Filozofia intr-un concurs de imprejurari

de Cristian Ciocan     Contributors.ro
Marţi, 11 octombrie 2011, 13:24 Actualitate | Opinii


Cristian Ciocan
Foto: Arhiva personala

Răspunsul Consiliului Facultăţii de Filosofie la Scrisoarea deschisă a profesorului Gabriel Liiceanu cuprinde o serie de remarci care mă privesc direct şi care mă obligă astfel să ofer cititorilor  Contributors.ro si Hotnews.ro câteva precizări lămuritoare. Mai precis, este vorba de trei reproșuri care mi se fac: că nu aș fi fost adecvat cu profilul postului; că nu am depus contestație și la celălalt concurs; că nu am contestat criteriile de evaluare înaintea concursului. Voi răspunde la fiecare în parte.

ADECVAREA LA PROFIL. Postul la care ne referim are patru specializări: filozofie contemporană, etică, estetică şi filozofie greacă. Oricine poate sesiza că aceste specializări sunt foarte disparate. Cu alte cuvinte, este absolut imposibil ca cineva să fie cu adevărat specialist în toate cele patru domenii ale concursului (prin specialist înțeleg faptul de a fi autorul unor studii pe acea specialitate, publicate în contexte de prestigiu național și internațional). Dacă pornim de la această evidenţă, singura modalitate de a candida în mod legitim pentru un post atât de dispers alcătuit este aceea de a acoperi, ca specialist, măcar anumite direcţii ale postului şi de a pune în lumină compatibilităţile sau afinităţile academice cu celelalte discipline circumscrise profilului. Este exact ceea ce am şi făcut: am aplicat la acest post, ca specialist în domeniul „filozofie contemporană“, lucru atestat prin faptul că am studiat operele mai multor filozofi contemporani (M. Scheler, K. Jaspers, E. Husserl, M. Heidegger, J.-P. Sartre, J. Derrida, E. Levinas, J.-L. Marion, C. Noica şi A. Dragomir). Unii dintre ei sunt „fenomenologi“, într-adevăr, dar nu mai puţin „contemporani“. Am publicat despre acești autori articole în reviste de specialitate din ţară şi străinătate, studii în volume colective din ţară şi străinătate, susţinând totodată şi mai multe conferinţe naţionale şi internaţionale în acest domeniu. În dosarul de aplicaţie, am semnalat punct cu punct elementele din lista mea de lucrări care corespund interesului meu focalizat asupra filozofilor contemporani menţionaţi. Am evidenţiat, de asemenea, interesul meu concret şi pentru celelalte discipline ale postului. Toate acestea arată perfecta mea compatibilitate cu profilul postului respectiv. Prin urmare, faptul că mi-ar lipsi „performanţele de cercetare în ariile de specializare corespunzătoare încărcăturii postului“ este o afirmație lipsită de acuratețe.

DESPRE CONTESTAŢII. Mi se reproşează este nu am făcut contestaţie şi la concursul celălalt, cel de la „filozofie teoretică“, ci doar la concursul de la „istoria filozofiei“. Motivul este evident: am depus contestaţie din cauza gravei situaţii de incompatibilitate în care s-au aflat doi dintre membrii comisiei de concurs în raport cu candidatul declarat câştigător (coautori ai unor publicații ale sale). Dacă ar fi respectat principiul imparţialităţii, ei ar fi trebuit să se retragă din comisie, înaintea concursului. În cazul celeilalte comisii, nu a existat această situaţie de incompatibilitate.

Întrebarea este: în situaţia în care la un concurs se prezintă un candidat din interior şi unul din afară, nu credeţi că ar fi normal ca membrii comisiei de concurs să fie din afara Facultăţii, în speţă de la alte Universităţi din ţară, pentru a nu plana nicio suspiciune de favorizare a candidatului intern?

DESPRE CRITERIILE DE EVALUARE. Consiliul Facultăţii îmi reproşează, de asemenea, că nu am contestat înaintea concursului metodologia şi criteriile de evaluare. Subliniez că nu Metodologia de concurs a Universităţii din Bucureşti mi se pare problematică, ci Anexa la metodologia de concurs, anexă care este specifică Facultăţii de Filosofie. Contestaţia mea a vizat inclusiv faptul că Anexa pune în umbră anumite criterii de performanţă explicit indicate în Metodologia de concurs a Universităţii din Bucureşti.

Întrebarea esenţială nu este când ar fi trebuit contestate criteriile de evaluare, ci dacă ele conţin cu adevărat ceva principial contestabil şi, dacă da, ce anume. Or, este evident că activitatea didactică a fost supraevaluată, în timp ce activitatea de cercetare a fost subevaluată. Dacă Universitatea din Bucureşti este o „universitate de cercetare avansată“, nu ar fi trebuit totuşi ca şi grila de evaluare a concursurilor să fie elaborată în conformitate cu normele internaţionale, în aşa fel încât activitatea academică internaţională a candidaţilor din ultimii 10 ani să cântărească mult mai mult decât prestaţia lor în cadrul probei didactice ce durează 45 de minute, mai ales în condiţiile în care aprecierea acesteia de către comisie este inevitabil subiectivă?

Dar chiar şi în aceste condiţii, nu ar fi fost mai corect ca punctajul la fiecare subcategorie să fie acordat comparând efectiv performanţele candidaţilor, acordând deci punctajele în mod proporţional cu realizările lor? Este oare normal ca decalajul dintre o activitate de cercetare internaţională şi una locală să fie concretizat în doar 5 puncte dintr-o sută? Îndeplinirea criteriului minimal la o categorie de activitate poate justifica realmente acordarea punctajului maxim la respectiva categorie?

DESPRE TRANSPARENŢĂ. Solicit şi pe această cale Facultăţii de Filosofie să publice online, pentru fiecare concurs în parte, Raportul comisiei de concurs, precum şi fişa cu punctajele acordate candidaţilor pentru fiecare subcategorie, cu justificarea acordării respectivelor punctaje. În Contestaţie am solicitat de asemenea să primesc prin poştă copii ale acestor documente care mă privesc în mod direct. Până în acest moment, nu am primit nimic.

ALCĂTUIREA INTERNĂ A POSTULUI. Dar de ce a fost scos la concurs un post cu o alcătuire internă atât de dispersată, atât de eterogenă, în condiţiile în care profesionalismul în filozofie implică, dimpotrivă, tocmai o specializare riguroasă şi o focalizare indiscutabilă? Oare nu cumva pentru a se potrivi „ca o mănuşă“ colegului de departament care trebuia să avanseze şi care, evident, a şi câştigat? Nu este, desigur, nicio întâmplare că, în calitate de asistent, colegul declarat câştigător a ţinut cursuri şi seminare care purtau titlul exact al disciplinelor care configurează postul scos la concurs. În acest caz: nu era el „câştigător“ din start? Nu a fost concursul „doar de formă“? Şi atunci, de ce ne-am mai obosit cu toţii, în condiţiile în care câştigătorul a fost din start prestabilit (i) prin însăşi alcătuirea eterogenă a disciplinelor postului, (ii) prin exigenţele imperioase de a fi predat deja, de la catedră, taman acele discipline, precum şi (iii) prin alcătuirea ţintită a unei anumite comisii?

MORALA. Ea se adresează colegilor cu adevărat performanţi la nivel internaţional care, poate tocmai de aceea, sunt ţinuţi, mulți dintre ei, în afara sistemului, nu doar la filozofie, nu doar la Bucureşti. Ea îi vizează pe cei cu studii în străinătate, care ar dori, poate, să se întoarcă în țară și să „pună umărul“, dar sunt în mod fatal dezarmați de impenetrabilitatea sistemului autohton. Lor le spun acest lucru: sistemul îşi va menţine cu dinţii aceste reguli nescrise, dar atotputernice, atâta vreme cât nimeni nu candidează pe posturile „dedicate“ altuia, atâta vreme cât noi acceptăm tacit că „postul e scos pentru x“, atâta vreme cât nu protestăm. Când vom asuma că această practică nu este doar nedemnă și falimentară, dar şi ilegală, când vom asalta, cu toţii, toate facultăţile şi toate posturile cu care suntem compatibili, atunci vom începe să sperăm că „aranjismul generalizat“ începe să intre în colaps. Eu unul voi candida pe orice post cu care sunt compatibil. Vă invit, stimaţi colegi, să faceţi la fel.




P.S. Aș vrea ca dorința mea de a candida la aceste concursuri să nu fie văzută ca o formă de inamiciție sau ostilitate la adresa unor colegi „din interior“ și nici ca un „război cu instituția“ din care vreau totuși să fac parte. În pofida aparențelor, nu am nici cel mai mic sentiment negativ la adresa contracandidatului meu, și cu atât mai puțin la adresa Facultății ca atare. Nu pot uita că, student și doctorand, am învățat multe în această Facultate, care are un număr de profesori la care mă gândesc cu multă prețuire.


Însă dincolo de toate acestea, aș vrea în primul rând ca mentalitatea generală legată de concursuri să se schimbe în mod radical. Aș vrea ca rezultatul concursurilor să nu mai fie „deja știut“ de la bun început, aș vrea ca el să nu mai fie „prestabilit“ pe varii căi, abil acoperite legal. E drept că această schimbare de mentalitate nu se poate produce fără o presiune din exterior. Însă tototdată ea nu e posibilă decât dacă profesorii cu vocație reformistă (iar ei sunt prezenți în fiecare facultate) se mobilizează efectiv pentru a contracara această paradigmă protecționistă și non-concurențială a posturilor scoase cu „dedicație“.



Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1182 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by