Precedentul judiciar este mai stabil decit legea si este mai flexibil, intrucit se bazeaza pe bunul simt comun si pe constiinta morala si legala a publicului justitiabil. Legea (dreptul pozitiv), in shimb, este diferita in succesiune temporala si in raspindire teritoriala, este glisanta si impredictibila, depinzind in totalitate de o clasa politica ce tine captive un stat si un sistem judiciar in care cetatenii nu mai au incredere. Pentru impunerea precedentului judiciar ca norma legala, noi toti ar trebui sa promovam procesele colective de tip class action. Pina in prezent, instantele din Bucuresti s-au aratat foarte ostile ideii de proces colectiv, pentru ca le da mult de munca si, in plus, se tem de precedentul judiciar. Obiectiv vorbind, este mai complicat si sa aduni, si sa studiezi, si sa asiguri consecventa cazuisticii pronuntate de alti judecatori, iar din punct de vedere subiectiv, orgoliul judecatorilor scoliti in Institutul National de Magistratura le “impune” acestora sa se simta independenti. Dar independenta nu inseamna impredictibilitatea actului de justitie. Indendenta este o stare de spirit, o conditie a libertatii, dar nu se confunda cu liberul arbitru. Iar consecventa cazuisticii, singura care poate readuce oamenilor increderea in sistemul lor judiciar, este un obiectiv pentru care merita nu numai sa muncesti mai mult si mai atent, ci si sa lupti. Reunirea unor dosare identice sau similare intr-unul singur ar fi redus in proportie geometrica numarul dosarelor de pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia litigii de munca (ma refer la aceasta sectie pentru ca aici sunt situtatiile cele mai aberante posibile), oamenii nu ar mai fi tinuti in fata portii tribunalului timp de 18 luni pina la primul termen de judecata, nu ar mai fi primit atitea solutii cite tribunal sunt in tara si nu si-ar fi pierdut bruma de incredere in justitie pe care o recapatasera anul trecut. Judecatorii sectiei de litigii de munca nu ar mai fi avut “ocazia” sa se lamenteze ca sunt covirsiti de dosare. Eu zic ca este tot atit de grav sa pretinzi judecatorilor sa emita titluri executorii contra statului doar in masura in care se probeaza existenta fondurilor bugetare necesare, pe cit este de grav sa aplici dispozitiile imperative ale legii relative la celeritate si predictibilitate, pe motiv ca nu exista suficienti judecatori. Legea ori este obligatorie, ori este un indicativ orchestral pe care daca il respecti, cinti corect o partitura, iar daca nu il respectiv, gresesti piese ori falsezi.
Pe de alta parte, clasa politica si bancile au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a evita sau tergiversa aceste procese. Este binecunoscuta odiseea ordonantei creditelor care, la interventia FMI, a fost practic desfiintata. Ma intreb daca bancile, aceleasi care au reusit neutralizarea ordonantei creditelor, vor putea sa se opuna la masura guvernului maghiar de a le obliga sa accepte rambursarea anticipata a creditelor in CHF la o valoare fixa, protectiva pentru consumatori. Probabil ca nu. Sau, cine stie, probabil ca dl Orban va fi si el obligat sa demisioneze, urmind a fi inlocuit cu tehnocrati de genul dlui Monti si al dlui Papademos.
Toata lumea “buna” se teme de aceste procese, pentru ca ele arata nu doar cautarea dreptatii de catre mase mari de oameni, ci si implicarea cetatenilor in facerea dreptatii. Noi toti, cei care inca mai avem puterea de a protesta sau motivatia de a lupta, trebuie sa fim promotorii acestui tip de actiune, inclusiv prin promovarea unui proiect de lege care sa permita expres astfel de actiuni in Romania.
La judecarea acestor procese, principalii actori vor fi juratii. Judecatorul va fi doar un arbitru, asa cum acest acest rol ii este rezervat in procesele din America. Mai mult, acesti judecatori nu vor mai fi numiti de CSM si de presedintele Romaniei, ci vor fi alesi de populatie. Procesele colective de tip class action vor avea efecte erga omnes, fiind obligatorii ca si legea; vor fi judecate de curti cu juri, judecatorul fiind doar arbitru.
Judecatorii din procesele colective, precum si judecatorii de la Curtile de apel si de la ICCJ ar trebui sa fie alesi de cetateni; prin cumularea primelor doua actiuni de reforma judiciara, cetatenii vor fi partasi la facerea legilor si a justitiei, vor introduce bunul simt in lege si in jurisprudenta, vor de predictibilitate justitiei si vor capata incredere in justitie, ca intr-un sistem al lor, pentru care merita sa lupte.
Procurorul ar trebui sa redevina avocat al statului (al acuzarii), va fi independent profesional si va culege doar probe in acuzare, fiind pe pozitii de egalitate de arme cu inculpatii si avocatii lor. In acest fel, CEDO va putea considera inchis capitolul procurorului roman lipsit de independenta si de impartialitate, iar principiul subordonarii ierarhice a procurorilor va intra in istorie, permitind neutralizarea dubiilor societatii civile relative la procuror si recapatarea increderii justitiabililor in aceasta institutie a statului de drept.
Aceasta proiect simplu este solutia pentru eliminarea coruptiei sistemului judiciar si pentru recapatarea increderii populatiei in acest sistem, caci oamenii vor participa in trei moduri la facerea dreptatii : (i) prin alianta procesuala, dind in judecata detinatorii puterii care abuzeaza de ea, (ii) prin participarea la juriu, in calitate de jurati, si (iii) prin alegerea unor judecatori.
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
