Cu cativa ani in urma, mai précis imediat dupa alegerea lui Medvedev ca presedinte al Rusiei, am participat la o cina de lucru restransa privind implicatiile acelui fapt, organizata de fostul comisar european Ferrero-Waldner la Strasbourg, in marginea plenarei Parlamentului European.
Imi amintesc ca, atunci cand mi-a venit randul sa vorbesc, am spus doar atat: “in Rusia nu exista loc pentru doi tzari!”. Iar recentul anunt facut de presedintele Medvedev ca premierul Putin va fi candidatul la presedintie, confirma din plin observatia facuta atunci.
Asteptarile celor care l-ar fi preferat pe Medvedev, dintr-o multitudine de motive, unele justificate, altele nu, se vad astfel naruite; presedintele Medvedev pare sa nu se privit niciodata el insusi drept un contracandidat al premierului Putin. Acum, dupa anunt, toate masurile si declaratiile sale care puteau sugera ca se distanta de premier par sa fi fost ori tentative nereusite, ori, mai rau, o simpla perdea de fum, pentru a nu dezvalui prea devreme ca ierarhia dintre cei doi nu s-a schimbat in realitate nicio clipa.
Una pesta alta, presedintele este cel care “pierde”, si nu numai pe ultimii metri ai mandatului sau, iar premierul este cel care castiga clar si convingator! Daca acest raport poate fi aplicat si Rusiei, ca tara, inca nu pot spune. Ramane sa mai vedem …
Iar ceea ce ne asteapta nu va fi mult diferit de ceea ce am vazut déjà: presedintele Putin, preluand conducerea de la fostul presedinte Yeltin, care a guvernat Rusia in anii de slabiciune de dupa destramarea fostei URSS, a venit cu mandatul de a intari Rusia pe plan intern si extern si de a recupera pozitiile pierdute pe plan international. (Si nu putem spune ca nu a reusit…)
Tocmai de aceea, in ultimii ani, Rusia a initiat o serie de actiuni care exprima nemultumirea sa cu noua pozitie, inferioara, atribuita in arhitectura politico-militara continentala (si mondiala) imediat dupa 1989-1991 (retragerea din CFE, propunerea unui nou sistem de securitate continentala, opozitia acerba la scutul antiracheta American, paralel cu un accent crescut pe valorificarea arsenalului nuclear etc)
Drept pentru care, daca acum este mai puternica, Rusia nu se mai considera legata de intelegerile de pe vremea cand era mai slaba si doreste o pozitie mai buna, care sa reflecte castigul de putere realizat intre timp.
Iar cel care a elaborat si s-a angajat in realizarea acestei re-pozitionari este tocmai fostul si viitorul presedinte, actualmente premier, dl. Putin, cu presedintele Medvedev in pozitie de a doua vioara (sa nu uitam, ca, in timpul conflictului cu Georgia din 2008, premierul si nu presedintele se afla la punctul de conducere a operatiunilor militare ruse…).
Deci, revenirea premierului Putin in pozitia de presedinte al Rusiei – nu pot spune de ce, dar nu am nicio indoiala asupra rezultatului alegerilor prezidentiale – va insemna continuarea, daca nu chiar accelerarea refacerii puterii Rusiei, profitand masiv de hemoragia de putere a Occidentului provocata de actuala criza.
Acest lucru se va face urmarind, ca si pana acum, doua linii directoare: una economica, in special prin utilizarea energiei ca arma, alta militara, viitorul presedinte anuntand de pe acum ca “in urmatorii cinci-zece ani trebuie sa innoim complet dotarea armatei si a flotei militare”.
Pentru Romania, care se afla de mai multi ani intr-un punct de minim al raporturilor cu Rusia, viitorul nu suna prea bine, cu atat mai mult cu cat declaratiile noastre de pana acum par sa il fi deranjat mai mult pe premierul Putin, decat pe presedintele Medvedev.
Iar celor de la guvern care, vrand sa compenseze raceala generala din raporturile bilaterale, ridica in slavi interesul capitalului rus de a investi in economia romaneasca as dori sa le atrag atentia asupra faptului ca Rusia nu a facut niciodata investitii pe criterii pur economice, ci mai ales in scop politic, toate investitile lor transformandu-se, mai devreme sau mai tarziu, in parghii politice in tara in care au fost facute.
(Regretatul profesor Titus Cristureanu de la ASE, conducatorul lucrarii mele de diploma, imi spunea ca, in 1935, facand parte in calitate de atasat comercial din prima echipa de diplomati romani trimisi la Moscova dupa reluarea relatiilor diplomatice, Molotov i-ar fi spus: “dta, dle atasat comercial, nu vei avea prea multe facut, atata timp cat tarile noastre au regimuri politice diferite”.)
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
