Astazi, in timp ce participam la o dezbatere privind Ucraina si Moldova la Fundatia Friedrich Ebert la Bruxelles, primesc un SMS din partea ambasadorului Stoian. Acesta imi aducea la cunostinta ca, la Consiliul Europei, unde activeaza domnia sa, in timp ce se dezbatea o rezolutie privind inchisorile secrete ale CIA, initiata de cunoscutul domn Dick Marty, un reprezentant al partidului maghiar Jobik ar fi afirmat ca eu as fi recunoscut prezenta acestor inchisori pe teritoriul Romaniei!?

Ioan Mircea PascuFoto: Satmareanul

Era clar o diversiune, careia trebuia sa i se raspunda imediat. Drept urmare, raspund imediat, tot prin SMS, dlui ambasador ca este o minciuna sfruntata si ca vorbitorului trebuie sa i se ceara sa si produca dovada celor afirmate, prezentand declaratia imputata mie. Arat, de asemenea, ca Dl. Dick Marty – care si-a creat deja o reputatie de om care face declaratii socante, pe care nu le si sustine cu dovezi (acest lucru s-a intamplat de doua ori in Parlamentul European in 2006 si 2011) – nu a dovedit niciodata cele afirmate in legatura cu mine in raportul sau si, in plus, a refuzat sa dea curs ofertei mele voluntare de a veni in fata Consiliului si de a lamuri inca de atunci problema!? Ce aflu ulterior? Ca delegatia noastra – din care faceau, se pare, parte, printre altii, dna Stavrositu (PDL), Viorel Badea (PDL), Cristian David (PNL), Ionut Stoian (PNL), Pantaru (PSD) si, dl. Titus Corlatean, presedintele Comisiei de afaceri externe a Senatului Romaniei – a tacut malc!? Sigur, nu dl. ambasador era cel care trebuia sa vorbeasca, ci membrii delegatiei, pe care, dupa cat se vede, nu a reusit sa ii sensibilizeze. Sigur, chiar daca dna Stavrositu – ultima din delegatia Romaniei inscrisa la cuvant – intervenise deja, se putea cere o interventie de procedura (point of oder), prin care sa i se solicite deputatului ungur sa si produca asa-zisa mea declaratie. Acest lucru nu s-a intamplat insa! Mai mult, se pare ca trei membri ai delegatiei noastre ar fi si votat ulterior in favoarea rezolutiei initiate de dl. Dick Marty (pe care, pana cand scriu aceste randuri, nu o am fiind inca in lucru inainte de publicarea oficiala). Concluzia: dincolo de faptul ca am primit astazi un raspuns la intrebarea cine se afla in spatele acestei actiuni, intrebare care ma framanta de cand a aparut toata aceasta poveste in 2006 (fiind clar acum ca anumite cercuri maghiare par sa nu fie straine de ea) raman cu gustul amar al lipsei totale de reactie din partea delegatiei Romaniei, care include si colegi de-ai mei de partid din PSD, si nu oricine, ci tocmai presedintele Comisiei de Afaceri Externe a Senatului Romaniei, dl. Titus Corlatean, care stia foarte bine ca eu nu dadusem nicio declaratie de tipul celei pe care deputatul ungur mi-a imputat-o. Regretul meu este si mai mare cu cat, din ce am putut afla, invocarea mincinoasa a numelui meu se pare ca a strecurat indoiala in sinea altor participanti, care au fost astfel manipulati cu mai multa usurinta (cand cineva vine si spune, chiar si mincinos, insa cu aplomb ca insusi ministrul apararii din Romania a declarat ca asemenea inchisori secrete ale CIA au existat pe teritoriul tarii, nu mai raman multe argumente contra …).

Sa fi ajuns vrajba noastra politica atat de mare, incat sa fie calcat in picioare si minimul consens care exista pe aceasta chestiune, stiut fiind ca afirmatiile privind existenta unor asemenea inchisori pe teritoriul Romaniei au fost respinse ferm atat de administratia Iliescu, cat si de administratia Basescu?

Iar distinsului domn Ciucu, care se lamenteaza ca Romania nu este criticata indeajuns la Bruxelles, pentru ca numai asa s-ar putea “indrepta”, drept pentru care ma critica el pe mine pentru faptul ca am aratat care este climatul in care trebuie sa operam la Bruxelles, ii raspund ca aici, in institutiile occidentale, se fac jocuri mari, cu costuri la fel de mari pentru tara, cum arata si exemplul de mai sus.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro