“Dacă n-o iubim noi pă Romănia – aşa curvă şi proastă cum este – vin alţii şi ne-o iubesc.” Ăsta-i un citat pe care l-am luat de la cineva de pe Facebook. Era un intro la un alt citat, din Hanno Hofer, luat dintr-un interviu pentru Kamikaze. Hanno îşi aminteşte, printre altele, de un neamţ care-i povestea de experienţa lui în România.

"Cînd eram student, făceam stopul prin Germania şi m-a luat un camionagiu simpatic. Vorbeam şi, avînd accent în germană, ca toţi nemţii din România, m-a întrebat de unde sînt. I-am zis. Face: «Cea mai mişto ţară din lume!». Și asta era pe vremea lui Ceaşcă. Tipul se ducea după porci, ştia bine România. Mi-a zis: «Am fost la Galaţi, la Brăila, Bacău, Timişoara». «Bun, dar de ce e cea mai mişto ţară din lume?» «La Chitila, pentru o sticlă de whisky începută, şeful gării m-a lăsat să cînt la muzicuţă la microfonul gării. A fost momentul meu de glorie să cînt la muzicuţă!»"

E foarte mişto momentul. Şi nu e singurul. Dacă e să mă leg strict de primul citat, vin alţii şi ne-o iubesc. Diferenţa e că lor le e mai uşor decît ne e nouă. Iar motivul e cît se poate de simplu. Oriunde te-ai duce, cînd ai ceva ce localnicii n-au, întotdeauna va fi mai bine decît la tine-acasă. Pentru neamţ, el avea whisky în România. Şi mai avea ocazia de a mitui pe cineva. Pentru alţii, de care-am mai scris, e uşor că au banii să investească şi să facă profit într-o ţară în care localnicii nu-şi permit nici să treacă strada.

Nu zic, România e o ţară mişto. Poate nu cea mai mişto din lume. Dar rămîne întrebarea: cînd n-ai ce au cei care-o consideră cea mai mişto, ţi-e uşor să-ţi iubeşti ţara?

Citeste si comenteaza pe blogul Subiectiv.