Un semnal de alarmă poate fi combătut în două moduri. Primul este atacul frontal, discreditarea mesagerului sau respingerea motivelor de alarmă. Celălalt mod este concurența, acoperirea alarmei cu alta, în aparență și mai alarmantă. Vrei să bați un clopot, te pomenești că cineva bate isteric și fără sens un clopot mult mai mare. Vrei să le spui oamenilor că există risc de inundații, în același moment din biserică țâșnește preotul satului smulgându-și părul și barba și urlând că vine sfârșitul lumii. Ce șansă mai are avertismentul tău? Dacă-l vor mai auzi, scepticii vor tinde să-l judece la un loc cu celălalt și să-l respingă. Iar credulii nu-l vor mai băga în seamă – cine să-și mai bată capul cu o amărâtă de viitură când e amenințat de șuvoaiele de pucioasă și foc ale Apocalipsei?
1. Un semnal de alarmă și o soluție
Aș fi vrut să trag un semnal de alarmă apropo de schimbarea legilor electorale intenționată de guvernul Boc. Există printre modificările principale una pe care o consider gravă și inacceptabilă, și care ar trebui, dacă nu abandonată cu totul, cel puțin adoptată cu un sprijin politic mult mai larg: mă refer, desigur, la ideea suprapunerii alegerilor locale cu cele parlamentare. Resping energic această prevedere pentru că, dincolo de justificarea oficială (reducerea costurilor), motivul stă în faptul că partidele de la guvernare consideră că le va crea un avantaj electoral. În mod natural, partidele de opoziție resping ideea – cel puțin până acum. Or, situația asta o face să fie inacceptabilă. Nu atât pentru prevederile ei în sine, deși și eu cred că ar fi mai bine ca alegerile să fie separate: timpul pe care un alegător îl poate aloca campaniei electorale este limitat, comasarea scrutinelor riscă să afecteze dezbaterea politică. Problema majoră e însă alta: o modificare a legilor electorale făcută de putere pentru ceea ce (consideră că) i-ar crea un avantaj, întărește un precedent care ar putea ușor deveni o practică. În acest fel, legile electorale ar fi într-o continuă stare de volatilitate, supuse constant modificărilor făcute de puteri politice succesive.
De ce ar fi așa ceva de nedorit? Pentru că procesul electoral democratic nu se reduce la vot, altfel n-ar mai avea nicio noimă. Menirea alegerilor este să legitimeze o putere și un program politic, prin urmare electorii au dreptul la mai mult decât un vot: au dreptul să vadă o legătură clară, naturală și puternică între votul lor și rezultatul lui, inclusiv direcția politică adoptată de stat după alegeri. Orice lucru care afectează această legătură, în fiecare din cele 3 atribute ale ei, reprezintă ceva inacceptabil. Iar volatilitatea legilor electorale afectează claritatea legăturii, pentru că durează până când alegătorul mediu vede relația dintre vot și rezultatul lui conform sistemului electoral – de obicei, înțelegerea asta vine pe baza experienței. De asemenea, mai e afectată puterea legăturii, pentru că schimbarea permanentă a legilor electorale dă publicului senzația că rezultatul alegerilor a fost determinat mai puțin de vot, cât de schimbarea electorală respectivă. Senzație uneori îndreptățită, cel puțin în parte.
Oricum, guvernul actual nu este primul cu astfel de inițiative. În 2004, de exemplu, aflam ulterior din stenogramele PSD, puterea de atunci a manipulat legea, inclusiv data alegerilor, cu același scop: avantajul propriu. În 2007, a avut un episod absolut identic: guvernul Tăriceanu a dispus unilateral amânarea datei alegerilor pentru PE, ca să nu se suprapună cu o suspendare prezidențială impopulară. E limpede că precedentul există deja; ca să-l anulăm trebuie un instrument mai puternic. Constituția trebuie să prevadă că o modificare de substanță a legilor electorale nu poate intra în vigoare decât după următoarele alegeri generale sau referendum național desfășurate pe legea veche. Un astfel de amendament constituțional ar merita sprijinit inclusiv prin inițiativă cetățenească. Până atunci, însă, nu-mi rămâne decât să trag semnale de alarmă. Doar că de data asta (spre deosebire – de exemplu – de episodul mai sus pomenit, în 2007) constat că nu sunt singurul. De data asta am concurență.
2. Un efort anti-democratic al Asociației Pro-Democrația
”Coaliția pentru Alegeri Corecte” cere guvernanților să nu ”strivească democrația”(!) prin măsurile anunțate. Nici mai mult nici mai puțin! Șuvoaiele de foc și pucioasă ale Apocalipsei! Mai mult, comasarea alegerilor nu e singurul și nici măcar nu pare principalul punct de critică (dacă ”strivirea democrației” poate fi subsumată unui astfel de termen modest). Modificarea sistemului electoral în ce privește alegerile parlamentare pare vedeta acestui semnal de alarmă.
