“Evenimentul Zilei” m-a invitat sa raspund la cateva intrebari legate de protestele publice care au avut si au loc in Romania, indeosebi cele din Bucuresti. Am raspuns, alaturi de editorialistii EVZ Mircea Cărtărescu, Vlad Nistor, Sebastian Lăzăroiu şi de analiştii politici Ion Cristoiu, Iosif Boda, Vasile Dâncu şi Cozmin Guşă. Public aici raspunsurile mele, in forma lor completa, plus o recomandare de carte direct legata de evenimentele din ultimele zile. Nu poti fi in acelasi timp adeptul lui Isaiah Berlin si al lui Georges Sorel, nu poti sustine deopotriva spiritul civic-liberal si pe acela care sanctifica violenta. Exista evident o legitimitate a revoltei sociale non-violente, dupa cum exista si una a institutiilor democratice. Ambele trebuie aparate impotriva demagogilor, fanaticilor si aventurierilor.
1. Credeţi că va creşte intensitatea protestelor şi o dată cu ea şi tensiunile sociale?
Tensiunile sociale exista in Romania de decenii, au fost evident amplificate de masurile de austeritate impuse de criza economica globala. Protestele in atari conditii sunt inevitabile, reprezinta un debuseu normal al nemultumirilor populare. Important insa este sa intelegem ca nu statul liberal este de vina pentru aceste masuri, ca ele tin de acumularile unor datorii mai vechi, de gestionarea ineficenta a resurselor, de persistenta unui etatism protectionist care nu mai are cum sa se auto-sustina. Ne place sau nu, vremea “statului-dadaca” s-a cam incheiat. Ceea ce nu inseamna finalul politicilor de asistenta publica, ci regandirea lor pe o baza mai putin disfunctionala. Nu cred ca promotorii protestelor stradale, anti-politice au solutii viabile. Din negativism anarhic nu s-a nascut niciodata ceva coerent si robust. Dar aceste miscari pot cataliza reflectia responsabila a intelectualilor publici, a clasei politice, sunt de natura sa ne reaminteasca lucruri pe care, de prea multe ori, le uitam.
2. Blocarea reformelor?
Romania este angrenata intr-un context economic si politic global, are angajamente in raport cu institutiile financiare internationale, in primul rand FMI, nu se pune prooblema paralizarii reformelor. Ca le vor face cei aflati acum la guvernare, ca le vor intreprinde altii, tine de-acum de artimetica electorala, de meteorologia politicii interne. Dar reformele economice si sociale sunt indispensabile, imperative, inevitabile.
3. Retele sociale?
Miscarile sociale, mai intense ori mai putin intense, nu se nasc din actiunea auto-generata a instrumentelor tehnologice. Sigur, acestea accelereaza difuzarea informatiilor, faciliteaza comunicarea aproape instantanee, permit coordoanarea actiunilor sociale. Dar ce nu pot oferi ele sunt valorile care motiveaza si legitimeaza o miscare durabila si convingatoare. Distinctia esentiala in politica, dintre aliati si adversari, nu este abolita prin aceste retele. Nu cred ca prieteniile de facebook sunt baza formarii unor partide.
4. Perspective pentru Emil Boc si Guvern?
Nu sunt politician, nu pot sa ofer un raspuns suficient de informat. Cred ca primul lucru pe care l-as face ar fi sa deschid calea unui dialog dezinhibat cu fortele politice democratice, dincolo de partizanate si pasiuni electorale. Exista momente cand ceea ce numim interesul national trebuie sa primeze. Ar trebui, cred, format un grup de reflectie, compus din sociologi, politologi, antropologi, economisti, care sa ofere cat mai rapid o analiza a cauzelor acestor proteste, dincolo de speculatiile pripite care abunda in clipa de fata. As distinge intre protestele legitime si cele nebuloase, intre directia non-violenta si aceea violenta din cadrul demonstratiilor. Ar trebui ca dialogul public sa accentueze ca Romania este o democratie, nu o dictatura, un stat de drept, nu o tiranie.
Pentru cei care confunda protestele anti-totalitare cu acelea care au loc intr-un regim democratic, este poate util sa le reamintim cum au prins fiinta si cum au functionat actiunile de revolta civica din Polonia anilor 80. Este importat sa retinem ca ethosul societatii civile, asa cum a fost formulat el in strategia “Solidaritatii” si in Carta 77 se intemeia pe repudierea violentei. In egala masura,era vorba de respingerea coruptiei politice si de limbaj, de resurectia valorilor civice, deci de elemente care se regasesc in actualele proteste, catusi de putin omogene si ireductibile la o singura dimensiune. In multe privinte, revoltele sociale nu sunt procesiuni solemne, ci sfidari ale unui status quo intepenit, momente de carnaval istoric si de sarbatoare a imaginatiei, brese intr-un continuum al complicitatilor si conformismelor. Ceea ce nu inseamna celebrarea anomiei si a anarhiei, exaltarea absolutizanta a opozitiei extra-parlamentare, demonizarea statului si negarea legitimitatii institutiilor democratice.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
