Calculii renali mici nu necesită tratament invaziv. Există modalități naturale și medicamentoase care ajută la eliminarea lor. Însă, în cazul celor de mari dimensiuni sau care cauzează sângerări și infecții urinare, pot fi necesare intervenții mai complexe.
Litiaza renală (calculii sau pietrele la rinichi) reprezintă o afecțiune des întâlnită și potrivit statisticilor incidența a crescut, între anii 1990 – 2019, cu 48,57%.
Se estimează că două din zece persoane vor avea un calcul la un moment dat, iar acestea vor forma de obicei mai mulți de-a lungul vieții. Vârsta la care se înregistrează cel mai mare număr de cazuri este cuprinsă între 50 și 70 de ani.
Cum se formează pietrele la rinichi
Calculii renali sunt formați din substanțele chimice prezente în urină. Urina conține diverse deșeuri și atunci când acestea se acumulează în exces într-o cantitate prea mică de lichid, încep să se formeze cristale. Cristalele atrag apoi alte elemente, se unesc și formează o substanță solidă care va crește în dimensiuni dacă nu este eliminată din corp odată cu urina.
După ce se formează, calculul poate rămâne în rinichi sau poate să călătorească prin tractul urinar până în ureter. Uneori, calculii mici sunt eliminați prin urină fără a provoca prea multă durere. Dar calculii care nu se deplasează pot provoca dureri puternice.
Semne de alarmă
Unii calculi renali sunt de dimensiunea unor particule de nisip. Alții sunt cât niște pietricele. Există și cazuri excepționale, unde aceștia pot atinge mărimea unei mingi de golf. Ca o regulă generală, dimensiunea calculului influențează gradul de manifestare al simptomelor.
Simptomele pot include una sau mai multe dintre următoarele manifestări:
- durere intensă localizată în regiunea lombară,
- disconfort abdominal de intensitate moderată,
- sânge în urină,
- greață sau vărsături,
- febră și frisoane,
- urină tulbure sau urât mirositoare.
Calculul renal începe să provoace durere atunci când irită sau blochează căile urinare. Această durere evoluează rapid către niveluri extreme (colică renală). De obicei, calculii renali se elimină fără să producă daune organice, dar provoacă dureri severe, de cele mai multe ori.
Aportul insuficient de apă, principala cauză
Posibilele cauze includ aportul insuficient de apă, exercițiile fizice (în exces sau lipsa lor), obezitatea, intervențiile chirurgicale pentru pierdere în greutate sau consumul excesiv de alimente bogate în sare sau zahăr/fructoză. Infecțiile și istoricul familial pot fi importante în cazul anumitor persoane.
Există patru tipuri principale de calculi renali:
- Calciu: cel mai întâlnit tip de calcul renal care se formează atunci când calciul se combină cu oxalatul din urină. Aportul insuficient de calciu și lichide, precum și alte afecțiuni, pot contribui la formarea acestuia. Aproximativ 80% până la 85% din calculii renali sunt din calciu;
- Acid uric: acesta este un alt tip frecvent de calcul renal. Alimentele precum organele de animale și crustaceele conțin concentrații ridicate de purine. Consumul excesiv de purine duce la o producție crescută de urat monosodic, care, în circumstanțele adecvate, poate genera formarea de calculi renali. Această tendință de formare a acestui tip de calculi are o componentă ereditară.
- Fosfat de amoniu și magneziu: acești calculi sunt mai puțin obișnuiți. Infecțiile în tractul urinar superior, cum ar fi infecțiile renale, pot crea un mediu favorabil pentru formarea acestor calculi. De obicei, pot crește rapid și pot deveni mari în dimensiuni, provocând simptome severe și complicații
- Cistină: Acești calculi se formează atunci când nivelul de cistină din urină este prea ridicat, determinând cristalele de cistină să se unească și să formeze calculi. Fiind o afecțiune ereditară, poate fi transmisă de la părinți la copii. De obicei, tratamentul acestor calculi necesită o abordare specializată și poate implica modificări ale dietei și administrarea de medicamente pentru a controla nivelurile de cistină din urină și pentru a preveni formarea și creșterea ulterioară a calculilor renali.
Cum știi sigur că ai pietre la rinichi
Diagnosticul începe cu o analiză a istoricului medical, o examinare fizică și teste de imagistică, având scopul de a determina dimensiunea și forma calculilor. Această evaluare poate fi realizată prin intermediul unui test CT cu rezoluție înaltă sau a unei unei radiografii.
Următorul pas este decizia privind modalitatea de tratament a calculului. Se iau în considerare starea generală de sănătate, dimensiunea și locația calculului, precum și evaluarea funcției renale prin intermediul analizelor de sânge și urină.
Cum să elimini un calcul renal natural și cât durează procesul
Calculii renali mici, în majoritatea cazurilor, nu necesită tratament invaziv. Există modalități naturale și medicamentoase de a ajuta la eliminarea acestora. Una dintre cele mai importante lucruri este hidratarea adecvată, atât pentru eliminarea pietrelor, cât și pentru prevenirea formării lor.
Odată ce piatra iese din ureter și ajunge în vezică, durerea dispare aproape imediat. De acolo, este eliminată rapid din corp.
În funcție de dimensiunea și numărul calculilor, poate dura câteva săptămâni până la câteva luni până când îi elimini. Medicamentele fără prescripție medicală, cum ar fi ibuprofen, acetaminofen, pot ameliora disconfortul până când calculii sunt eliminați. Medicul urolog poate prescrie și un alfa-blocant, care relaxează mușchii ureterului și facilitează eliminarea calculilor într-un timp mai scurt și cu mai puțină durere.
Ce e de făcut în cazul pietrelor mari
Calculii renali care sunt prea mari pentru a fi eliminați natural sau cauzează sângerare, leziuni renale sau infecții de tract urinar necesită tratament mai extins, care poate include:
- Utilizarea undelor sonore pentru a sparge calculii (litotripsia extracorporală cu unde de șoc - ESWL) pentru a-i transforma în bucăți mici care pot fi eliminate prin urină. Această procedură poate cauza sânge în urină, vânătăi și disconfort;
- Operație pentru îndepărtarea calculilor foarte mari din rinichi, care implică îndepărtarea chirurgicală a calculilor cu ajutorul unor instrumente introduse printr-o mică incizie în spatele pacientului. Această procedură necesită anestezie generală;
- Utilizarea unui endoscop pentru îndepărtarea calculilor mai mici din ureter sau rinichi. Această procedură implică introducerea unui ureteroscop echipat cu o cameră în ureter și vezică pentru localizarea și eliminarea calculilor. Poate necesita anestezie generală sau locală;
- Intervenție chirurgicală la nivelul glandei paratiroide: anumite tipuri de calculi renali pot fi cauzați de glandele paratiroide supra-active, care produc prea mulți hormoni paratiroidieni. Îndepărtarea tumorilor benigne din glanda paratiroidă sau tratamentul afecțiunii care cauzează hiperparatiroidismul poate preveni formarea ulterioară a calculilor renali.
Mănâncă mai puțină ciocolată și soia
Prevenția calculilor renali poate implica modificări ale stilului de viață, cum ar fi:
- Consumul adecvat de apă pe parcursul zilei, în special pentru cei cu antecedente de calculi renali. Aportul de lichide ar trebui să fie suficient pentru a produce aproximativ 2,1 litri de urină zilnic. În anumite condiții, cum ar fi climatul cald și uscat sau practicarea exercițiilor fizice intense, poate fi necesar un consum suplimentar de apă. Urina limpede de culoare galben deschis sugerează o hidratare adecvată.
- Reducerea consumului de alimente bogate în oxalați, în special pentru cei care au tendința de a forma calculi de oxalat de calciu. Alimentele precum rubarba, sfecla, spanac, sfecla de zahăr, nuci, ciocolată, piper negru și produse din soia ar trebui limitate.
- Adoptarea unei diete sărace în sare și proteine animale, utilizând înlocuitori de sare și surse vegetale de proteine, cum ar fi leguminoasele, poate ajuta la prevenirea formării calculilor.
- Ai grijă să-ți iei calciul din alimente, nu din suplimente. Aportul de calciu din dietă nu crește riscul de formare al calculilor renali, dar administrarea de suplimente de calciu poate necesita sfatul medicului, deoarece poate fi asociată cu un risc crescut de litiază renală. Administrarea suplimentelor de calciu în timpul meselor poate contribui la reducerea acestui risc.
Sursa foto: Dreamstime.com
