Din tot programul de guvernare de dreapta actual putem extrage totuși și un lucru bun, adică un lucru mai liberal decât ar dori socialiștii din România să îl impună din prima secundă în care ajung la guvernare – cota unică de impozitare. Imediat cum am intrat în criză, socialiștii au și început să facă front comun pentru a distruge una din puținele politici liberale care s-au făcut în această țară, sufocată de câteva sute de impozite în cuantum tot mai mare din care oricum nu se face mare lucru pentru cei care sunt obligați cu forța să fie ”participativi și incluzivi” (se poate citi și responsabili social sau solidari social).
Cristian PaunFoto: Arhiva personala
Argumentele economice pe care vreau să le aduc în apărarea cotei unice sunt următoarele:
- Cota unică (cea de 16%) este oricum progresivă în valoare: Când plătim impozitele nu plătim procentul de 16% ci suma rezultată din aplicarea acestui procent la veniturile noastre. Adică, dacă la 1000 lei plătim 160 lei și la 10000 lei venit plătim 1600 lei rezultă că suma oricum crește progresiv cu venitul. La un venit mai mare impozitul este progresiv mai mare. Socialiștii însă nu sunt complet mulțumiți de această progresivitate și, împărțind absolut arbitrar societatea pe clase de venit, consideră bogat pe cel 10000 lei și ”îndreptățit” să plătească o sumă mult mai progresivă decât rezultă din aplicarea cotei unice (adică de ce să nu plătească 5000 lei din acel venit doar pentru că are vina că e ”bogat” într-o definiție pe care cineva de la centru și cu votul ”majorității” săracilor o va decite);
- Cel care e bogat va simți la fel de greu orice impozit i se aplică: Această abordare utilitaristă prin care se afirmă că ”bogatului” îi va fi mai ușor decât ”săracului” să accepte o sumă progresivă de impozit (să zicem 50%) este lipsită de orice sens economic. Nimeni nu poate decide pe proprietatea mea și pe buzunarul meu cât de important ar fi să plătesc 1600 lei sau 5000 lei la un venit de 10000. Poate fi o chestiune de viață și de moarte ca și în cazul ”săracului” care plătește 160 lei la 1000 lei orice sumă plătită în plus peste cei 1600 lei. Chiar și la o cotă unică de 16% suma pe care o plătește ”bogatul” este mai mare și pentru ea el trebuie să facă eforturi de 10 ori mai mari pentru a o obține.
- Cota progresivă crează un haos și este foarte dificil de colectat: Cota progresivă presupune împărțirea contribuabililor pe clase de venit și apoi gestionarea fiecărei clase de venit separat de către organul fiscal. În plus, presupune și un sistem de deduceri fiscale pentru care trebuie adunate chitanțe, facturi. Adică un efort mai mare atât din partea contribuabililor cât și a administrației fiscale.
- Cota progresivă facilitează stabilitatea prețurilor: Acest argument pleacă de la ideea că dacă bogatului îi luăm din bani el nu mai poate cheltui imens. Nu mai poate folosi lichiditatea pe un program de consum restrâns. Las la o parte iluzia cu stabilitatea prețurilor și cu puterea vreunei politici publice de a face ceva în acest sens (prețurile în piață natural sunt instabile și orice politică de stabilizare a lor e contra naturii prețurilor și nu face decât să le destabilizeze și mai tare). Evident că teza cum că ”impozitul progresiv ar fi instrument de stabilizare a prețurilor” e falsă pentru că dacă luăm haiducește banii de la cei pe care îi considerăm ”bogați” pe niște criterii scoase din burtă și îi dăm la popor ei vor avea o lichiditate sporită să consume tocmai ceea ce se află în indicele prețurilor de consum (IPC) cu ponderea cea mai mare: cartofii, pâinea, carnea, laptele, ouăle. Adică pe termen scurt cota progresivă poate crea inflație. Prețurile sunt volatile din cu totul alte motive decât impozitul progresiv care nu face decât să mute (redistribuie) aceeași bani după o ecuație arbitrară (cauzele inflației sunt monetare și nu fiscale).
- Cota progresivă facilitează deficitul de cont curent: O altă teză la fel de falsă ca și cea de mai sus. Ideea pe care se bazează apărătorii cotei progresive când afirmă acest lucru ar fi că bogații au bani pentru lux și mașini scumpe care se importă. Evident că dacă luăm banii de Ferrari de la bogați și îi dăm la săraci ca ei să cumpere banane și portocale efectul asupra deficitului de cont curent e similar. Nimeni nu poate ști unde se vor duce fondurile luate cu japca de la cei care au mai mulți bani și date la cei sărăciți mai degrabă de lipsa de reforme și fiscalitatea sufocantă.
- Cota progresivă crează echitate: Este o altă teză falsă. Să presupunem că împărțim societatea în trei clase de venit: (1) cu venit între 0 și 1000 lei sunt ”săraci” (2) cei cu venit între 1000 lei și 10000 lei sunt ”bogați” și (3) cei cu venit peste 10000 lei sunt ”foarte bogați”. Pe cei cu venituri până în 1000 lei nu îi impozităm deloc (impozit pe venit = 0%) iar pe cei cu venituri între 1000 lei și 10000 lei îi impozităm cu 50% și pe cei cu venituri peste 10000 lei îi impozităm cu 70%. Cel care are venit de 999 lei va rămâne cu venitul intact. Cel care are 1001 lei este considerat bogat și va plăti 50% din sumă adică va ajunge să aibă 500,5 lei deși are cu 2 lei mai mult decât cel care scapă de impozit. Unde e echitatea aici? Evident că socialistul spune că o să apară și un sistem de deduceri. Da… dar el nu face decât să mute intervalele de venit la alte valori. Întotdeauna vor exista 2 în situația prezentată mai sus, cu sau fără deduceri fiscale.
- Cota progresivă lovește în ”bogații” care crează bunăstare pentru ”săraci”: Este poate cea mai problematică teză pe care o promovează socialiștii. De fapt, ei uită că bunăstarea săracilor depinde fundamental de cea a bogaților. Săracii supraviețuiesc tocmai pentru că există acei bogați. Orice lovitură adusă bogaților va sărăci și mai mult pe săraci (poate pe termen scurt vor avea ceva mai mulți bani de pâine dar pe termen lung vor muri de foame). E similară celei prin care decidem să prădăm fabrica de mezeluri din oraș și apoi îi dăm foc. Vom mânca 2 – 3 zile bine dar apoi nu vom mai avea ce lucra.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
