Există un calapod după care se face o bună parte din analiza politicii de partid de la noi; probabil că o să-l recunoașteți cu ușurință. După acest model, orice mișcare majoră de pe scena politică e rezultatul unui plan subtil, a unui scenariu cu bătaie lungă pus la cale în cele mai mici detalii de un păpușar sofisticat, de o inteligență politică extraordinară și/sau de un lider cu viziune pe termen lung. Înțeleg motivul pentru care analizele urmează acest calapod: cu siguranță le face mai interesante, mai palpitante. E mult mai tentant să prezinți o înșiruire haotică de tușe drept o operă de artă abstractă sau un mesaj codificat, decât să spui că e mâzgăleala fără noimă a unui nătărău. Trebuie să admit că eu însumi nu sunt complet imun la tentația asta, deși, iată, o denunț din nou: în realitate, altfel decât excepțional, nu există niciun plan, păpușar sau inteligență politică în spatele acestor mișcări. De multe ori rezultatul seamănă cu un șir de tușe nervoase ale unui om lipsit de talent nu din alt motiv decât că asta și sunt, atât și nimic mai mult.
Sigur, există comentatori interesați, în diverse măsuri și din diverse motive, să-l prezinte pe dl Ponta drept o astfel de inteligență politică. Dar există și comentatori care nu pot fi suspectați de un astfel de interes, și care prezintă episodul conflictului cu dl Geoană exact pe acest calapod amăgitor: președintele PSD are un scop precis, urmărit printr-un plan riguros. E un exemplu al erorii de raționament numită a țintașului texan: ca să demonstreze că e un excelent pistolar, texanul trage cum poate gloanțele în peretele hambarului, apoi desenează ținta acolo unde s-au nimerit să treacă cele mai multe. Iar la următoarea rundă de tir ținta e ștearsă dintr-un loc și mutată în altul, tot după cum au nimerit gloanțele. La fel și în cazul nostru. Inițial scopul era îndepărtarea lui Geoană din fruntea Senatului. Apoi, după ce dnii Iliescu și Năstase au fost împotrivă, scopul a ajuns punerea la punct a seniorilor. Apoi, mi se explică, funcția de președinte al Senatului oricum nu contează, poate să și-o țină, nu aia era ținta. Acum dl Șova dă asigurări că dl Geoană va pierde automat și șefia Senatului, probabil că ținta va fi redesenată acolo etc.
Acum, în cazul nostru există o importantă observație apropo de eroarea sus pomenită: nu dovedește că e un bun țintaș cineva care desenează post-factum o țintă acolo unde au trecut gloanțele. Dar te poate face să crezi asta un pistolar a cărui țintă (victimă) s-a pus singură, ante-factum, în calea lor. Dl Ponta are șanse să obțină un succes personal în această dispută nu în urma vreunui plan cu care și-a dovedit adversarii. Dl Ponta ar putea să obțină un succes pentru că, cu toate că nu avea vreun plan ca să-l obțină, adversarii i l-au oferit.
2. Două scenarii extreme
Care e cel mai bun scenariu pentru dl Ponta? Cu toată opoziția ”seniorilor” dl Geoană e exclus din partid, este lăsat fără șefia Senatului (care revine cumva tot unui membru PSD) și se duce la UNPR, oastea de strânsură a dlui Oprea îl primește cu drag și îi oferă un grad în partid. Happy ending pentru toată lumea. De ce e scenariul bun pentru președintele PSD? Își întărește adversarii! Păi, tocmai de asta. Uniunea condusă de dl Sârbu are perspective frumoase în viitorul electoral imediat: are șanse excelente să intre în parlament și e la guvernare. Asta, plus fricțiunile din rândul partidelor de opoziție au reușit să-i aducă în ”portofoliu” un număr bun de demnitari aleși, fenomen care va continua probabil și în anul electoral. Nu e un actor politic de ignorat, din contră. Însă UNPR are o limitare majoră în faptul că e la putere: oricât ar flutura ideologia ”de stânga”, nu poate face uitat faptul că participă la guvernare, guvernare condusă de un partid (autoproclamat) de dreapta. UNPR are un succes considerabil în a atrage aleși din rândul opoziției, în schimb are mult, mult mai puțin succes în a-i atrage electoratul. De asta, întărirea UNPR prin adoptarea dlui Geoană, dacă ar fi o întărire, nu ar reprezenta cine știe ce primejdie pentru PSD și USL.
Cu totul altfel ar sta lucrurile în cel mai rău scenariu pentru dl Ponta. Exclus sau nu, dl Geoană ar pleca din partid – nu și de la șefia Senatului, sau cel puțin nu pentru un alt membru PSD -, dar nu s-ar duce la UNPR. Din contră, ar forma sau reactiva o forță politică cu o retorică radicală de opoziție. Într-o astfel de construcție politică vocea dlui Geoană ar fi aproape imposibil de ignorat, mai ales dacă posesorul va continua să dețină președinția Senatului. Iar o astfel de formațiune politică nu ar avea problema UNPR în a atrage electoratul opoziției. Acesta ar fi scenariul de coșmar pentru dl Ponta. Să fim bine înțeleși, ideea că o nouă formațiune politică ar putea să crească într-un an electoral cât altele în șapte e greu de crezut, chiar și în scena noastră politică de basm. Dar partidul cu pricina nu trebuie să aibă un succes considerabil ca să provoace un eșec considerabil celui condus de dl Ponta. De ce?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
