Intr-adevar, cercetarea romaneasca trebuie racordata la cercetarea mondiala. Au dreptate actualii directori ai cercetarii stiintifice romanesti. Atat cercetarea cat si doctoratul trebuiau puse inca de acum 15 ani pe bazele noi ale competitivitatii si excelentei. Nu ne-am impiedicat decat de noi insine. Cei mai conservatori au fost chiar dascalii, nu neaparat ministrii. Deci directia e cu totul incontestabila. Cu cateva rezerve: toate acestea nu trebuie facute doar pentru ¬vizibilitate¬, nu in spirit de gasca si, daca se poate, cu un pic de talent managerial¬

Pentru aceasta:

  • Trebuie, intr-adevar, create standarde, cerinte, exigente mai ambitioase ¬ dar pentru viitor, nu pentru trecut; or, actualele standarde sunt pentru trecut, ca si cum cineva ar vrea sa se razbune pe altcineva; incalcarea principiului neretroactivitatii e descalificant si tradeaza amatorismul periculos al initiatorilor; cum adica, trebuia sa visam noi in anul 2000 ceea ce ne cere dl. Ministru acum? Ce era dl. Ministru in anul 2000 si la ce visa el atunci? Nu cred ca reflecta la aceste standarde. Dar chestiunile grave nu tin doar de criterii, ci si de altceva. Anume:
  • Nu inteleg de ce ni se cer date cu privire la publicatii numai din ultimii 5 sau 10 ani (arbitrariul intervalelor e o alta dovada de amatorism) cand eu am scris de 30 de ani si am publicat in strainatate in anii 80. Acelea nu sunt ¬valabile¬? Acelea ¬nu se pun¬? Se pun doar cele din epoca de glorie a actualilor directori de cercetare? E evident ca actualele raportari favorizeaza oamenii din generatia ¬medie¬. De aceea au si intampinat rezistenta. Aici trebuie gasita o linie de mijloc si abandonata politica de ¬generatie¬.
  • Diferenta dintre ¬mondial¬ si ¬national¬ in materie de performanta trebuie recunoscuta, ca in sport. Diferiti cercetatori joaca in ligi diferite. Ei ar trebui tratati diferit: salarizati mai bine, finantati mai bine. De ce nu o faceti? Pentru ca sunteti ocupati sa fortati toti cercetatorii romani sa devina campioni mondiali? Fiti linistiti, nu veti reusi. Nimeni nu a reusit pana acum. Pentru ca nimeni nu si-a propus! Degeaba vreti sa ne schimbam limba in care scriem sau vorbim si degeaba ati stabilit ecartul de 100 la 20 de puncte intre publicarea de studii in strainatate si, respectiv, in Romania: nu ati facut decat sa lansati astfel inca o idee jignitoare pentru toti cercetatorii romani, inclusiv pentru directorii lor in ale cercetarii; iata, inca o dovada de amatorism.
  • De ce trebuie ca revistele noastre sa dea prioritate autorilor straini in timp ce revistele si editurile straine le dau tot lor prioritate. Aproape ca ni se spune: publicati pe oricine si orice, numai strain sa fie. Nu ar fi mai buna fortarea reciprocitatii?
  • De ce cartile noastre trebuie sa fie numai in biblioteci straine si nu si in cele romanesti, mai ales daca sunt scrise in romaneste? Baza WorldCat nu inregistreaza biblioteci romanesti. Dar suntem judecati prin prisma ei, adica a celor catorva biblioteci straine abonate la ea. Halal obiectivitate! Unora le plac prea mult jocurile pe calculator.
  • De ce autorii cartilor si articolelor trebuie sa se ocupe de expedierea propriilor carti si reviste in strainatate? De ce nu se ocupa de acest lucru editurile universitare, bibliotecile universitare, CNCS, Ministerul? Un buget pentru expeditii ar fi o nimica toata; toate cartile in limbi straine scrise la noi ar trebui exportate in mod oficial. La fel revistele. Faptul ca nici macar nu s-a pus problema responsabilitatilor pentru organizarea acestui sistem arata cat de ¬lucizi¬ sunt ai nostri lideri. Ei ne micsoreaza salariile si ne obliga apoi sa ne cumparam propriile carti si sa le mai si expediem in strainatate. Cinism, bataie de joc generalizata sau¬?
  • La subventionarea productiei de carte academica nu s-a gandit nimeni serios. Recent am cumparat doua carti cartonate de la Oxford UP. Carti noi. Ele costa cat doua carti ale mele scoase la editura universitatii. Si ne miram ca studentii protesteaza. Statul unde e?
  • Domnii conducatori ar trebui sa-si dea seama ca o universitate e o scoala , nu un institut de cercetare. Chiar si ¬universitatile de cercetare¬ tot scoli vor fi, inainte de toate. Or, ei ignora complet invatamantul si ne mai si spun, obraznic: ¬Orele ma incurca¬; ¬Daca as putea, as desfiinta toate revistele stiintifice romanesti. Au altii reviste¬; ¬Noi nu scriem manuale si carti, noi publicam doar articole in reviste¬; ¬Asa e la noi, la laborator, semnam un articol intre 5 si 10 oameni. Va deranjeaza?¬. Da, ma deranjeaza! Toate acestea ma deranjeaza. Un ministru serios le-ar cere sa plece din invatamant a doua zi.
  • Centrele de cercetare din departamente trebuie ajutate sa se dezvolte; exista vreo politica a Ministerului ori CNCS in acest sens? Nu, doar piedici: de pilda, faptul ca nu putem angaja pe nimeni; vine lumea in control si ne intreaba: aveti un centru de cercetare, cat personal aveti? Iar noi dam, penibili, din colt in colt.

Citeste tot articoul si comenteaza pe Contributors.ro