u s-a vorbit destul despre unele personaje mai putin vizibile, insa extrem de influente si nefaste, din ierarhia comunista. Intre acestea, Ghizela Vass, nascuta in Basarabia in 1912, decedata la Bucuresti la cativa ani dupa prabusirea regimului pe care l-a slujit cu infinita abnegatie vreme de decenii. Ilegalista din categoria dura, una dintre confidentele Elenei Ceausescu inca din anii 50, Ghizela Vass a beneficiat de o spectaculoasa longevitate politica, a participat la numeroase anchete politice si a controlat ani de zile toate relatiile internationale ale PCR. De profesie croitoreasa, provenind din mediile paupere ale micilor targuri de provincie, lipsita de alta cultura decat aceea a vulgatei staliniste, tanara Ghizela (nascuta Gitta) a activat la Chisinau, a fost arestata si a fost inchisa la Mislea si la Dumbraveni. Canta si ea acolo adaptarea “Anei Lugojana” in “Ana Dumbraveana”, expresie a adoratiei pentru Pasionaria Balcanilor. A facut parte din comitetul de partid, functie pe care a avut-o si in timpul razboiului, cand a fost deportata in lagarul de detinuti politici evrei de la Vapniarka. Facea parte din elita sectei comuniste din lagar, alaturi de Simion Bughici, Lazar Grunberg, Bernath Andrei, Barbu Zaharescu, Stefan Voicu. Imediat dupa 23 august, Ghizela Vass capata functii de raspundere, era propulsata in aparat alaturi de alte femei revolutionare pe care PCR le oferea drept modele de devotament pentru cauza socialismului: in primul rand Ana Pauker, dar si Liuba Chisinevschi, Alexandra Sidorovici, Maria Sarbu, Constanta Craciun, Olimpia Tenescu (aceasta avea sa dispara rapid de sub reflectoare), Tina Chivu, Stela Moghioros, Melita Apostol, Ecaterina Borila, Sanda Ranghet, Ileana Raceanu, Ana Toma, Florica Mezincescu, Vanda Nikolski, Zina Brancu.
Vigilenta revolutionara si Georges Brassens
Ghizela era casatorita cu ilegalistul transilvanean Ladislau Vass. Sora acestuia, Olga, era una din amicele Elenei Ceausescu inca din anii clandestinitatii. Sotul ei, Jack Podoleanu (Mendelovici) a fost director al Editurii PCR si a detinut numeroase alte functii de partid si de stat. Ladislau Vass a fost ministru adjunct de finante si membru al Comisiei de Revizie a CC. Ghizela si Ladislau au locuit vreme de decenii intr-o vila pe strada Muzeul Zambaccian, cu fata spre Bulevardul Aviatorilor (intre 1950 si 1962, Bulevardul “Generalissim I. V. Stalin”). Au avut trei copii: Ecaterina (Kati), care a studiat medicina, mama lui Bogdan Olteanu, unul dintre liderii PNL in perioada Tariceanu si presedinte al Camerei Deputatilor; Gheorghe (a facut Politehnica, a murit tanar); si Zoia, nascuta in 1953, care a studiat dreptul, dupa care a emigrat in Statele Unite in anii 80, impreuna cu sotul ei din acea perioada, doctorul Eugen Zeligson. Din cate am auzit, in Statele Unite, Zoia si-a schimbat prenumele in Lea si a refuzat contactele cu mama sa. Un detaliu anecdotic amuzant: era prin 1968, Ghizela a plecat ca membra delegatiei PCR la congresul comunistilor francezi. Fiul ei, Ghita, i-a cerut sa-i aduca un disc cu Georges Brassens. Cum marea activista nu vorbea franceza, a intrat intr-un magazin, a vazut multe discuri ale celebrului poet-cantaret, a ales unul cu un titlu mai lung, “Chansons pas pour toutes les oreilles” (exista si “Chansons pour toutes les oreilles”). Discul a circulat printre prieteni si colegi care fredonau, gratie tovarasei Ghizela, “Je suis le pornographe du phonographe” si “Chez l’epicier, pas d’argent pas d’epice”…
Intr-un anumit sens, cariera Ghizelei Vass imi aminteste de cazuri similare din alte staate sovietizate. In cartea Teresei Toranska “Oni” (tradusa in engleza de Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Leszek Kolakowski, sub titlul “Them: Stalin’s Polish Puppets” si aparuta la Harper & Row in 1987), o colectie intr-adevar demistificatoare de interviuri cu figuri marcante ale stalinismului polonez, se vobeste adeseori despre Julia Brystiger (1902-1973), o comunista indarjita care a fost, intre 1944 si 1956, sefa sinistrului departament din politia secreta (Służba Bezpieczeństwa) care se ocupa de chestiunile culturale si in particular de inflitrarea organizatiilor de tineret si a Bisericii Catolice. La fel, Janina Broniewska avea ca misiune, in cadrul Uniunii Scriitorilor, sa supravegheze loialitatea politica a membrilor acelei organizatii. Intre interviurile din volum il mentionez pe acelas cu Julia Minc, vaduva dictatorului economic stalinist di perioada Bierut, Hilary Minc. Vaduva comunistului ceh Jan Sverma a fost una dintre activistele devotate pana cand i-a venit randul sa fie ea insasi arestata in perioada inscenarilor legate de procesul Slansky. Secretara lui Dolores Ibarruri, Irene Falcon, a fost maritata cu Bedrich Geminder, condamnat la moarte si spanzurat in urma procesului Slansky. Josefa Slanska, Elena Patrascanu, Elisabeta Luca, Julia Rajk, Victoria Sarbu, sotia lui Stefan Foris, au suferit prigoana acelor ani sinistri. Nu discut optiunile lor, ma intereseaza aici soarta lor. Sotia lui Alexandru Iacob (Jakab), condamnat in procesul Luca, a inebunit. Ghizela Vass a traversat acele timpuri ingrozitoare in liniste, cu limuziana de partid la scara, impasibila, fara sa sufere, mereu in ascensiune, participand cu zel la consolidarea sistemului terorii. Nu era vorba in cazul ei de idealism, de romantism revolutionar, ci de o capacitate unica de adaptare, de o disponibilitate nelimitata de a servi conducerea partidului, pe Gheorghiu-Dej, fara urma de scrupule. Cand adjunctul ei, Gheorghe Vezendean, a fost exclus din partid in urma “Plenarei vigilentei” din iunie 1958, parte a marii rafuieli a lui Dej cu ilegalistii recalcitranti, Ghizela Vass n-a miscat un deget. Dimpotriva, asemeni lui Leonte Rautu in raport cu fostul sau locotenent, Mihail Roller, l-a infierat drept “fractionist”. Asa se supravietuia in Olimpul comunist, prin abjurarea si tradarea prieteniilor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
