”Privatizarea ucide” scria pe un afiș la una din manifestările auto-declarate pro-Arafat de zilele trecute. O să spuneți că e doar o exagerare. Un mesaj mult mai rezonabil pare să spui că medicina (sau doar cea de urgență) nu ar trebui să fie făcută pentru profit. L-am auzit de atâtea ori și din atâtea surse diferite, adus în sprijinul actualei forme a legii a sănătății, încât sună aproape a postulat, un adevăr de la sine evident. Or, eu nu văd de ce ar fi așa ceva. De fapt, din contră.
Ca să clarificăm un prim lucru: un serviciu non-profit nu e tot una cu unul voluntar. Voluntariatul îl costă pe cel care îl practică, prin urmare este cât se poate de limitat. Un serviciu non-profit, în schimb, este unul ale cărui cheltuieli sunt susținute, ca alternativă la profitul propriu, dintr-o sursă externă. În cazul discuției noastre, e vorba de stat, de banii publici. E de înțeles atunci de ce apelul pentru o un serviciu de urgență non-profit este și unul împotriva intrării în sistem a operatorilor privați. Ce rămâne de neînțeles este răspunsul la întrebarea: de ce ar trebui medicina de urgență să rămână strict un domeniu non-profit? Sau, ca să întreb altfel, de ce tocmai medicina de urgență ar trebui să fie non-profit dar nu și orice alt serviciu – cum ar fi, de exemplu, furnizarea de pâine? Cu ce ar fi diferite cele două cazuri?
Sigur, cele două domenii sunt diferite dacă vorbim de liberalizare, adică de acțiunea de a elimina statul din domeniu – am văzut că sunt comentatori care se plâng că noua lege nu ar liberaliza sistemul, dar nu odată sunt aceeași care se plâng și că permite accesul privaților… Mă rog, revenind: domeniile sunt diferite, o dată pentru că spre deosebire de produsele de panificație, clientul serviciului de urgență nu e la fel de liber să aleagă; uneori nu e liber în sensul cel mai propriu și dramatic al termenului. Apoi, ținând cont că sunt mult mai puțini clienți ai seriviciilor de urgență decât ai produselor alimentare de bază, dacă doar aceștia ar plăti sistemul riscă să fie prea scump și să dea rateuri. De asta, în principiu, serviciile de urgență nu sunt plătite direct de cei care le folosesc, ci din banul public. Nu spun că așa ar trebui neapărat, spun în schimb că aceasta e cu totul altă discuție. Eu mă refer aici, nu la sursa acestor bani, ci la destinația lor. Mă refer la pretenția că furnizorul serviciilor de urgență nu ar trebui să facă profit. Or, repet, de ce ar fi aceste servicii diferite, din această privință, față de oricare altele?
Cei care fac afirmația că medicina de urgență nu ar trebui făcută pe profit aduc două categorii de argumente, la modul implicit sau explicit. Primul e, dacă îmi dau bine seama, că profitul e ceva rău în sine. A face bani pe baza rezolvării urgențelor medicale e ceva imoral. Nu văd de ce ar fi așa, dar oricum, ce contează e că, dacă așa stau lucrurile, atunci nu există atunci niciun motiv pentru care a face profit din orice altă activitate ar fi moral. De ce profitul obținut pentru a scoate de la ananghie un om e rău dar cel obținut pentru a-i astâmpăra foamea ar fi bun? De ce nu invers? Acest argument ar pleda și pentru transformarea furnizării de alimente (sau de fapt al oricărui alt serviciu) într-unul non-profit. Adică, într-unul de stat.
Al doilea argument este unul economic(!) Iată-l, citat dintr-un comentariu din articolul trecut: ”atata vreme cat sistemul “privat” de urgente care va concura eventual SMURDUL va avea dreptul sa faca profit, profitul acela vor fi bani pierduti de noi, de cotizanti si catigati de niste societati comerciale.” Or, din nou, argumentul acesta se poate aplica perfect pentru orice fel de serviciu. Dacă profitul pe care l-ar face sistemul privat de urgențe ar fi o pierdere pentru noi, atunci profitul pe care il fac privații din orice alt domeniu este pierdere pentru noi. Ar trebui să avem doar un sistem de stat de panificație, și privații ar trebui excluși. Privatizarea ne face rău. Ca și mai sus, și acest argument ar pleda pentru transformarea oricărui serviciu economic într-unul de stat. Cu alte cuvinte, pentru transformarea economiei României într-una de stat. Acolo ne-ar duce în final cruciada anti-profit. Etatiada. Acela e țelul, finalitatea logică. O ”epocă de aur” economică !…
Citeste tot artiocolul si comenteaza pe Contributors.ro
