La ora asta toate cotloanele Realității Media sunt pline de schelete. Ea însăși, televiziunea pe spinarea căreia s-au clădit visele de mărire, manevrele de putere, trădările și negoțul conștiințelor, miroase a cadavru. Nici CNA nu pricepe nimic din farsa dedublării managementului, a persoanei juridice, a sediului și sateliților, a licențelor cu valabilitate îndoielnică, așa cum îndoielnice rămân actul propriu-zis de vânzare și falimentul declarat. Sebastian Ghiță-Asesoft/RTV Satellite pe de o parte și Elan Schwarzenberg-Realitatea Media, plus administratorul judiciar Rovigo pe de alta, se întrec în declarații publice pentru a convinge angajații și publicul că dețin ”adevărata” Realitatea TV, că emit pe o frecvență legală și că sunt în regulă. Ghiță joacă tare, anunțând că îi va împroprietări cu acțiunile companiei RTV pe cei când 90, când 400, când 600 de jurnaliști care l-ar fi părăsit pe Elan și Realitatea Media. Elan promite un sediu nou oferit de Willbrook și o viață ca în povești pentru cei care îl urmează. Deocamdată capii programelor sunt la el. Public, războiul pentru preluarea/păstrarea postului se desfășoară în termeni reci ca ”operațiuni tehnice”, ”proceduri administrative”, ”pregătiri operaționale”, ”management” etc. pentru a escamota gravitatea, deruta și mai ales interesele grupărilor din spatele pionilor din joc. Plângerile penale, litigiile de tot felul, apelul repetat la Poliție, ideea de faliment, nesiguranța plăților către furnizori și salariați au însă darul de a produce o neliniște acută în companie.
În acest timp, Sorin Ovidiu Vântu mustăcește în fața bibliotecii sale de cărți achiziționate parcă la metru, asigurând apăsat publicul telespectator într-un interviu pe B1 TV că nu, el nu mai este proprietar și n-are niciun amestec în toate acestea, ci doar ele, ”serviciile”, reprezentate în poveste de recrutul Sebi, au vrut să pună mâna în mod mârșav pe televiziunea sa, din ordin de sus. Ceea ce nu s-a întâmplat datorită vigilenței sale și a feeligului comercial al lui Schwarzenberg. Cu spectrul pușcăriei în față, o cumplită amnezie îl face pe SOV să își uite numele conspirativ ”Nuș” dovedit cu documente și să scoată flăcări pe nări. O singură afirmație, din verzile și uscatele lansate în cele două interviuri tactice ale lui Vântu, merită reluată, fiindcă ea se adaugă unor mult mai vechi suspiciuni și dispute:”Nu cred ca un serviciu de informații își poate permite luxul de a avea un trust de presă. Are deja exagerat de mulți ofițeri acoperiți în presa română”. În 1997 se vorbea despre ”lista lui Severin”, pe atunci ministru de externe, o listă de spioni din lumea politicii și a presei, nicicând dată publicității. Mai târziu, o inițiativă a asociației Civic Media a solicitat deconspirarea jurnaliștilor. Ceva-ceva s-a dat în vileag, dar nu despre ofițeri acoperiți era vorba, ci despre foști informatori ai Securității. Poate îi deconspiră dl. Vântu pe acoperiții săi, de la Realitatea.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
