Sebastian Lăzăroiu ”Se vede tot mai clar ca încet-încet se poate coagula o platforma de centru-dreapta in Romania (…) Trebuie o construcție mult mai larga, pentru ca sunt grupuri răzleţe, nuclee de oameni care unii se manifesta pe internet, alții se manifesta la o cafea, dar sunt grupuri care trebuie adunate în același loc. Trebuie o construcție credibila, oameni credibili. (B1 TV)”
Sebastian Lăzăroiu înţelege foarte bine lucrurile şi le explică clar. Dacă l-aţi ascultat pe Lăzăroiu cu atenţie trebuie să ştiţi că el nu obişnuieşte să vorbească în plus. Are precizie, comunicarea lui publică este calculată chiar dacă câteodată intenționat şi-o codifică în metafore. Ceea ce vine de la el este discret, clar şi deliberat.
Albă ca zăpada curată
Recitiţi pasajul de mai sus. Are perfectă dreptate. Doar eu am fost invitat in vreo câteva astfel de grupuri care se mențin active pe internet din care menţionez Tribuna Bunului Simt (160 de membri) şi Direcţia Nouă în Politica Românească (440 de membri). Tot aşa este şi Iniţiativa Democraticaon-line susţinută pe portalul Restart România. Calitatea morală şi profesională a membrilor acestor mişcări on-line depăşeşte cu mult calitatea elitei noastre politice. Şi când afirm aceasta mă bazez pe faptul că pe unii dintre aceşti oameni i-am cunoscut personal după apariţia comunităţilor on-line respective iar alţii sunt persoane cunoscute ale vieţii noastre culturale şi profesionale. Evident, disponibilitatea de implicare in politica este acum mai crescută. Sau cel puţin aşa pare.
Dar în afară de astfel de mişcări grassroots de pe Internet a apărut ceva mai concret cum este România Curată, iniţiată şi promovată de Alina Mungiu-Pippidi. Mişcarea a făcut deja primii paşi spre consolidare şi birocratizare (în sensul bun, original al cuvântului) şi a adunat laolaltă personalități integre şi diverse care girează mişcarea cu numele lor. Problema cu România Curată este că ezită să facă următorul pas, pasul curajos. Asumarea unor obiective politice, de obţinere a puterii politice, nu doar influenţarea acestora printr-o susţinută activitate de jurnalism de investigaţie. ARC se comportă deocamdată ca un watchdog, compensând prin asta aservirea politică presei şi făcându-ne un imens serviciu tuturor.
Tot aici mai sunt multe alte mişcări de diasporă, unele studenţeşti, unele chiar profesionale, poate unele mai naţionaliste.
Albă ca Zăpada portocalie
Alţi actori puşi (fără voia lor?) sub fusta Albei ca Zăpada au fost si colegii de la CADI. Însă Dragoş Aligică, membru în board-ul lor neagă dorinţa de implicare a celor de la CADI în vreun proiect politic. Se pare că pe ei îi interesează cercetarea academică, consultanţa către instituţii publice şi fondurile europene. CADI a fost înființat de Valeriu Stoica şi i-a mai adunat în board şi pe Mona Muscă şi pe Adrian Miroiu (SNSPA). Se pare că la CADI tendinţa profesională a învins-o pe cea politică.
Un alt astfel de grup, favorabil PDL dar independent, sunt echipa blogului de dreapta, Madame Blogary.
Roberta Anastase şi Teodor Baconski vorbesc despre Mişcarea Populară care să adune Institutul de Studii Populare (unul dintre cele mai bune think-tankuri de partid) şi Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconski şi populată de simpaticul Theodor Paleologu şi dubioasa Sorina Plăcintă.
În acest context în care se cere o nouă mişcare politică în spaţiul public, Traian Băsescu, total neinspirat încearcă să tragă spuza pe turta PDL-ului, dându-i Albei ca Zăpada o paloare bolnăvicioasă portocalie. La fel de nesănătoasă ca roşeaţa de beţiv a PSD-ului sau ca gălbeneala vineţie a PNL-ului. La şcoala de vară a PDL Traian Băsescu le spune tinerilor PDL: „Surpriză. Alba ca Zapada sunteți chiar voi. PDL şi generația tânără”. Oooops! Nu merge. Am argumentat anterior în mai multe articole de ce eu (atunci mai tânăr), cu experienţă de doi ani în politică (1998-1999) nu am încredere în generaţia mea care s-a format exclusiv în politică. Tinerii PDL-işti, PNL-işti şi PSD-işti sunt toţi o apă şi un pământ, parcă făcuţi de aceeaşi mamă. Valori şi integritate cel puţin discutabile (pervertite în contraselecţia din partid) iar profesionalism nedovedit şi funcţii câştigate exclusiv pe merite politice. Deci, nu putem face politică împreună.
Albă ca Zăpada nedumerită
Suntem mulţi care am fi interesaţi de o astfel de construcţie politică pusă pe nişte baze valorice solide, organizată eficient, credibilă şi cu o viziune îndreptată spre o construcţie naţională de tip Occidental. Nu-mi dau seama dacă cele două Albe ca Zăpada sunt compatibile sau nu, dacă pot deveni una. Ciudat este că principalii vectori de comunicare (şi iniţiatori) în această construcţie sunt Alina Mungiu Pippidi şi Sebastian Lăzăroiu, două personalităţi care nu se suferă una pe alta. Motivele sunt mai vechi şi ţin în ambele cazuri de mândrie profesională (ca fost colaborator şi student al amândurora îmi aduc aminte chiar momentul declanşării antipatiei reciproce). Astăzi, după atâta timp, simt acelaşi inconfort (dacă este să aleg) ca atunci pe când colaboram. Dar la sfârşitul anilor nouăzeci eram mai tânăr şi nu înţelegeam orgoliile academice.
De curând, s-au acuzat reciproc chiar de lipsă de integritate. Mie mi se pare inoportun pentru că niciuna din părţi nu-şi poate demonstra acuzaţiile. Iar eu sunt convins că ambele sunt false. Dacă vor continua înseamnă că au simţit că reprezintă două proiecte ireconciliabile care aleargă pe acelaşi culoar.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
