Se tot vorbeste de evaziune fiscala. De ce nu reuseste statul s-o starpeasca. Ca de aici ar putea veni banii pentru sanatate, educatie si investitii.
Fara sa fiu economist, nu-mi pot opri cateva ganduri.
Ce procent din activitatea de prestari servicii este fiscalizata in Romania? Cabinete medicale private, stomatologice, avocati, cabinete cosmetice si de tot felul de masaje, ziaristi, artisti, manelisti, spalatorii de masini, de service auto, toata puzderia de mici afaceri de prin apartamente de bloc, terase, restaurante, stranduri, cafenele, etc., etc., dau ele bonuri fiscale la fiecare prestatie? Aiurea. Odata a indraznit cineva, Costel Busuioc, sa ceara bon fiscal la o spalatorie de masini si s-a ales cu o bataie sora cu moartea.
Contributii la fondul de sanatate platesc vreo cinci milioane de contribuabili si apeleaza la servicii medicale, cel putin de urgenta, vreo 18 milioane. Iar munca la negru, nefiscalizata, se ridica la circa 1,5 milioane persoane.
Agricultura este aproape in totalitate nefiscalizata, in ciuda numerosilor intermediari care se afla pe lantul distributiei produselor agricole.
Dar avem pretentia ca statul sa „dea” cat mai multe servicii gratuite, (educatie, sanatate, subventii la caldura, la transport, pensii, salarii bugetare, etc.).
Daca am compara suma tuturor cheltuielilor pe bunuri si servicii, facute in Romania intr-un an, cu suma tuturor veniturilor fiscalizate, ce credeti ca ar iesi? Stie cineva cifrele astea din raportarile statistice ale INS? Nu mai pun la socoteala ce se cheltuie pe la Paris si in alte mari orase sau statiuni. De ce nu face populatia mare tapaj la reduceri de salarii si ajutoare? Pentru ca multi dintre cei care le pierd au destule rezerve, inclusiv rezultate din evaziune si munca nefiscalizata.
De unde sa dea statul? Din imprumuturi, tiparire de moneda, pacaleli pe termen scurt, ca in final tot in situatia Greciei am ajunge.
Solutia prima, dar utopica, ar fi ca tot mai multi romani sa inteleaga ca autoconformarea voluntara la plata taxelor este singura solutie de iesire din norul toxic in care ne aflam. Fara exemplu din partea conducatorilor insa, care sa dea ei primii exemplu de un astfel de comportament, nu este posibil. Ca doar n-or fi cetatenii de rand prostii satului, iar conducatorii smecherii lui.
Ce nu face statul?
In primul rand e clar ca nu poate mari numarul de agenti fiscali, care sa stea la spatele fiecarui rau platnic de taxe si impozite, pentru ca ajungem la nivelul la care, ce luam pe mere dam pe pere.
Ar putea urmari doar marii evazionisti, primii 300/500 bogati ai tarii, sa vada daca si-au platit impozitele. S-a si laudat ca o face, dar nu se aude nimic. Am auzit ceva legat si de cereri catre alte state, sa ne dea conturile unor urmariti fiscal in Romania, iarasi nimic. Sunt mii de „castele” cu turnulete, prin orasele si satele tarii. I-a intrebat cineva de unde banii pentru constructia lor? Astea sunt lucruri mari si vizibile, nu cred ca necesita eforturi deosebite pentru a fi fiscalizate, chiar postfactum.
In alte tari sanctiunile pentru evaziune fiscala sunt drastice. Mergand pana la puscarie. Se poate utiliza metoda folosita in vami, ofiteri sub acoperire, prin cabinete de avocati, medici, etc. Nu i-a dat bon fiscal, inregistrat cu camera ascunsa, pac la puscarie. In procedura de urgenta. Ne aducem aminte ce a patit familia tenismenei Stefi Graff, cu fiscul german.
Daca nu vrea sau nu poate sa faca toate astea, exista o a doua cale, care sa conduca la obiectivul de deficit zero: reducerea serviciilor gratuite acordate populatiei.
Statul este un intermediar financiar execrabil. Ia bani de la populatie, prin taxe si impozite si-i returneaza in servicii gratuite, dupa ce s-au adapat din ei tot felul de clientele, antreprenori abonati la contracte cu statul, dupa ce se fac achizitii de bunuri si servicii scandaloase, in folosul si pentru imbogatirea politicienilor aflati la carma.
De ce sa primeasca copiii si nepotii lui Patriciu, Voiculescu, Tariceanu, Antonescu, Tender, Ponta, Ion Niculae, etc., alocatii de stat, manuale, servicii gratuite de educatie si sanatate? Ca n-au nevoie. Si sumele respective ar fi mai necesare pentru alte segmente ale populatiei, care nu se descurca economic.
Ce vreau sa spun. Statul ar trebui sa puna in contract direct furnizorii si beneficiarii de servicii esentiale, de sanatate si educatie, in primul rand, si sa-si exercite doar rolul a a sigura o minima solidaritate cu aceia care nu sunt in stare sa si le asigure, din motive obiective, nu subiective. Acordandu-le vouchere pentru educatie, pentru un pachet minim de servicii medicale, subventii la plata facturilor de caldura, burse sociale, credite garantate de stat pentru studii doar celor merituosi si care sunt in stare sa le restituie, etc.
Unele masuri se incearca deja. Dar foarte timid.
Ar trebui privatizate complet serviciile de sanatate, educatie, cu mentinerea unor unitati de stat si cu acordarea de stipendii doar celor care nu se descurca, din motive naturale, care nu tin de vointa lor, handicap, boala, copii fara parinti, etc. In felul acesta statul trebuie sa paraseasca statutul de intermediar financiar intre furnizori si beneficiari, intermediar prost si furacios.
Pana la urma, telul final ar trebui sa fie deficit bugetar zero. In conditiile in care finantarea sa e din ce in ce mai scumpa, iar contextul economic mondial este dramatic. S-au dus timpurile cand din imprumuturi generai crestere economica, care-ti permitea sa restitui imprumuturile si mai ramaneai si cu oarece profit. Sau nu suntem noi in stare de performanta asta.
In anii ce vin se aduna scadente de plata a dobanzilor si datoriilor pe care nu stiu daca le vom putea onora. Iar refinantarea lor, in conditiile in care CDS-ul tarii urca, urca mereu, devine si ea problematica. Iar deficitul fondului de pensii urca si el, dramatic.
Ca asta fac marile corporatii financiare: te inghesuie in corzi, pana nu mai ai suflu financiar. Dupa care te executa, te cumpara cu totul, pe cativa firfirici. Cu Grecia le-a iesit.
Cheia pentru evitarea unei astfel de situatii este micsoararea cheltuielilor de functionare a statului, prin diminuarea dramatica a numarului de functionari de stat si inlocuirea lor cu computere si aplicatii informatice. Care nu gresesc, nu fura si nu cer spaga.
In felul acesta se disponibilezeaza importante resurse pentru infrastructura tarii, de care avem atata nevoie, pentru modernizarea sistemelor de educatie si formare profesionala de care depind productivitatea si atractivitatea economiei in ochii investitorilor straini. Pentru aducerea in circuite economice rentabile a potentialului agricol al tarii, impreuna cu circa doua milioane de cetateni, care fac doar agricultura de subzistenta. Si a imensului potential turistic al tarii. Se genereaza inclusiv posibilitatea reducerii impunerilor fiscale in zona privind munca, conditie esentiala pentru atragerea investitorilor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
