Președintele PSD. Nu fostul. Actualul. Să sperăm, de dragul principalului partid de opoziție, că nu e nici contagios și nici nu se moștenește odată cu șefia partidului.
Mă refer la episodul derulat ieri. După ce dl Geoană a refuzat să se prezinte la conducerea PSD, dl Ponta a decis că nu se mai poate așa; a cerut și a obținut și de la conducerea partidului și de la conducerea senatorilor PSD acceptul pentru debarcarea acestuia. Dar nu de asta e prostănac. E prostănac pentru că nu a citit regulamentul Senatului. Dacă l-ar fi citit, poate și-ar fi dat seama de ce e dl Geoană atât de sigur pe el.
Un picuț de istorie. La finalul anului 2004 PSD intră în opoziție, dar nu înainte ca să obțină șefia celor două Camere prin votul unui partid intrat apoi la guvernare. În toamna lui 2005 coaliția majoritară își propune să obțină cele două posturi ocupate de dnii Năstase și Văcăroiu, și modifică regulamentele camerelor pentru a introduce o procedură de revocare a președinților acestora. Opoziția ripostează la Curtea Constituțională, care avea o majoritate de judecători numită pe vremea când se afla la putere. Curtea dă un set de decizii aiuritoare care declară neconstituționale prevederile privind inițierea procedurii de revocare a președinților camerelor. Judecătorii argumentează – fără temei – că se încalcă astfel principiul ”configurației politice rezultate din alegeri” (formularea nu există ca atare în Constituție), și mai spun acolo că doar grupul care a propus inițial președintele poate să solicite revocarea lui, și că el nu poate fi înlocuit decât cu un membru al aceluiași grup.
Sunt aici câteva chestii pe care trebuie înțelese:
1. Curtea Constituțională nu legiferează. Ea are dreptul să declare neconstituționale și în acest fel să suspende de la aplicare prevederi din regulamente și atât. Opinia Curții din 2005 cu privire la cine anume poate iniția revocarea este, nu doar fără temei și stupidă, dar și fără vreun fel de efect formal. La fel, opinia apropo de înlocuirea președintelui revocat cu un membru al grupului care l-a propus inițial: e contrazisă flagrant de textul Constituției, dar este și fără vreun fel de efect formal.
2. Fiecare cameră își adoptă, individual și independent, regulamentul. Sigur, ambele trebuie să se supună Constituției, așa cum e interpretată ea de CCR; tot din pricina Constituției, care nu diferențiază deloc camerele, regulamentele sunt foarte asemănătoare. Dar nu din alt motiv, repet, adoptarea și modificarea lor se face independent.
Or, aici e problema: dacă în regulamentul Camerei Deputaților a fost introdusă în 2005 posibilitatea de revocare a președintelui la solicitarea ”grupului care l-a propus”, și prevederea asta a scăpat de Curtea Constituțională, în schimb în regulamentul Senatului nu există așa ceva. Regulamentul Senatului prevedea că revocarea poate fi inițiată de o treime din senatori în anumite condiții, sau de majoritatea senatorilor; ambele prevederi fiind suspendate în 2005 de Curtea Constituțională. Pe scurt? În lipsa unor prevederi regulamentare în vigoare care să stabilească cine poate iniția procedura, Președintele Senatului nu poate fi revocat. Chiar dacă îl enervează teribil pe succesorul lui la conducerea partidului din care face parte.
COMPLETARE: Ar mai fi trebuit să adaug un punct 3 mai sus, ceva mai subtil: Curtea Constituțională a dat destule decizii în care a spus că nu are dreptul legal de a se pronunța asupra aplicării regulamentelor, doar asupra textului lor. Prin urmare, se putea aplica tactica ”Curat neconstituțional, dar umflați-l!”, dl Geoană fiind revocat fără suport regulamentar. Din păcate pentru dl Ponta și susținătorii lui (sau pentru dl Blaga și alți pretendenți la post), așa ceva nu se mai poate din toamna anului trecut. Curtea Constituțională a primit dreptul legal de a se pronunța asupra hotărârilor luate de plen, și dl Geoană nu poate fi revocat fără o astfel de hotărâre. Înțeleg că dl senator Șova se agită acum în favoarea revocării dlui Geoană. I-aș da un bilet de papagal, dar cred că o să primească destule de la colegi: el e autorul amendamentului, și a spus, cu gura lui, care a fost scopul: să împiedice o acțiune neconstituțională împotriva președintelui Senatului.
Citeste si comenteaza pe blogul lui Doc.
