In 2005, cand in sfarsit a reusit sa patrunda in Coreea de Nord, Christopher Hitchens descria experienta ca pe o incursiune in cunoscutul 1984 al lui George Orwell: nimic nu ii scapa Fratelui mai Mare intr-un stat in care individualismul a devenit imposibil. Personal, regret ca Hitchens insusi a murit pe 15 decembrie, cu doua zile inainte lui Kim Jong-il, lipsindu-ne astfel de opinia unui fin cunoscator al sistemului. Intr-o astfel de societate reactiile personale nu isi au locul : durerea sau bucuria conducatorului devine ecou in populatia amorfizata. Cel putin aceasta este impresia celor care privesc spectacoul mortii lui Kim Jong-il din afara. Pentru occidentali, fericiti in luxul de a nu fi cunoscut nicio forma de tiranie de la disparitia Absolutismelor mai mult sau mai putin “ luminate”, manifestarile ce insotesc disparitia lui Kim Jong-il ofera un excelent prilej pentru o fascinanta analiza antropologica. Cazul dictatorului nord-coreean constituie un bun instrument retoric, in care se pot « citi » schimbarile dramatice ce au intervenit, la inceput de XXI, in atitudinea fata de dictatori, sau, cel putin, fata de trupurile lor neinsufletite.

Valentina CovaciFoto: Arhiva personala

Surprinde, mai intai, decizia de a-l inmormanta pe Kim Jong-il. Incepand cu Lenin, toate figurile marcante din regimurile « rosii » au fost imbalsamate, in semn de adanc respect si pentru perpetua legitimare a regimului. Mumificat, trupul dicatorului mort era expus in locuri simbolice pentru natiune( Lenin in Piata Rosie, Mao Zedong in Piata Tiananmen), de unde supravegheau post- mortem felul in care succesorii le continuau mostenirea. Cand un trup politic mumificat este “abandonat “ si inmormantat, cum s-a intamplat cu mumia lui Stalin in 1961, gestul constituie un manifest clar importiva regimului si o condamnare a politicii pe care a promovat-o. Katehrine Verdery in cartea sa din 1999, The Political Lives of Dead Bodies: Reburial and Postsocialist Change, analizeaza legatura dintre schimbarea regimurilor politice dupa 1989 si noua atitudine fata de trupul mort al oamenilor politici in acest spatiu. Acest gen de analiza se poate extinde cu success si in cazul mortii lui Kin Jong-il.

Asadar, ce putem “citi” in decizia conducerii nord-coreene de a nu il imbalsama pe Kim Jong-il? Sa fie o solutie impusa de situatia financiara dezastrupasa a tarii ? Se spune ca mumifierea lui Kim Il-sung, tatal si inaintasul lui Kim Jong-il, ar fi costat Coreea de Nord aproximaativ 1 miion de dolari iar costurile de intretinere s-ar ridica la un sfert de million de dolari pe an. Este plauzibil ca noua conducere a Coreei de Nord sa nu doreasca supunerea tarii la un astfel de efort financiar. Cred insa ca este la fel de plauzibil sa vedem in optiunea pentru inmormantarea dicatorului un semn al schimbarii fata de regim si de cel care l-a intrupat. In ciuda manifestarilor publice de durere, in cei sapte ani care s-au scurs intre moartea lui Kim Il –sung si disparitia lui Jim Jong-il s-au produs schimbari drastice in reverenta aratata dictatorului mort. Odata mort, nu se mai simte nevoia prezentei fizice continuee ca indreptar si standard civic. Inmormantarea lui Kim Jong-il pare sa semnifice inceputul schimbarii pentru Coreea de Nord.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro