Citind acest titlu, o sa va intrebati poate, de ce asa? Adesea vedem la tv stiri despre hoti de gaini, de oua, de cabluri electrice, de bani publici, hoti de toate cate cele, iar acum rapitori de copilarie. Am sa explic cum stau lucrurile in viziunea unei mame.
Asadar, sunt mama unui baietel care anul viitor va implini 6 ani de viata, minunati as spune eu. Nicio clipa nu m-am gandit cand l-am adus pe lume ca va face parte dintr-o generatie de copii carora li s-a sters printr-o lege, in opinia mea stupida, un an din copilarie. Ei sunt grabiti acum sa plece din universul frumos al gradinitelor intr-o lume straina, pe unde vor apuca, la asa zisa clasa zero. Nu este un secret pentru nimeni ca scolile nu au spatii potrivite pentru aceasta gaselnita a ministrului educatiei, ca isi cauta spatii prin locuri precum muzee, licee, parcuri, strazi sau mai mai stiu ei ce, ca parintii sunt complet dezorientati in ceea ce priveste viitorul acestor copii si unde ii vor duce din toamna care vine;copiii deja incep sa intrebe ce vor face ei. Spun aceasta pentru ca zilele trecute am sunat la scoala unde as dori sa invete fiul meu, iar de acolo am aflat ca se straduiesc sa incheie un parteneriat cu un muzeu??,da , chiar asa, sau cu un liceu oricum mai departe de casa. Incredibil! De neimaginat! Desigur, domnule ministru ca nu va intereseaza, nemaipunand la socoteala faptul ca proprii dvs. copii nu invata in aceasta tara, in care dvs. va exercitati mandatul, as spune eu, printr-o nesansa a noastra si a acestor copii. Va intreb, daca, inainte de a adopta aceasta masura, v-ati consultat ca intr-o democratie adevarata, cu parinti, cu dascali, cu psihopedagogi, daca ati gandit cumva o dezbatere publica in acest sens? Nu, bineinteles, fiindca traiti in alte sfere, iar legile sunt doar pentru copiii nostri nu si pentru ai celor ce fauresc legi dar nu sunt subiectul aplicarii lor.
Ce sa inteleaga aceste suflete atat de mici, din ceea ce li se intampla? Ii veti muta in licee impreuna cu tineri de 18-19 ani timp de un an, in alte spatii improprii, ca mai apoi sa ii aduceti din nou la clasa intai in scoala de care apartin, vom fi cu totii ca niste nomazi dupa bunul plac al unora. As vea sa veniti in gradinita copilului meu, sau in orice alta gradinita sa ne priviti in ochi pe noi si pe copiii nostri, sa vorbiti cu educatoarele, cu psihopedagogii, cu dascalii, sa vedeti cum unii parinti nici nu vor sa auda despre mutarea copiilor din gradinite. Probabil veti veni cu argumente de felul modelului occidental, acolo unde ati studiat dvs. Dar de ce trebuie sa imprumutat neaparat modele? Oare intotdeauna a fost bine ? De ce sa imitam ? Occidentul are campusuri imense, unde copiii invata in acelasi loc, daca se doreste,din gradinita pana la terminarea liceului, cu sali mari, spatii de lucru adaptate varstei, terenuri de sport, laboratoare. Asa se incep procesele de modernizre si restructurare, cu fundatia. Oamenii responsabili de acolo nu-si plimba copiii prin spatii improprii dezvoltarii emotionale si intelectuale. Nu ar face asa ceva niciodata! Sau poate ganditi ca astfel se poate mari gradul de alfabetizare a tinerilor. Dar rata abandonului scolar nu depinde de varsta la care copiii incep scoala, ci de continutul educatiei, de mediul de acasa, de grija invatatorilor fata de ei, de contextul social si economic general, etc.
Nu trebuie sa excludeti parintii de la o decizie atat de importanta si dificila: varsta la care copiii lor vor merge la scoala. Ca parinte ma gandesc adesea daca pot sa decid eu in locul copilului ce e bine pentru el. Tot astfel avem de ce sa fim mai mult decat ingrijorati de interventii neavenite in destinul copiilor nostri. Umblati la problemele de fond, nu de forma; iesiti din birouri si vorbiti cu bietii studenti si dascali care picheteaza fara speranta in fata ministerului intr-un dialog surd; umblati la manuale, programa scolara si pe acestea aliniati-le celor occidentale, daca asa credeti dvs. ca inseamna reusita. Succesul , domnule ministru, sta in puterea si dragostea fiecarui copil de a invata carte. Am prieteni ai caror copii au medalii la gat si premii de excelenta in scoli romanesti, care au invatat scrisul si cititul la clasa intai. Nu suprasolicitati copiii. Cred inca in scoala romaneasca, in dascalii ei, in actorii, profesorii, muzicienii, fizicienii, si marii medici care s-au format aici!( cu scuzele cuvenite pentru alti profesionisti pe care nu i-am enumerat).
Citeste tot articolul si comenteaza pe
