față: Ariton, Vreme, alții, în funcții mai mărunte. Nu mai spun de regiile și unitățile economice încă de stat, care sifonează amărâtul de buget public, pentru îmbogățirea directorilor și pentru contribuții la pușculița de partid. Cât despre contribuția parașutaților la funcționarea statului și administrațiilor, se vede cum stăm, ce locuri ocupăm în clasamente internaționale la educație, sănătate, competitivitate, atragere de fonduri europene, transparență, etc.
(Un comentariu al unui cititor: de niste sute de milioane euro vorbim doar la nivelul de sus, pe puntea de comanda. Mai jos, pe puntile inferioare, sunt alti baieti degraba harnicindu-se la banul public; mai mici, dar mai multi. Cat despre ce lighioane misuna prin cala… se sparie gandul. O presupunere educata ar fi ca intre o treime si doua treimi din banul public se ciordeste. Presupunere in buna concordanta cu preturile lucrarilor publice care se executa in Romania si care, in medie, sunt de cateva ori mai mari decat prin alte parti. Preturile, nu lucrarile)
Toate astea sunt truisme, nu merită încă un articol.
Problema care se discută acum intens este cum iesim din această fundătură.
Unii, printre care ministrul Teodor Baconschi, cred în posibilitatea înnoirii actualelor partide: „Partidele care apar foarte brusc, vezi Partidul Poporului al lui Dan Diaconescu, sunt populiste, anti-sistem si n-au de oferit o alternativa. Au o doctrina bazata pe demolarea a ceea ce nu ne convine astazi, dar nu vor putea construi nimic. De aceea trebuie sa insistam pentru innoirea partidelor din mainstream-ul democratic”.
Are dreptate? Adică, după ce te-ai legat prin miile de fire nevăzute ale corupției de fraudatorii bugetului public, poți reveni de pe centura politicii să te declari fecioară neprihănită? Să fim serioși. În secunda doi, îți bat la ușă creditorii care te atenționează că odată semnat pactul, el nu mai poate fi denunțat, altfel decât cu prețul dictat de către DNA.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
