Populismul poate fi denumit “boala” politica a celor 100 de ani pe care i-am parcurs de la finele Primului Razboi Mondial si pana astazi. Aceasta “boala” este consecinta directa a votului universal si s-a propagat prin democratii nefunctionale si de multe ori a condus direct sau circumstantial la dictaturi sangeroase. Romania a fost pastorita de trei presedinti, toti trei ajunsi sau propulsati la conducerea statului de un populism aproape tipic al societatii romanesti, care a invatat “din mers” democratia si regulile jocului, asa cum au fost predate de maestrii disciplinei, din afara tarii si de invataceii lor autohtoni.
Primul Presedinte, dl Iliescu, care a fost si primul salvator al natiunii ne-a “scos” din comunism, propunand o democratie originala, bazata pe decavarea totala a natiunii si o redistribuire selectiva a bogatiei nationale. Al doilea Presedinte, dl Constantinescu, si el salvator la randul lui, trebuia si el sa ne scoata din comunism si sa liberalizeze statul. Din nefericire, dl Constantinescu nu i-a scos din paine pe baietii presedintelui anterior, care si-au dorit sa-si pastreze privilegiile castigate, deci un populist infrant de sistem.
Al treilea Presedinte, dl Basescu, ales ca salvator, erou reformist si luptator impotriva coruptiei, a reusit cat a reusit sa-si confirme programul pana in momentul in care vorbele nu puteau fi suficiente si trebuiau sa fie probate si prin fapte. Parerea mea sincera ca in acest moment, dupa fiascoul generat de legea sanatatii, toate reformele viitoare propuse de el vor fi foarte greu de implementat. Si asta in nici un caz din cauza opozitiei sau a felului refractar in care privesc romanii reformismul sau necesitatea reformarii statului, ci in primul rand din cauza lipsei de profesionalism cu care s-a incercat implementarea acestor reforme. Intr-un cuvant – distanta intre discurs si situatia reala a fost destul de mare pentru a prezerva credibilitatea.
Inainte de a scrie aceste randuri am facut doua lucruri – primul, am citit notele primite de la @huniad de la Piata Universitatii si al doilea, am vizionat de cateva ori interviul dlui Emil Boc la B1Tv. Va pot asigura ca intervievatul si cel care a sustinut interviul au dovedit o incompetenta profesionala greu de crezut pentru rolurile asumate. Teza dlui Boc care sustinea ca materialul legat de dl Raed Arafat care a ajuns la el si la Presedinte a fost viciat, adica informatia nu a fost reala (adevarata), bun! In acest caz trebuiau sa se nasca trei intrebari:
Prima – de ce? Sau cum s-a intamplat?
A doua – cine a furnizat aceasta informatie si ce s-a intamplat cu el/ea?
A treia – de cate ori se intampla acest lucru si care sunt masurile luate pentru ca informatia transmisa sa fie corecta si adecvata?
Dl Basescu si-a asumat rolul de “paratraznet” incercand sa spuna poporului niste adevaruri neplacute, intr-un cuvant dl Presedinte a incercat sa coboare de pe naravasul taur al populismului. Singura sansa ca aceasta “cazatura” sa nu fie dureroasa si rezultatul sa nu fie cel pe care il vedem ar fi fost masuri dureroase pentru toata lumea un nivel de echitate, chiar minimal. Departe de a fi asa! Guvernul dlui Boc nu a facut decat sa mimeze masuri restrictive aruncand masurile economice asupra populatiei fara sa faca mai nimic in majoritatea domeniilor pe care le pastorea – administratie si birocratia bugetara. Clientelismul, ineficienta si opulenta (da, opulenta!!!) au terminat orice incredere a populatiei.
Povestea lui Victor Tudose – manifestant in Piata Universitatii asa cum a fost povestita ieri lui @huniad. Victor Tudose (numele adevarat, publicat cu autorizatia povestitorului). VT este angajat din 2004 intr-o intreprindere particulara din Bucuresti, a fost al treilea angajat al firmei. Firma produce si exporta in Germania, Austria si Italia produse de plastic conform specificatiilor stricte de la cumparatori. In 2008 firma ajunsese la 80 de angajati, cu o cifra de afaceri satisfacatoare. Proprietarul firmei platea toate darile si cartile de munca ale angajatilor reflectau salariul platit, inclusiv toate bonusurile anuale. La mijlocul anului 2009, firma a pierdut cam 50% din contractele pe care le avea. Angajatorul a propus diminuarea salariilor cu 25%. 60 din cei 80 angajati au acceptat, 20 au fost concediati cu 1-3 salarii compensatorii. Pentru a-si mentine afacerea, proprietarul si-a vandut 2 masini ale familiei si un teren intravilan. Proprietarul a depus de trei ori proiecte pentru fonduri europene. De doua ori s-a cerut spaga pentru “aranjament”, a treia oara a fost respins pentru ca deja nu mai avea soldul necesar pentru participare. Omul nu a platit spaga – nu mai avea de unde! La sfarsitul anului 2010, firma si-a revenit. Proprietarul a majorat salariile la cota dinaintea micsorarii lor incepand cu luna iunie 2011. Astazi firma mai are contracte pana la sfarsitul lunii martie. Nimeni nu stie ce se va intampla din 1 aprilie. La manifestatia de ieri a participat in afara lui Tudose inca trei salariati si proprietarul firmei. Intrebati de ce participa la aceasta manifestatie, omul nostru a raspuns simplu – pentru ca am fost mintiti si pentru ca orice incercare de a se ajuta de statul care isi ia taxele directe si indirecte fara problema, dar uita luni de zile bune (pana la 7-8 luni) sa-i returneze TVA-ul (omul face export, dar cumpara materii prime in tara) si ca orice fel de proiect care ar putea sa-l ajute sa-si mentina / mareasca / diversifice afacerea necesita relatii clientelare sau bani negri pentru spaga. Simplu – proprietarul firmei nu poseda bani negri! Cred ca va dati seama cine sunt considerati vinovatii pentru aceasta stare de lucruri.
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
