Stimate Domnule Ministru,
Fac parte dintre acei – mulţi? puţini? – care şi-au pus o speranţă în voinţa dumneavoastră politică, exprimată în repetate rânduri, de a vindeca învăţământul românesc de câteva dintre bolile lui grave: spiritul de gaşcă, „aranjamentul”, trişeria, răsturnarea valorilor, nepotismul, fentarea ingenioasă a legii sub aparenţa respectării ei. Aţi promis că, împotriva acestor vicii naţionale, veţi da câştig de cauză celui mai bun, veţi stimula nevoia de excelenţă a unei societăţi avariate de impostură, veţi încuraja corectitudinea în competiţia socială.
V-am auzit de asemenea spunând că sunteţi gata să sancţionaţi drastic, de îndată ce vă va fi semnalată, orice dovadă de zădărnicire a eforturilor dumneavoastră de a vindeca, iată, în cel de-al doisprezecelea ceas, sistemul de educaţie autohton. Că sunteţi gata „să rupeţi pisica”. Şi, în prim plan, aţi scos primenirea corpului profesoral prin aşezarea concursurilor de post pe tărâmul dreptăţii.
Sunt profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Săptămâna trecută a avut loc un concurs pentru ocuparea postului de lector la catedra de istoria filozofiei. Comisia era formată în majoritate din membri ai catedrei. Unul dintre concurenţi era asistent la catedră. Era, aşadar, in, era coleg cu arbitrii. Celălalt venea „din afară”. Prin condiţiile formale ale concursului, nici unul dintre ei nu pleca însă avantajat. Nu se spunea nicăieri că „omul casei” trebuie preferat pur şi simplu în virtutea faptului că era „de-al nostru”. Sensul acestor concursuri, dacă v-am înţeles bine intenţia, era să promoveze excelenţa. Căci facultatea e câştigată, nu-i aşa?, în măsura în care îi selecţionează şi îi aduce în echipa ei pe cei mai buni.
Deznodământul înfruntării a fost ilar şi dramatic totodată şi el pune sub semnul întrebării posibilitatea schimbării iniţiate de dumneavoastră. Despre ce este vorba? Lăsaţi-mă, întâi, să vă fac portretele celor doi candidaţi. Portretul „omului casei”, al asistentului cu zece ani vechime: o teză de doctorat nepublicată, articole de specialitate în revista „Caiete silvane” din Zalău, nici o bursă postdoctorală, fără studii în străinătate, nici un articol indexat ISI, nici un premiu academic. Pe scurt, portretul studentului oprit cândva la catedră pentru cuminţenie şi obedienţă de către un profesor prăfuit, folosit şi folositor la treburi de rutină, recunoscător în veci celor care l-au căpătuit atunci şi care îl promovează acum.
Portretul „omului din afară”: doctorat la Universitatea din Bucureşti şi doctorat la Sorbona, cărţi publicate la Springer Verlag şi la edituri prestigioase din ţară, capitole în volume internaţionale de filozofie, zece articole în reviste indexate ISI, editorul a 17 volume (majoritatea internaţionale), premiu de excelenţă în cercetare (“In hoc signo vinces” acordat de CNCSIS în 2009), trei burse post-doctorale (dintre care una la Universitatea din Freiburg), ctitorul şi redactorul şef al singurei reviste internaţionale de filozofie din România (Studia Phaenomenologica), 11 conferinţe în străinătate, fellow al Fundaţiei Alexander von Humboldt, coordonator de conferinţe internaţionale, membru al câtorva organizaţii profesionale internaţionale, membru şi referent în colective editoriale de prestigiu internaţional, director de proiect pentru două granturi de cercetare, editorul în străinătate, în patru limbi de circulaţie internaţională, a operelor lui Constantin Noica şi Alexandru Dragomir – şi mă opresc aici ca să nu vă obosesc.
Ce facultate nu şi-ar dori să coopteze în sânul ei un specialist de o asemenea anvergură? Să ne imaginăm contactele pe care un asemenea om le-ar putea face, prin relaţiile sale culturale în străinătate, în beneficiul facultăţii care l-ar angaja. Să ne imaginăm cum ar circula pe plan european, cu recomandările lui, doctoranzii unui asemenea profesor. Să ne imaginăm calitatea participanţilor veniţi din toată lumea la colocviile pe care „outsider“-ul nostru le-ar putea organiza la Universitatea din Bucureşti.
Prin ce scamatorie a reuşit comisia Facultăţii de Filozofie să-l dea drept câştigător al concursului pe un candidat lipsit de orice relief şi să-l declare inapt pentru postul de lector pe cel care excela pe toate planurile? Imaginaţi-vă o clipă, Domnule Ministru, că un club de fotbal l-ar trimite la plimbare pe Messi şi l-ar băga pe teren pe băiatul care face curat la vestiare. „E de-al nostru“, ar spune. „N-a curăţat de pomană zece ani vestiarul jucătorilor. Iar dacă îl luăm pe Messi ăsta, cum s-ar simţi ceilalţi jucători?“
Evident că un club care ar raţiona aşa ar rămâne cu o echipă de liga C. Dar nu de liga în care joacă le pasă celor de la catedra de istoria filozofiei. Şi nici decanatului Facultăţii, care închide ochii şi îşi dă blessing-ul pentru performanţa de contorsionism a comisiei. Şi mă tem că nici celorlalţi colegi ai mei dacă, tăcând, vor accepta această malversaţiune care se petrece între ei şi sub ochii lor. Ce contează dacă tinerii care bat la poarta Filozofiei, vor primi, odată intraţi în sacrul ei lăcaş, spectacolul unei provincii culturale eterne? Ce contează dacă în anii care stau să vină, plătind oferta rezultată de pe urma acestor concursuri răstălmăcite, Facultatea de Filozofie va deveni o redută a pliciselii şi se va transforma într-un departament cenuşiu al Facultăţii de Jurnalism sau de „marketing cultural“?
Dacă aş fi în locul dumneavoastră, sau al rectorului Universităţii, m-aş simţi sabotat în proiectul meu de a impune excelenţa drept unic criteriu de funcţionare al vieţii universitare. M-aş simţi păcălit şi prostit de cei care, la nevoia mea de a readuce la rampă vigoarea spiritului, ar răspunde cu apetitul lor pentru balta stătută.
Dupa jumatate de secol de promovari precum in articolul de fata, cati oameni de valoare se mai afla in sistem?
Vă felicit pentru verticalitate. Vă întreb: dacă toţi românii oneşti ar avea verticalitatea şi curajul dvs. credeţi că România ar arăta altfel? Eu, da.
Ce masura a luat dl. Liiceanu?
A scris o scrisoare deschisa - adica isi face un pic de reclama.
Putea sa se retraga din comisia de validare lectorului, putea sa nu-si puna semnatura pe actul de validare. Putea sa faca, dar nu a facut, pentru ca daca facea ar fi spus....
Prietena dumnealui, Abramburica, ce face? Propune facultate fara bac...
Daca vreti sa dovediti ca aveti "sange in instalatie" si aceasta scrisoare nu a fost decat o "frunza-n vant" astept din partea dumnealui o scrisoare deschisa impotriva ineptiilor propuse de Abramburica.
In rest e bine scrisa, ataca problema, dar... nu propune nimic in schimb.
Felicitari pentru aceasta luare de pozitie. Este revoltator. Sper ca efectul demersului Dvs. sa nu fie doar angajarea tanarului cu calitati evident superioare, dar si sanctionarea (pana la demitere) a persoanelor care, prin concursul lor, au luat decizia aceea stramba.
Deci, Domnule ministru Funeriu, aveti sansa sa va puneti in practica, intr-un caz particular dar relevant, promisiunile! Aveti dovada fraudei, a incompetentei si a rea-vointei. Ce faceti cu ea?
PS1. Da, vrem angajarea celui care merita, si vrem demisiile profesorilor care au decis stramb.
PS2. Nici ei nu se lasa, dar nici noi!
Stimata agramata, cum Dumnezeu poti sa-l compari pe Ciocan cu Iftode? Le-ai citit cartile amandurora si ai constat vreo diferenta calitativa remarcabila in favoarea celui din urma? Nu cred, decat daca nu te-a dotat Dumnezeu cu simtul axiologic elementar. Oricum, cu cel al gramaticii este evident ca nu te-a daruit: nu se pune virgula intre „tanarul candidat” si „angajat la catedra”; nu se lasa spatiu inainte de punct, cum ai facut tu, si ma opresc aici.
Felicitari, domnule Liiceanu! Sper ca scrisoarea dumneavoastra sa fie luata in considerare. Vorba lui Cioran: e nevoie de o noapte a Sf. Bartolomeu printre anumiti batrani. Iar cei din comisie sunt vizati, chiar daca numai in scaunele lor de profesori.
Dl Liiceanu a scris un comentariu murdar in privinta alegerii lectorului "care era de al casei".
Intr-adevar, tipul nu are un palmares de anvergură, insă este asistent de 10 ani, este tanăr, incredibil de inteligent, cu preocupari de filosofie greacă si filosofie contemporana, etc.
Anul acesta chiar a publicat o carte, pe care dl-ul Liiceanu a uitat s-o menționeze. Apare des la televisor, in cadrul unor emisiuni de cultură, găsiți conferințele sale pe internet. Nu și-a făcut doctoratul in paralel la Paris și la București, pe aceeași temă, precum candidatul din afară, nu are spatele asigurat de o personalitate publică ca dl Liiceanu, însă la filosofie este privit ca o mare promisiune (este unul dintre cei mai buni profesori tineri).
Singura problema a acestul tanar era faptul că nu era fenomenolog, nu era din grupul format de dl Liiceanu, nu si-a publicat teza de doctorat la Humanitas, desi este o lucrare geniala care poate fi consultată la biblioteca de filosofie. By the way, teza a fost susținută la 27 de ani (precocitate intelectuală).
Articolul dl-ului Liiceanu nu este decat o "mâncărime".
Regret că nu a existat un loc și pentru candidatul din afară, il cunosc de asemenea, este un tip genial, care a impulsionat atmosfera de filosofie. Însă decizia comisiei a fost pertinentă.
Astfel, vă sfătuiesc, înainte să dați like-uri și să vedeți peste tot martiri ai unui nou învățământ, să vă interesați cine sunt cei doi candidați, dacă este până la capăt adevărat ceea ce dl Liiceanu a povestit în mod vulgar, dacă nu cumva revolta dl-ului Liiceanu provine din viscere, din pricina unor sentimente umane, pe care toți le avem, și din pricina cărora vedem peste tot oameni care ne trag pe sfoară și nedreptate.
Nu-i așa că nu știți despre cine vorbește dl Liiceanu ? Însă ați scris comentarii lungi. Este vb despre C. Iftode și C. Cioabă
Eu am plecat definitiv din București, urmez o licență în mai multe țări, am o bursă mai mare decât salariul unui lector în România. Aș fi nebun să mă gândesc la o eventuală întoarcere.
Postura străinului este avantajoasă, din pricina tensiunii și a fricii de ratare la care te reduce. Ca străin, pentru a fi luat în serios și pentru a fi finanțat, ești obligat să te formezi mai mult decât ai fi făcut-o în țară. Pentru că întotdeauna te simți "deficitar" (și nu doar în privința studiilor) Este fascinant să fii străin !
A fost o idee proastă să scriu acest comentariu.
Nu cred că îmi pasă de ce se întâmplă la București sau în România.
Dacă ai mai puțin de 30 de ani, îți recomand să pleci din țară. În afara unei anumite forme de convivialitate, n-o să-ți lipsească niciodată Romania.
PS : Însă există o ierarhie universitară care trebuie parcursă; dacă nu-ți convine, pleci.
Nu este o normă, ci doar un obicei, pe care cei care au ales postul de seminarist, precum și cei care l-au resping, l-au asumat (inclusiv cel respins).
Nu din pricina "alesului" nu a avut "respinsul" loc. Nu "alesul" era printre prăfuiții (nulii, obosiții) departamentului de istorie filozofiei. Dimpotrivă, cred că acesta o să fie un prof bun, chiar genial. În ultimul an, am auzit numai lucruri bune despre el. Poate am fost prost informat. Cine știe. Nu văd de ce mi-ar păsa. Am pierdut deja timpul scriind două comentarii.
inca o data, bravo pentru aceasta luare de pozitie!
La Humanitas i se face totdeauna loc unui Messi sau se intimpla uneori ca acesta sa nu aiba loc de baietii care fac curat la vestiare? Un singur raspuns va rog sa nu-mi dati, pe acela ca Humanitas, spre deosebire de Ministerul Invatamintului, e o intreprindere privata care nu traieste, deci, din bani publici si, prin urmare, poate face ceea ce vrea... Si nici macar nu am pretentia sa-mi raspundeti mie la aceasta intrebare, ci numai dumneavoastra insiva sa va raspundeti... Mult succes!
Domnul Liiceanu are perfecta dreptate. In universitati domneste bunul plac al decanilor si al sefilor de catedra, iar competentele sunt total ignorate. Nu se va rezolva curand problema proastei calitati a invatamantului universitar daca se continua asemenea practici. Exsita in sistemul universitar o inexplicabila teama de cei care au studii in strainatate, publicatii in reviste cotate ISI, participari in grupuri de lucru internationale etc. Domnul ministru ar trebui sa ia atitudine impotriva mentinerii acestei stari de inapoiere a invatamantului universitar romanesc.
Rolul scrisorii deschise este sa provoace un raspuns sau o reactie si din partea societatii civile nu numai din partea destinatarului.
Intamplarea la care va referiti este emblematica pentru un sistem viciat. Nu vreau sa va dezamagesc, dar ea devine usor banala prin dimensiunea ei , prin frecventa cu care o regasim in toate institutiile. Deci , devine, intr-un fel , cutuma.Trist este ca, si intr-un mediu universitar , dascalii isi pierd identitatea, sau mai grav, isi pierd entuziasmul lucrului bine facut.De aceea se simte mirosul de balta statuta.El urca spre geamurile facultatii din strada, din bodegi si cluburi, din licee fara bacaloreat.
Va felicit pentru actiunile curajoase pe care le intreprindeti si va doresc sa reusiti cat mai repede sa schimbati fata invatamantului romanesc.
Am doi copii, in clasele I-a si a-II-a, si am inceput sa-mi fac planuri financiare ca sa le pot oferii sansa unei educatii de calitate la una din universitatile prestigioase de peste hotare. Motivele pentru care am luat aceasta decizie sunt excelent descrise de Domnul Liiceanu in scrisoarea Domniei Sale care va este adresata.
Domnule Ministru, va rog sa-mi dati sperante si sa-mi spuneti daca credeti ca exista sanse ca juniorii mei sa urmeze o universitate in limba romana.
Va rog frumos sa raspundeti public scrisorii Domnului Liiceanu.
Cu respect si cu speranta,
Bogdan
Legea actuala da dreptul sefului de departament sa faca ce vrea in probleme de scoate la concurs a posturilor. Si asta va face.
Probabil ca in cazul aratat se va explica faptul ca persoana care a castigat era expert pe exact domeniul postului (ca doar asa s-a facut postul), iar celalalt - desi foarte bun - nu raspundea perfect profilului didactic anuntat, riscand astfel "pregatirea studentilor". Toti stim ca avem specialisti in justificari...
Insa, faptul ca avem un ministru care vorbeste si nu face le da si mai mult curaj.
Cate anchete a anuntat, la care nu ati auzit nici un raspuns?
Ce naiba, domnule Liiceanu, parca numai asta e singurul caz de care stiti in universitatea de varf din care faceti parte? Si nu cumva e cam din zona de activitate a rectorului (socio-umane)?
Ca mai derunazi, omul era pe la Etica ministerului...
Ceva nu se pupa, moncher.
Interesant este ca va revoltati numai cand aceste lucruri va ating direct si nu dintr-un spirit civic al corectitudinii.
Nu ati avut nicio pozitie publica in multe alte privinte cand Ministerul a cedat in privinta promovarii transparentei, excelentei si eficientei invatamantului romanesc.
Acum nu pot decat sa urez succes domnului Cristian Ciocan si sper sa ajunga cat mai curand profesor (nu lector) universitar.
p.s. sunt de prin alte parti ...
Am rugamintea in numele tuturor celor care apreciaza curajul de a face curatenie si a verifica corectitudinea ocuparii posturilor univeristare sa verificati situatia de la Facultatea de Geografie a Univ. din Bucuresti. Dati afara toate cumetriile din aceasta facultate: a se vedea conf.dr Marian Marin fiul fostului prof.univ. Ion Marin, asist.univ Mircea Visan, fiul prof.univ. Visan, la catedra de umana sa verificati numai locul,nasterii si sa vedeti de unde sunt toti etc. Din aceasta cauza nu figuram in top 200 Univ, nici macar in primele 400.
2. Sunt un profan, ar putea cineva sa-mi explice ce ar putea face Funeriu???? A fost concurs, asa a considerat comisia ca trebuie sa fie... Persoana respinsa ar trebui sa faca o contestatie, nu???
Deci... ce ar trebui sa faca Funeriu??? Dpdv legal, evident...
Cel cu valoare, care stie cam ce valoare are seful, sau cel obedient, pentru care seful a numit o comisie "buna", care l-a si dat castigator.
Toata lumea va fi multumita: seful va fi votat, obedientul promovat, iar cel de valoare si asa nu s-ar fi simtit bine in departamentul respectiv.
Cristian Ciocan este cel care a fost picat. E un specialist renumit, joaca intr-o liga superioara celuilalt candidat (cel care a castigat).
Minunata interventia profesorului, dar nu vad sa faca referire la o atitudine personala a dumnealui (poate exista, dar nu se vorbeste despre ea)! Ar fi intr-adevar pacat ca situatia sa ramana asa, ca domnul profesor sa nu isi foloseasca propria putere si sa astepte ca "statul sa faca ceva". Pentru mine ar fi chiar culmea, de fapt!
Autonomie pe banii altora e visul camarilelor rectorale.
Neimplicare si trai pe banii contribuabililor e visul celor din minister.
Profesporul Liiceanu a facut ceva. A dezvaluit o magarie imensa pe banii statului. Bani gestionati in numele catatenilor de Ministerul Educatiei.
Desi eu l-as numi mai degraba Ministerul Iresponsabilitatii in Educatie.
Ateptam cu interes reactia ministrului.
Sa mai sper in mai bine?
Am totusi o nelamurire. Un lector in invatamantul superior romanesc castiga aproximativ 300 euro/luna net. Admitand ca sunt destui studenti si poate lua o norma la PO (plata cu ora), ajunge cu greu la 500EUR/luna.
Un om cu CV-ul lui Cristian Ciocan poate gasi relativ usor un job academic la o universitate adevarata din Europa sau din America. Ce naiba mai cauta in balta asta statuta si plina de batracieni sinistri?
Daca domnul picat este atat de bun, de ce nu ramane mai departe in domeniul respectiv?
Multi profesori buni nu au nici macar un articol in revista Arici Pogonici, dar au instruit multi elevi si au facut-o bine.
In prezent asistam la o confuzie ingrozitoare intre apetenta pentru cercetare stiintifica si talentul la catedra...
De la un profesor de facultate, care sa conduca doctorate, sa sesizeze directiile in care se indreapta domeniul sau, sa filtreze informatia etc se cer totusi alte competente.
un profesor trebuie sa te invete mai intii sa vorbesti corect limba materna, sa scrii si sa citesti corect. Asta din clasele primare. Bun. Apoi, cind devii student, si nu oriunde, ci la facultatea de filozofie, trebuie sa fii capabil sa minuiesti fraze oricit de complicate, in virtutea ideii pe care o contin si o cauta (paradox, ce mai). Asadar, trebuie sa fii capabil mai intii sa intelegi ideea respectiva, ca apoi cuvintele sa ii poata da forme in fel si chip. Ca profesor de filozofie la universitate ai nevoie nu numai de gradinita, gimnaziu si liceu; si nici numai de dexteritati verbale.
Stiti care e RAUL de fapt? Acela ca in ograda in care dvs si cu mine conversam acum nu exista nici un criteriu valabil : iar oamenii care trebuie sa dea criteriile n-au ei insisi criterii - nici pentru viata lor, nici pentru meseria lor.
aici mesajul se intrerupe, atita a fost.
sa speram insa ca nu e un act de cerere de ajutor doar, ci un semnal ca vrea sa inceapa sa se implice.. ptr ca altfel ce mai conteaza cine ia pozitia la facultatea lui daca aceasta 'luare de pozitie' va ramane un act izolat.. ca unul din simbolurile culturii romanesti cu mare trecere, bine vazut si stimat, d'l liiceanu are puterea totusi de a influenta multe lucruri in bine.. intrebarea e, e aceasta sunetul de goarna al implicarii, sau doar exasperarea de moment a cuiva care a trebuit sa se desprinda de ale lui ptr ca a fost calcat pe coada in mod direct.. we'll see..
cred ca cei care l-au publicat pe al doilea sunt niste dobitoci, nu cunosc valoarea. iar tipul care a castigat sunt sigur ca are o opera de sertar superba dar nu inteleg de ce o tine ascunsa sa se bucure doar cei de langa el si care il cunosc.
la final sunt la fel de sigur ca nu se va intampla nimic, nu cunosc nici un singur concurs in tara asta in care sa nu se castige pe pile. unul macar.
exceptie fac doar firmele straine, dar si pe astia i-am invatat, ca un anumit numar de posturi se dau cui trebuie ca altfel ai probleme...
Nu v-ati gandit nici o clipa ca jigniti PE NEDREPT o multime de oameni. Cum puteti scrie atat de josnic fara sa va tremure stiloul?
Cum mai puteti dormi noaptea dupa ce discreditati PE NEDREPT un om?
Ma scuzati, nu scriu atat de bine ca FILOSOFUL liiceanu dar sunt indignata, suparata, jignita si ... inlacrimata de atata nedreptate!
Aruncati cu noroi intr-un om care daca nu a vrut sa va fie sluga nu inseamna ca nu e bun.
Dumnezeu sa va ierte ca ati facut un mare pacat!
din nou, nu pe forumuri va cautati dreptatea, ci eventual in justitie. demersul domnului liiceanu, fiind de fapt o rafuiala pe fata cu conducerea actuala a facultatii de filozofie, e evident si ptr cineva la 10000 km distanta, e un fapt nefericit, in care indignarea carturarului de frunte (sa tinem cont ca toti cei de frunte sunt in general egoisti si self-centered) n-a mai contat in fata considerentelor mai morale la care'l obligau poate chiar deontologia profesionala.. sa linsezi in plublic alta persoana ptr propriile-ti rafuieli in general e un lucru dezgustator. d'l liiceanu trebuia sa stie mai bine, nu e un copil.
Important este sa se faca "justitie". Domnul profesor s-a simtit nedreptatit intr-un fel sau altul de colegii domniei sale si a apelat la ajutorul multimii suparate ce cauta sange.
Chiar in ipoteza in care cel acuzat ar fi un incompetent si nu ar merita postul (ceea ce nu cred ca este neaparat cazul din moment ce omul a terminat sef de promotie) modul de actiune al domnului Liiceanu este complet descalificant pentru domnia sa.
In concluzie: daca vrei sa obtii aprobarea multimii asa-zisa de "dreapta" ce mai viziteaza site-ul acesta e suficient sa spui cateva cuvinte cheie (reforma, clanuri, nepotism, etc) si apoi sa indici "dusmanul de clasa" iar gloata va reactiona in consecinta. (Si nu spun asta cu bucurie... dimpotriva...)
1) daca existau suspiciuni, amendamente, esente de revolta si neincredere fata de componenta comisiei candidatul in cauza trebuia sa conteste o astfel de formula chiar inaintea sustinerii concursului
2)candidatul al carui purtator de cuvant este autorul articolului de mai sus prezinta un profil academic axat pe fenomenologie(la o comisie distincta, a obtinut un punctaj foarte apropiat de cel cu care a fost notat si in conjunctura contestata, si totusi, nu au existat niciun fel de lamentari pentru faptul ca tocmai in domeniul in care era as "de talie internationala" a fost intrecut de un coleg de breasla. Voila, lamentari au aparut in raport cu un post care prevede patru paliere /discipline care nu sunt nici punctul forte al domniei sale, si nici o zona in care demersurile de cercetare, de altfel laudabile strict in domeniul fenomenologiei, ar fi fost intreprinse de-a lungul vremii. Contracandidatul desemnat castigator are experienta la catedra, dar si in cercetare in toate cele patru areale disciplinare care sunt canonice pentru acest post.
3)postul in cauza a fost discutat de trei candidati, dintre care unul in persoana sotiei celui aparent neindreptatit dupa considerentele profund subiective ale dlui Liiceanu. Daca ar fi castigat sotia, mai existau lamentari?(si asta , ca sa pastram nota de subiectivitate)
* in fraza "Singurele lacrimi trebuie sa fie de bucurie pentru ca sunteti cea care a dat viata omului care ne onoreaza ca studenti, ca si colegi, ca oameni" l-ati introdus in mod abuziv pe "si" in sintagma "ca si colegi"; curios ca in aceeasi fraza nu l-ati introdus pe "si" in sintagmele "ca studenti" si "ca oameni"...
* in fraza urmatoare, ati folosit cuvantul "ori" (= "sau") in loc de "or" (= "dar", "insa")
Curios ca ambele greseli pe care le-ati comis (intr-un text de altfel foarte scurt) sunt nu doar greseli de ordin gramatical, ci si greseli de logica...
Pe baza acesteia, putem realiza o analiza hermeneutica detaliata. In fond, subiectul nostru acesta este. Toate cele bune!
Bravo, Dle Liiceanu pentru aceasta interventie! Cineva trebuie sa atraga public atentia pe cazuri concrete: blamam corptia, spiritul de gasca, inversarea valorilor, triseria (cum bine ziceti!), dar nu facem nimic. Pana cand??!!
Va doresc tuturor numai bine (inclusiv dlui Liiceanu).
atfel, dece-am mai facut ..lovirutia !?
cin n'a mancat salam cu soia...
Iata cateva dintre ele:
1. Favoritul domniei sale si-a sustinut, atat lucrarea de licenta, cat si teza de doctorat, cu domnul Liiceanu.
2. Favoritul domniei sale este angajat al patronului Liiceanu in cadrul editurii Humanitas.
3. Cinci dintre publicatiile ISI ale favortiului domnului Liiceanu sunt publicate sub auspiciile editurii Humanitas.
4. Dupa ce, in 2006, candidatul favorit al domnului Liiceanu obtine titlul de doctor sub indrumarea domnului Liiceanu, sustine o noua teza, avand acelasi subiect, in Franta. Sa intelegem ca titlul acordat de catre domnul Liiceanu nu l-a satisfacut pe candidat?
5. Daca favoritul domnului Liiceanu este un fel de Messi al filosofiei, atunci de ce doreste sa "joace" la o universitate care nu se afla nici macar in primele 500 din lume? Oare celelalte l-au refuzat?
6. Candidatul favorit al domnului Liiceanu studia, in perioada 1999-2000, in acelasi timp, la Bucuresti, Cluj si la Paris. Oare postul pe care candideaza nu este privit doar ca o trambulina?
7. Criteriile pentru ocupare unui post in invatamantul universitar nu se rezuma la cele mentionate in interventia domnului Liiceanu.
8. Cate articole ISI are conducatorul de doctorat Gabriel Liiceanu? In general, care este opera academica a domnului Liiceanu?
9. Domnul Liiceanu nu mentioneaza faptul ca favoritul domniei sale a candidat de fapt pe doua posturi scoase la concurs. In concursul pe care domnul Liiceanu nu-l mentioneaza, favoritul domniei sale a pierdut in fata unui candidat cu doctoratul obtinut in Germania.
4 e pe langa subiect, de fapt este un lucru care trebuie apreciat ca dl ciocan a obtinut un al doilea doctorat in franta (fireste numai daca nu este bazat pe o teza identica cu cea din romania, ceea ce pare a fi cazul insa)
5 este lipsit de interes, motivele ptr care ciocan vrea sa ramana in romania il privesc doar pe el
6 este iarasi pe langa subiect, ar fi foarte bine ca fac de filosofie sa fie o "trambulina", insa asta nu este cazul, in mod evident
7 este un comentariu pertinent
8 este un atac la persoana, nu ar trebui sa conteze in analiza acestui caz, desi este adevarat ca dl liiceanu este departe de filosofia adevarata (vezi comentariul de mai sus care face referire la gigantomahia din sfera academica americana)
9 cere mai multe lamuriri: liiceanu nu pomeneste de celalalt concurs pentru ca acela a fost castigat de un alt favorit al sau, dl Minca, pe care de fapt liiceanu il sustine mai puternic, se pare, decat pe ciocan.
Domnul ministru Funeriu a provocat doar valuri....A redus in esenta "reforma" la problema costurilor si a reducerii finantarii din partea statului....restul e tacere....
Tovarasii inspectori si directori din preuniversitar pe de o parte, tovarasii rectori din universitati pe de alta parte tropaie in continuare....
E o mare minciuna. Rezultatul il vedem la tinerii pe care ii intilnim zilnic ( evident nu toti )
Veniti la Universitatea din Bacau sa vedeti rezultatele "reformei"....Un "rectoras" ratacit in invatamintul superior ( plagiat, impostura ) este conducator de clan si face legea....din cauza lui universitatea a ajuns in divizia C si in stilul paranoic cunoscut, "domnia-sa" se lauda cu REALIZARILI...
In realitate, aplicatiile pentru granturi sunt parte esentiala a acestei meserii, iar succesul in aceasta privinta este o masura a competentei profesionale.
Sa incepem, bunaoara cu cel intern, "omul casei": din pozitia de asistent (si nu numai in Romania) lucrezi de'ti sar capacele (cam cat un lector, doi conferentiari si trei prof. univ. la un loc - prietenii stiu de ce), iar ceea ce îţi rămâne este stralucirea deloc perena a prestigiului ştiinţific (care pana acum nu prea a ţinut nimănui de foame in vremuri precum cele prezente) si speranta ca cei cu care ai lucrat nu vor uita (atunci cand apare oportunitatea promovarii) sa te sprijine, conform principiului lui OM (esti om cu mine sunt om cu tine).
Din pozitia celui "din afara", lucrurile par din nou legitime: burse, doctorate si post-doctorale internationale, articole ISI, premii de excelenta in cercetare (apropos, iata ca nu intotdeauna “In hoc signo vinces”sau, ma rog, depinde care'ti sunt asteptarile vizavi de victorie ;)), dupa vreo 10 ani de stat pe afara il "faci" oricum, pe orice fraier din interior care a fost tinut pe loc de venerabili sa nu le ia cumva din tain .
Si pentru ca tot am pomenit de ISI, dle Liiceanu, sa fim seriosi, daca Messi avea bani de ISI ramanea in Argentina, nu pleca la Barcelona, nu'i asa, ca vad ca va pricepeti la fotbal?!?!
Despre reduta plictselii, ce sa spun, poate cu exceptia Medicinei si Farmaciei, cam toate facultatile din Univ. Buc sunt redute ale plictiselii, si nu de azi, de ieri, ci cam de un deceniu-doua.
...ca sa inchei in aceeasi nota, indemn proaspetii cazuti la bac cu note peste 7 sa se inscrie la "particulare", uneori e mai ieftin si e si mai putina plictiseala decat la stat!!
Nu cred ca o sa mai pot sa iau in serios ceea ce spuneti de-acum inainte... si va stimam!
Vorba aceea "Noi vrem egalitate/Dar nu pentru catei!"
Pacat, si felicitari celui care a trimis link-ul de mai sus,
In epoca Internetului informatiile pot fi cu usurinta verificate, nu uitati asta.
Cei care platesc impozite din care sunt platit si eu sa ceara Parlamentului acest lucru. Chiar ii rog.
Nu stiu cat conteaza parerea unor studenti in ochii domnului Liiceanu, dar ma simt datoare sa amintesc aici faptul ca pentru noi domnul Iftode a fost si este un model si un excelent profesor. Orele dumnealui ca si cele ale domnului Bogdan Minca, un alt candidat care a reusit la concurs, au fost o bucurie si un prilej de a afla informatii rare si pretioase. Nivelul acestor ore intrecea cu mult nivelul unor simple ore de seminar tinute de alti asistenti universitari.
Nu ma pot pronunta asupra calitatilor pedagogice ale domnului C.C, inteleg ca este un bun cercetator, totusi meseria de profesor inseamna putin mai mult decat o lista de articole ISI.
Acum, la anul 2011 acelasi gen de afirmatii despre "Ex-Regele " Mihai nu a mai determinat deloc o opinie din partea Dlui Liiceanu, probabil ca lui Iliescu nu i-a iertat ceea ce trebuie sa-i ierte Dlui Presedinte Basescu, de pe urma caruia mananca probabil o paine mai alba... altfel, la vremurile astea grele, intelectualii Romaniei ar muri de foame neinregimentati la un partid sau altul....
problema e că posturile se scot cu "dedicație", or asta e neprincipial și neproductiv la nivel de universitate. Cam despre asta e vorba. Și la dvs în facultate, și la noi, posturile se scot, din păcate, cu dedicație, iar asta e o meteahnă de care trebuie să scăpăm. Iar scandalul asta poate ne ajută să ne hotărâm cu toții să nu mai "aranjăm" concursurile, să nu mai știm în avans cine câștigă. Se vede că aveți o mare admirație pt profesorul dvs., însă din cât se vede de pe margine postul dumisale de lector i-a cam fost scos cu dedicație (ca 'mărțișor'), iar bafta a făcut ca un altul (mai blindat ca studii și publicații) să îi încurce temporar planurile/jocurile. Or, dacă profesorul dvs acceptă să i se scoată postul cu dedicație, atunci trebuie să recunoaștem că aici avem o problemă. Doar credeți că trebuie să i se dedice doar pentru că aveți "justificat si argumentat toate cuvintele de lauda"...
Nu imi permite spatiul alocat comentariilor ca sa va scriu "justificat si argumentat" cele necesare. Nu stiu daca aveti cunostinte de Logica si Argumentare, dar consider ca ar fi o eroare substantiala sa gasiti scrisoarea mai sus mentionata ca fiind obiectiva. V-ati pus intrebarea ca impostorul "martisor"ia in calcul si continuitatea unui post universitar care asuma toate cele patru discipline? Mai mult decat atat, cu toata sinceritatea, marturisesc ca imi pare greu de crezut ca ati prefera o persoana fara experienta didactica in pofida uneia care a stat atatia ani la catedra. Eu va propun sa ne certam cu legea si nu cu oamenii pe care i-am transformat in actorii unei drame cu iz filosofic. V-as intreba cat anume din salariul profesorilor este alocat in conformitate cu activitatea didactica si cat cu partea de cercetare?
Cu ingaduinta Dumneavoastra, ma adresez: MAESTRE,
(maestru = cel de la care profesorii au de invatat, profesor= cel de la care eu/noi am/avem, de invatat)
Asadar, Maestre, adunati/identificati/sprijiniti/coagulati valori in jurul Dumneavoastra (la Bucuresti) dati mana/alaturati-va cu Iasul….. “ca la noi totul e inca de facut” cum spuneam in: http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Un_alt-fel_de-_partid_7_519618036.html#commentsPage-2
Sa inteleg ca respectiva comisie a senatului universitatii, unde s-a tinut concursul, este format numai din nulitati. Dl. Liceeanu, ati incercat sa comunicati colegilor d-voastra din comisie, optiunea despre cei doi candidati? Ati avut aceasta posibilitate sa discutati, ceea ce ati scris si in aceasta scrisoare? Daca da, banuiesc ca majoritatea nu a fost de acord.
Ne puteti spune numele celor care nu au fost de acord cu d-voastra, inainte de a improsca spre dl. ministru?
De ce transferati vina catre minister si nu incercati sa faceti curatenie, aratand cat de nulitati sunt ceilalti colegi, in propria curte. Inteleg ca astfel de numiri se faceau in vechiul regim, dar in ultimii 20 ani tot asa s-a facut?
Clarificati va rog si cum mai poate sa intervina ministerul dupa ce o comisie a senatului unei universitati, unde sunt numai profesionisti si specialisti ai catedrelor, a validat alegerea unui membru?
Ideea mea este ca fiecare dintre noi putem schimba societatea daca avem grija ca in vecinatatea noastra sa se regaseasca numai oameni de valoare, moral sau profesional, adica sa ne facem putina curatenie pe langa noi.
O zi buna tuturor!
Trist, sa va ganditi la o asemenea optiune. Cand o face ordine in minister si o sa vedem competentii pusi la locul lor si promovati, atunci poate putem spera sa faca ceva si prin sistem...
Se vede ca nu stii despre ce e vorba si ca nu ai habar de viata academica. Nu doctoratul facut afara il recomanda pe acel tanar (desi Sorbona fata de UB are un statut mult mai inalt, deci si exigentele sunt altele), dar criteriul fundamental care il califica sunt publicatiile. Cu cat publici intr-un jurna de specialitate, indexat ISI, cu un impact factor cat mai mare), cu atat esti mai valoros. Iar cel din Ro a publicat in niste reviste mediocre. Ca sa ai una articol publicat in reviste importante, trebuie sa faci cercetare serioasa, sa muncesti mult si bine. In domeniul academic tot ce conteaza sunt publicatiile si revistele in care acestea au aparut. E un criteriu universal in toata lumea. De aceea decizia luata a fost stramba, ca primul nu avea publicatii importante, celalalt avea si in jurnale f bune. Doctoratul si activitatile celelalte conteaza, insa vin dupa aceea.
Acum, zău, ziceți că nu e bun nici de asistent, nici de lector, nici de conferențiar. Și totuși, puțini din facultatea dumneavoastră pot prezenta o listă de publicații atât de impunătoare. Lucrul acesta nu are cum să trezească opiniei publice semne de întrebare.
absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 2001 (specializarea filosofie), şef de promoţie, cu media generală 10
Asta da garantie!
M-as opri la scrisoarea in sine.
Ce a facut domnul Liiceanu nu este un lucru exceptional ci unul normal. Exceptionala este intreaga constructie a transmiterii revoltei interioare. Trebuie sa ne normalizam toti, sa sanctionam, sa reactionam, sa pretindem explicatii, sa cerem si sa aducem argumente trecute prin filtrul corectitudinii, al rationalului si al bunului simt. E comod sa trecem cu vederea, ori sa ne varsam brusc, necontrolat nervii, ...in ambele cazuri fara nici un folos pentru viitorul copiilor nostri. Ei au dreptul la un viitor construit de noi pe baza unui sistem solid de valori. Poate pentru fiecare va parea inutil si nesemnificativ pe moment, dar fiti siguri ca cu cat suntem mai multi, cu atat va fi mai puternica vointa noastra.
Domnule ministru, domnule rector al Universitatii, aveti obligatia morala sa raspundeti scrisorii si sa luati masuri pentru o reevaluare corecta, pe criteriul valorii.
Există proceduri clare de contestare a rezultatelor unui concurs (indiferent de faptul că, în societatea noastră, contează mai mult mica înțelegere), și discreditarea părții celeilalte nu prea intră în ele. Nici tonul pamfletar / justițiar. Ca să nu mai vorbim de faptul că toată această scrisoare poate fi văzută și ca o folosire a propriei imagini publice pentru a impune ADEVĂRUL (versiunea personală a acestuia). Adică, la urma urmei, un dispreț total față de lege (nu contează, bună sau rea, e vorba de principiu), care e valabilă doar pentru ceilalți.
ceea ce ma revolta insa este regulamentul insusi de organizare a acestor concursuri. ma intreb ce anume inseamna acel procentaj de 60% care priveste, pe langa activitatea stiintifica, activitatea didactica. este vorba, presupun, de o evaluare cantitativa - cate cursuri / seminarii, pe parcursul a cati ani etc. si, eventual, cate domenii acopera aceste cursuri si seminarii.
s-a intrebat insa cineva cum anume sunt tinute de catre profesor acele cursuri si seminarii? care este, cu alte cuvinte, calitatea prelegerilor sale? pentru ca un astfel de procentaj nu face decat sa incurajeze ramanerea in sistem a celor care sunt deja acolo, indiferent de calitatea orelor predate.
ceea ce, repet, nu vrea sa se refere neaparat la dl. iftode. ci pur si simplu sa traga un semnal de alarma asupra faptului ca o persoana cu "experienta didactica" nu e neaparat mai indreptatita sa ocupe un post de lector decat cineva caruia aceasta experienta ii lipseste.
nu in ultimul rand, aduc drept argument faptul ca pe parcursul celor trei ani de facultate am avut suficiente cursuri si seminarii tinute de oameni cu un munte de "experienta", care predasera deja de ani buni, fie ca era vorba de asistenti, lectori, conferentiari sau profesori, si care totusi aproape ca nu aveau ce sa ne spuna - nu aveau un continut cu care sa umple aceasta mirabila forma numita "experienta didactica".
Apoi: cunosc inși tobă de carte, dar nu foarte dotați în ceea ce privește transmiterea cunoștințelor și, de asemenea, persoane care le sînt inferioare acestora dintîi, dar care reușesc să transmită foarte bine ceea ce știu. Întreb retoric: care sînt mai utile unui învățămînt de masă, cum e sistemul Bologna? Sau: punem copilul de un an direct pe patine, role, bicicletă etc., sau îl învățăm întîi să meargă pe picioarele lui? Pentru că un post de lector cam asta permite, predarea la ciclul de licență -- pentru a preda la master trebuie să fii cel puțin conferențiar, sau să obții o derogare. Nu că nu se poate (sau nu se practică), dar atunci ajungem la pretextul etic de la care a pornit toată povestea acestei scrisori deschise.
La cealalta catedra, sforarii sunt altii, poate ne povestesti tu, ca si asa cunosti foarte bine "bucataria interna"!
2. Exista posibilitatea, asa cum a mai amintit cineva, candidaturii supracalificate, adica a cuiva care este interesat in mod evident de portita intrarii in sistem si nu de postul respectiv, care ar fi doar un pas tranzitoriu.
3. Discutiile, de la acest punct, nu aduc nimic bun.
4. Nu cunosc regulamentul corpului profesoral, dar e firesc sa existe un management al resurselor umane care sa puna in balanta mentinerea cadrelor proprii cu atragerea specialistilor externi.
Exista statutul de profesor atasat sau invitat
Sau acum se inlocuiesc numai tinerii, ca sunt mai rezistenti la stres si mai adaptabili?
http://www.romaniacurata.ro/ltfont-colorblackgtcum-nu-e-aplicata-in-practica-reforma-funeriult-fon-1826.htm
Si, gindindu-ma un pic mai mult la scrisoare, ea poate fi izvorita si din frustarea ca nu e el antrenorul care selectioneaza culturistii (dinadins folosesc acest termen impropriu) de performanta.
http://revistacultura.ro/nou/2011/07/primim-la-redactie-raspuns-domnului-gabriel-liiceanu/
http://bistritaonline.ro/2010/10/24/%E2%80%9Dliga-lui-mitic%C4%83%E2%80%9D-la-institutul-de-arheologie-%C5%9Fi-istoria-artei-cluj-napoca-mascarada-burselor-postdoctorale-pe-fonduri-europene-%E2%80%93-i/
1. În esenţă, autorul textului susţine că este imoral ca un candidat să fie susţinut de către profesorii din cadrul facultăţii la care se susţine concursul de ocupare a unui post didactic. Dar acest lucru îl face chiar domnia sa din moment ce, pe faţă, public, şi sub umbreluţa dantelată a probităţii indignate, îl susţine, în calitate de profesor al aceleiaşi facultăţi (în această calitate îi adresează scrisoarea domnului ministru), celălalt candidat. E drept că nu e membru în comisie dar, prin intervenţia sa - dură, calomnioasă, fără precedent - şi prin prestigiul pe care neîndoielnic îl are în viaţa publică românească, doreşte să modifice - prin presiuni publice - rezultatul concursului în favoarea preferatului/protejatului său. Adică face exact ceea ce acuză că au făcut ceilalţi.
2. Domnul Liiceanu comite o greşeală de raţionament care se numeşte petitio principii. Aceasta înseamnă că presupui ca fiind adevărat ceea ce urmăreşti să dovedeşti ca fiind adevărat. Domnul Liiceanu vrea să demonstreze că Cristian Ciocan este cel mai bun, spunându-ne în premise că favoritul domniei sale în cursa pentru poziţia de lector - doctorandul domniei sale, redactorul de la editura pe care o conduce, preşedintele unei societăţi pe care a fondat-o chiar el – este cel mai bun. El vrea să se mai organizeze un concurs corect în urma căruia Cristinel Ciocan să fie declarat câştigător. Întrebarea care se pune este: de ce să se mai organizeze un concurs, nu e suficient să-l credem pe dl. Liiceanu pe cuvânt, mai ales că are un cuvânt care atârnă foarte greu? Ce ar fi făcut domnul Liiceanu dacă ar fi fost rectorul universităţii? Ar fi decis de unul singur? Ar fi hotărât – în pofida şi împotriva senatului
2. El pleaca de la 2 premise: 1. Ciocan este mai bun (mai pregatit si are merite mai mari in filosofie) decat Iftode si 2. cel care este mai bun merita postul. Concluzia decurge foarte frumos din cele doua premise: Ciocan merita postul. Asa ca nu e cazul unui petitio principii.
Pt ca in site-ul de mai sus nu apare numarul contractului va dau acest site
http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Research/Departamentul_de_stiinte
in care apare clar numarul de contract si titlul pe care il regasiti in primul site (adica aceea e echipa si restul!)
Atentie cand catalogam oamenii (Iftode-mediocru vs Ciocan-internationalu’), sa ne informam mai intai, ca nu vorbim despte masini ci despre oameni.
Adica se pare ca "Messi" a ratat un "11 metri" sau asa ceva. In plus, Liiceanu umfla datele candidatului sau, prin raportarea la cistigatorul celuilalt concurs, care nu era pe terenul sau (asa-zisul "baiat de la vestiare" - in realitate, un tinar inteligent si productiv, care a scris deja 4 carti la 32 de ani). Nu zice, de exemplu, ca unul din post-doc-urile lui "Messi" a fost la Iasi, unde e posibil sa nu fi avut de infruntat cine stie ce competitie.
In rest, nu inteleg cum de atita lume care a scris pe acest forum e impresionata de scrisoarea lui Liiceanu, de ipoteticul sau "curaj" etc. etc. Scrisoarea e pur si simplu o delatiune care intoxica opinia publica cu falsuri si minciuni, iar stilul pare copiat dupa cel al lui Vadim Tudor. Mai putin chestiunea cu "blessing-ul", care dovedeste si o vaga cunoastere a limbii engleze, de care nu il putem suspecta pe Vadim.