Romania are o oportunitate istorica de a face un salt semnificativ in dezvoltarea sa economica si sociala. Paradoxal, aceasta oportunitate deriva din criza sistemica care zgaltaie din temelii economiile si sistemele sociale ale tarilor dezvoltate din 2008 incoace. Istoria arata ca astfel de crize duc intotdeauna la schimbari fundamentale in organizarea societatilor afectate. Evenimentele prezentului, prin dimensiune si rapiditate de evolutie, vor conduce inevitabil la o noua paradigma economica si sociala. Oportunitatea Romaniei consta din sansa unica de a evita greselile trecutului si de a se inspira din reformele prezentului. Asa cum, de exemplu, infrastructura de internet si telecomunicatii a Romaniei a ajuns una dintre cele mai performante din lume in numai cativa ani sarind peste cateva etape tehnologice, la fel societatea romaneasca poate sa isi accelereze dezvoltarea micsorand astfel decalajul fata de lumea intaia.
Cifrele seci ale statisticilor, economia Romaniei a scazut cu aproape 10% si leul s-a depreciat cu mai mult de o treime de la varful din 2008, mascheaza efectele scaderii nivelului de trai al majoritatii cetatenilor. Constrangerile crescande asupra bugetelor companiilor private si ale consumatorilor care, spre deosebire de entitatile publice, nu isi permit deficite prea mari sau de prea lunga durata, au efecte secundare importante. Increderea in viitor este macinata continuu ceea ce rezulta in scaderea investitiilor si a consumului si intrarea intr-un cerc vicios al declinului economic. Tensiunile sociale se acutizeaza si increderea in stat si oamenii care il conduc scade vertiginos.
In ciuda sperantelor initiale, Romania a fost serios afectata de criza lumii occcidentale. Desi impactul a fost inevitabil, reactia inadecvata nu a fost predestinata. Polonia, care are o mostenire sociala si economica postcomunista comparabila cu a Romaniei, nu a suferit nici macar un semestru de scadere economica. De ce? Raspunsul este simplu: calitatea superioara a sistemului politic, al institutiilor publice si a liderilor din Polonia. Aceasta diferenta calitativa, masurata simplu prin competenta si integritate, a condus la aruncarea poverii crizei exclusiv pe umerii sectorului privat si al consumatorilor altfel cu nimic diferiti de cei polonezi.
In aceasta perspectiva, merita observat obiectiv ca Romania anului 2011 este o tara mult mai libera (prin noi insine), mai prospera (prin accesiunea in Uniunea Europeana) si mai sigura (prin apartenenta activa la NATO) decat acum 22 de ani. Din pacate aceste conditii – absolut necesare – nu sunt si suficiente pentru dezvoltarea viitoare a tarii. Actualul sistem politic si public al Romaniei si-a aratat limitele structurale prin inabilitatea de a reactiona la criza economica. Fara chingile ideologice si financiare impuse de FMI si intarite de BNR economia Romaniei ar fi colapsat. Si mai grav, esecul actualului sistem handicapeaza serios revenirea economica si implicit sustenabilitatea finantelor publice.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
