E vremea sa ne trezim din cosmarul televizat si sa rostim raspicat cateva evidente.

Andrei CorneaFoto: Arhiva personala

Nu, Romania nu este o dictatura, nici Basescu un tiran. Nu, nu asistam la o revolutie, nici ca aceea din tarile arabe, nici ca aceea din 1989. Da, e bine ca violentele ultrasilor au putut fi stapanite si trebuie sa fie stapanite si in continuare. Da, jandarmii si-au facut in general bine datoria. A sustine ca ei i-au provocat pe huligani e o enormitate. Da, 2-4.000 de oameni manifesteaza zilnic in intreaga tara (in diferite orase), marea majoritate pasnici si fara o umbra de program politic. (Nu discut aici despre cei scosi cand si cand de opozitie sau de sindicate.) Nu, Piata Universitatii 2012 nu seamana deloc cu Piata Universitatii 1990. Alegerile anticipate in an electoral si cu dificultatile economice stiute sunt o diversiune. Opozitia USL nu va salva natia, ci cel mult, daca va castiga, ar putea trimite Romania in faliment. Si in fine: nu, nu ne vom lasa cu totii intimidati de isteria televizata si online in curs.

Va rog sa reflectati la urmatorul paradox, constatat deja si de destui altii: cum se face ca, zilnic, acesti 2-4.000 de oameni in toata tara (si 300-500 in Bucuresti), pe de o parte, repeta mecanic "jos guvernul, jos Basescu, alegeri anticipate" (adica "programul" USL), dar, pe de alta parte, nu accepta printre ei manifestanti de partid expliciti, se declara impotriva tuturor partidelor, ii gonesc pe liderii politici cunoscuti, precum Ludovic Orban sau Dan Diaconescu, scriu "USL=PDL=mizerie" etc.? Cum sa tii alegeri anticipate in martie-aprilie, cand refuzi partidele existente, iar de infiintat altele noi nu mai e timp? Sunt ei "antisistem", cum ni se spune? Dar si alegerile dupa care striga tin tot de sistem. Cum isi pot inchipui acesti oameni ca fara lideri, fara un program, fara o alternativa politica au alta sansa decat sa fie instrumentul cu care USL vrea sa acceada la putere? Iar daca vor USL la putere, de ce n-o spun, ca nu-i oprit?

De fapt, demonstrantilor din piete nu le-a pasat niciodata de politica si nu inteleg aproape nimic din tot ce se intampla in jurul lor. Nu sunt "societate civila" in sensul tare al cuvantului. N-au nicio ideologie, nici macar una neomarxista, anarhista sau anticapitalista. Isi dau seama ca sunt instrumentalizati? Probabil, totusi spera ca necazurile lor absolut reale vor fi auzite. De cine? De Basescu, de Boc, de Ponta, de Dumnezeu? Nici pomeneala! De televiziuni! Fiindca, iata, traiesc o experienta tulburatoare: gratie intoxicarii mediatice zilnice au devenit brusc importanti la scara nationala si internationala. Au devenit vedete TV! Toata natia sta lipita seara de seara de televizoare ca sa-i vada si sa-i auda. Dar, bineinteles, cu o conditie: sa strige "Jos tiranul!", "Libertate!", "Anticipate, nu comasate!" si celelalte. Altminteri, camerele nu se vor mai focaliza asupra-le! Ca le displace taxa auto sau ca vor sporurile inapoi - e mult prea putin. Nu are nicio importanta ca in realitate nu exista niciun tiran si ca anticipatele pun serioase probleme constitutionale si tehnice! Realitatea nu conteaza, conteaza numai "Realitatea" si suratele ei! Ei stiu una si buna: daca nu striga "jos!" vor reveni in nefiinta anonimatului din care au iesit.

Sa lasam ipocrizia deoparte: oamenii sunt de buna voie actori intr-un show al televiziunilor de stiri. Exista un fel de pact nescris: voi iesiti si cereti demisiile tuturor, noi va dam pe post toata ziua. Asta e tot sau aproape. Caci televiziunile ii pot inspira sa strige lozinci antiprezidentiale si sa scrie bannere insultatoare, dar nu-i pot face sa gandeasca, nu-i pot invata Constitutia, nici sa confectioneze alternative politice, sa desemneze lideri proprii, sa aleaga intre cei existenti, nici sa inventeze o cultura politica sau civica. Si de altminteri, nu-i ajuta nimeni, nici macar intelectualii (vorbesc despre cei ostili actualei puteri): ei vorbesc cu patos patriotic despre demonstranti in studiouri sau in gazete, dar n-am vazut pe vreunul cunoscut care sa vorbeasca in piata sau macar sa participe la miting, ca in 1990.

Sa nu se inteleaga de aici ca n-ar fi destule de reprosat puterii. Problema este ce i se reproseaza: daca e vorba despre clientelism, despre multa incompetenta, coruptie, aroganta, exces de zel, sunt de acord cu asta. Dar trebuie sa vedem si cealalta latura: isi poate inchipui cineva ca puterea a adoptat masurile de austeritate stiute din perversiune si ca nu le-ar fi evitat, daca ar fi fost posibil? Iar pe de alta parte: cand, cu exceptia primelor luni din 1990, au mai fost introduse in Romania mai multe reforme structurale intr-un timp mai redus (nici doi ani intregi)? Legile salarizarii, unificarea sistemelor de pensii, cele patru coduri civile si penale, "mica reforma" din justitie, noul Cod al Muncii, noua Lege a educatiei, Legea asistentei sociale... Si toate astea, intr-un moment de grava criza economica si institutionala europeana! In plus, cand, in Romania, in general, membri importanti ai partidului de guvernamant au mai fost arestati si trimisi in judecata pentru coruptie, demonstrandu-se ca DNA nu este un instrument politic al puterii? Ca societatea romaneasca rasufla din greu, ca da semne de epuizare nu e anormal.

Protestatarii nostri inteleg insa prea putin din marile mize politice si economice in joc; asta cand nu le sunt de-a dreptul ostili, cum e cazul "revolutionarilor". Iar televiziunile, oferind vizibilitate mediatica contra scandari, nu au niciun motiv sa-i faca sa le inteleaga, ci, atat timp cat "revolutia" face rating, o dau pe post, invitandu-i pe demonstranti sa strige masinal in continuare. Traim sub tirania media, nu a lui Basescu: iata adevarul verificat seara de seara.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro