Piaţa energiei electrice din România se confruntă cu un fenomen care ștrangulează competiţia şi care întârzie realizarea unor investiţii din ce în ce mai necesare în sectorul energetic. Din 2004 se află în vigoare o serie de contracte directe între Hidroelectrica şi 15 companii prin care peste 60% din producţie este vândută cu mult sub preţul pieţei. Chiar dacă de la Bruxelles s-au semnalat nemulţumiri concrete în legătură cu această situaţie, deloc în acord cu reglementările UE, conducerea companiei Hidroelectrica a prelungit contractele până în 2018.
Contractele cu „băieţii deştepţi” din energie sunt din nou subiect de actualitate datorită secetei prin care România trece de câteva săptămâni şi care a afectat producţia de energie hidro. Hidroelectrica a fost nevoită să invoce clauza de forţă majoră şi să reducă cu minimum 30% cantitatea de energie transmisă către companiile cu care are contracte directe. Acest lucru a determinat mai mulţi furnizori care primeau energie de la Hidroelectrica să nu-şi mai onoreze contractele cu proprii clienţii sau să crească simţitor preţurile pentru o perioadă de câteva luni.
Cea mai mare dezvăluire privind conţinutul contractelor directe dintre unele companii şi Hidroelectrica a fost făcută de Fondului Proprietatea în luna iulie. S-a putut observa că numai Alpiq şi Energy Holding au contractat 30% din producţia Hidroelectrica. Acestora li se adaugă energia consumată de Alro Slatina, aproximativ 14% din totalul produs de compania de stat.
Hidroelectrica a avut un profit de 68 milioane de euro în 2010. Numai Alpiq, prin cele două companii prezente în România, a făcut un profit aproape cât jumătate din cel al Hidroelectrica, vânzând cu un adaos considerabil energia hidro pe care o cumpără direct de la compania de stat. Un calcul simplu ne arată că Hidroelectrica, prin faptul că nu a vândut energia pe care o produce la preţul pieţei, a pierdut aproximativ 200 milioane de euro în 2010.
Conform „Quarterly Report on European Electricity Markets”, preţul energiei pe piaţa din România era în luna martie de 46 euro/MWh. Preţul pe care Alpiq şi Energy Holding îl plătesc la Hidroelectrica prin contractele directe este de aproximativ 27 euro/MWh.
Suntem deci în faţa unui caz în care o companie de stat care refuză practic realizarea unor profituri cu cel puţin 200 de milioane de euro mai mari.
Comisia Europeană suspectează autorităţile române că au folosit Hidroelectrica pe post de instrument de acordare de ajutoare de stat către compania Arcelor Mittal în 2009. Atunci, după ce a expirat un contract direct încheiat tot în 2004, Hidroelectrica a vândut pe bursa OPCOM, aproape cu dedicaţie pentru Arcelor Mittal, energia rămasă astfel necontractată. Arcelor Mittal a depus cererea si preţul pe care era dispus să îl plătească, iar aproape imediat Hidroelectrica a răspuns cu o ofertă. Nu a contat absolut deloc faptul că preţul era cu aproape 30% sub preţurile practicate pe piaţă. Schema s-a repetat şi în 2010.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
