Dupa ce in episodul XI am adresat 12 intrebari domnului judecator « reformist » Cristi Danilet la care el a raspuns partial in dialogul pe care l-am avut cu el (raspuns vizibil aici) si dupa ce in episodul anterior (XII) am citat acest raspuns in vederea decelarii elementelor de sandelism din gandirea domnului judecator (reperind 4 teze sandelistice din care am comentat doar 3), am ramas dator cititorilor cu analiza supremului argument al domnului judecator prin care el sustine ca mi-a « demontat » teza cum ca parasutarea la ICCJ in 2009 a Monei Pivniceru e ilegala.
Argumentul domnului judecator suna cam asa : « Conform Constitutiei (art.125, al.2) si legii 303/2004 CSM dispune promovarea judecatorilor la ICCJ. Pentru a promova la ICCJ judecatorii nu mai au nevoie de decret prezidential de numire la ICCJ (cum o cerea legea veche, 56/1993). Mona Pivniceru a fost promovata de vechiul CSM prin vot in unanimitate. Deci Mona Pivniceru nu este o uzurpatoare si mandatul ei la ICCJ nu este ilegal, cum sustine @Cetatean, care considera ca fara un decret prezidential de numire in temeiul legii 303/2004, nici un judecator nu poate fi promovat de CSM la ICCJ. ».
In episodul XI eu anticipasem acest raspuns al domnului judecator si drept urmare ii adresasem, preventiv, cel putin doua intrebari (intrebarea nr.9 si intrebarea nr.12) care ar fi trebuit sa ii dea de gindit si sa ii arate ca promovarea la ICCJ nu este, sub legea 303/2004, chiar asa cum o crede domnia sa. Domnul judecator insa a ratat (intentionat sau nu) aceste intrebari.
Eu il intrebam (intrebarea nr.9) cum poate el explica existenta unui decret prezidential (Decretul nr.1041/2004) emis de Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, pentru numirea la ICCJ a judecatorului Mihai Ciubotaru (caruia tocmai ii expirase mandatul de 6 ani la ICCJ) si pe care, daca interpretarea domnului judecator Cristi Danilet pe legea 303/2004 ar fi corecta, CSM putea sa il promoveze la ICCJ bine mersi, fara interventia decretului prezidential de numire. De ce a mai intervenit Ion Iliescu, cu puterea constitutionala de « numire » prin decret prezidential (art.94, litera c) din Constitutie), daca era de ajuns (conform interpretarii domnului judecator Cristi Danilet) ca CSM sa il « promoveze » la ICCJ fara a mai astepta decretul prezidential ?
In intrebarea nr. 12 eu il intrebam pe domnul judecator Cristi Danilet cum poate el explica, sub aceeasi Constitutie si aceasi lege organica, diferenta de tratament juridic pentru aceeasi situatie juridica (doi judecatori : Mihai Ciubotaru si Mona Pivniceru) : pentru primul judecator a fost nevoie de un decret prezidential de numire la ICCJ, iar al doilea a fost suficienta doar o Hotarire de CSM in vederea promovarii. Cum se explica diferenta (sub aceeasi Constitutie si sub aceeasi lege organica) intre un judecator numit in 2004 la ICCJ (Mihai Ciubotaru) si un judecator promovat in 2009 la ICCJ (Mona Pivniceru) ?
Astazi voi raspunde la aceste doua intrebari si nu numai la ele.
Eu iau tacerea domnului judecator Danilet ca semn al fricii de a raspunde onest si deschis, in spatiul public. Cripto-sandelismul nu trebuie deranjat cu intrebari incomode adresate judecatorilor « reformisti ». Altfel ei se supara si dau in vileag un plan diabolic al Puterii in vederea « acapararii politice » a unei Justitii « independente » pentru care ne invidiaza toate tarile din spatiul Schengen. A se vedea in acest sens postarea apocaliptica de acum 3 zile a (cindva) reformistului judecator Cristi Danilet
*******
Pentru a raspunde la aceste doua intrebari de mai sus (nr.9 si nr.12), dar si pentru a intelege resorturile politico-juridice ale Constitutiei si legilor 303, 304 si 317 adoptate de PSD in 2004 trebuie sa facem o mica incursiune in acele vremuri si sa intelegem conditiile aparitiei Sandeilor.
In acest scop vom apela (cum altfel ?) la cele scrise de stimabilul @Bascaliosul, in Sandeii mamii lor din care voi cita si, cind e cazul, voi prelucra informatiiile scrise de el acum un an:
Citez din episodul I al serialului scris de @Bascaliosul : « După revenirea la putere, în decembrie 2000, pesediştii erau încă marcaţi de condamnarea lui Miron Cosma (1999), după ce s-au zbătut zadarnic, înclusiv în postură de martori-garanţi. Erau hotărâţi să prevină astfel de glume şi au trecut la aplicarea principiului „cui pe cui se scoate”, cu grijă, pe etape eşalonate şi pe îndelete ».
Ca pesedistii erau marcati de condamnarea la 18 ani inchisoare a lui Miron Cozma o stim cel mai bine din decretul prezidential de gratiere semnat de Ion Iliescu in ultimele lui zile de mandat, mai precis pe 15 decembrie 2004, cind se stia deja ca urmatorul presedinte al Romaniei urma sa fie nu Adrian Nastase, ci Traian Basescu.
Insa inainte de decretul de gratiere al lui Cozma au existat intre 2000 si 2004 nenumarate luari de pozitie ale PSD-istilor care cereau, in frunte cu Adrian Paunescu si Vasile Vacaru (pentru a nu cita decit doi membru marcanti ai partidului), ca Ministerul Justitiei sa declanseze de urgenta (!) recursul pentru rejudecarea fostului lider al ortacilor. Ce recurs se putea face la o hotarire definitiva si irevocabila a Curtii Supreme, numai PSD-istii puteau sti. Un ecou al dezbaterilor din epoca pe marginea decretului de gratiere a lui Cozma puteti gasi aici.
Insa nu Miron Cozma era problema, ci alta, mai profunda si cu bataie mai lunga : cum sa fie evitata reproducerea in viitor a acestei situatii nedorite si neplanificate in care niste judecatori (in special de la Curtea Suprema) chiar ajung sa isi exercite functia in mod independent si decid sa condamne definitiv si irevocabil oameni de nadejde care au pus umarul la eforturile lui Ion Iliescu de « modernizare » a Romaniei in anii « luminosi » ai « tranzitiei » spre nicaieri?
Citeste tot articolul si comenteaza pe
