Odată cu pandemia medicală s-a agravat și „pandemia de singurătate”. Cifrele unui raport comandat de Comisa Europeană nu arată bine deloc, însă astronauții – care trăiesc luni de zile izolați de interacțiunea socială - vin cu strategii care ne pot ajuta să combatem sentimentul de singurătate.
Cel puțin unu din zece europeni se simte singur aproape tot timpul, potrivit unui raport despre singurătate al Comisiei Europene. „Singurătatea este o problemă complexă și răspândită care afectează oameni de toate vârstele și mediile. Singurătatea este considerată un factor de risc pentru sănătatea mentală și fizică și este asociată cu creșterea morbidității și a mortalității. Aceasta poate avea, de asemenea, consecințe sociale și economice negative semnificative”, se arată în raportul Comisiei Europene.
În urma sondajul de opinie, la care au participat 25.000 de persoane, 13% din locuitorii Uniunii Europene au răspuns că se simt singuri tot timpul. În timp ce țări precum Olanda, Cehia, Croația și Austria au atins cote mai mici în felul în care e resimțită singurătatea, în România procentul este de 13-16%.
Singurătatea nu înseamnă să nu ai pe nimeni
Singurătatea nu este despre a fii singur, a nu avea pe nimeni aproape. Deși există definiții diferite ale singurătății, aceasta este cel mai frecvent definită ca o experiență care are de-a face cu calitatea și cantitatea relațiilor sociale, a timpului petrecut în compania altor oameni. „Singurătatea emoțională se referă la sentimentul lipsei unei relații semnificative cu o altă persoană semnificativă sau cu un prieten apropiat. Singurătatea socială, pe de altă parte, este experiența unei rețele sociale insuficient mai largi, inclusiv prieteni, vecini sau colegi”, se punctează în raport. Potrivit acestuia, persoanele care se simt singure au în jur de 20% mai multe șanse de a suferi de depresie.
3 strategii pentru a combate sentimentul de singurătate
Izolarea cu care se confruntă astronauții seamănă mult cu izolarea pe care o experimentăm pe Pământ. O senzație amplificată de cultura muncii la distanță. Pentru a combate acest lucru, trebuie să ne hrănim continuu capacitatea socială. La fel ca astronauții, ar trebui să avem o rutină zilnică solidă, alocând în aceeași măsură timp pentru muncă, auto-reflecție și interacțiuni sociale. Nu e suficient să ne conectăm doar cu ceilalți din jurul nostru, ci și cu sinele nostru interior. Iată cum:
Organizează toate momentele de peste zi
Pentru astronauți, timpul petrecut în spațiu este divizat în zile de lucru de 12 ore, realizate în pași de câte cinci minute pentru fiecare activitate setată. În felul acesta, evită să se piardă în imensitatea împrejurimilor.
Și pe tine te ajută o astfel de organizare a momentelor unei zile. Începe cu activitățile care trebuie musai făcute la prima oră, slăbind ușor nivelul de greutate al acestora spre prânz, apoi lasă loc înspre seară unor lucruri pecare îți face plăcere să le faci.
Rezolvă fiecare problemă reală
Când ești singur, în mintea ta apar fel și fel de gânduri, de probleme. Chiar și astronauților cu pregătire pentru viața în singurătate din spațiu li se întâmplă – să supradimensioneze importanța unei situații, adică să facă din țânțar armăsar. De cele mai multe ori, ne gândim mult prea mult la o situație până când ajungem să acționăm. Dacă nu sunt probleme reale, înlătură-le din minte. Dacă le poți rezolva, ocupă-te imediat. Caută o soluție și pune-o în aplicare.
Reconectează-te cu tine, pentru a te putea reconecta cu restul lumii
A vorbi cu oamenii atunci când ne simțim singuri este, în mod ironic, ultimul lucru pe care vrem să-l facem. Bizar, nu, să te simți singur, dar să nu-ți dorești apropierea de alte ființe? Lipsa de claritate poate stimula confuzia și alienarea, conducând indivizii la un sentiment de pierdere – o stare care nu face decât să amplifice singurătatea. Ca să ieși din acest cerc vicios, concentrează-ți atenția asupra a ceea ce apreciezi, prețuiești sau, pur și simplu, îți place. Încetinește restul activităților și gândește-te la una din plăcerile tale. Fă exerciții de respirație, gândindu-te la ceea ce îți place ție în contextul lumii întregi. Când vei simți că ești parte dintr-un întreg, vei simți nevoia să și împarți acest sentiment.
Sentimentul „efectului de ansamblu” – conexiune, unitate
Când sunt acolo, la depărtare, astronauții văd planeta noastră și locuitorii ei ca pe un întreg, mai degrabă decât ca pe niște ființe nefericite și divizate. Acest lucru este opusul singurătății. Este conexiune.
Acum încercă să-ți imaginezi: ești într-un vehicul spațial, la sute de mii de kilometri distanță de casa ta, de familie, de planetă. Și în tot golul acela deprimant de negru vezi acel punct albastru: Pământul. De departe, arată unitate și, deși este o planetă singuratică, privind-o de acolo, de sus, nu trezește sentimente de singurătate. Ci chiar opusul acestora: într-un univers mort, acel punct albastru înseamnă viață. Astronauții, scrie Dalai Lama în Book of Joy (Cartea bucuriei), „nu și-au mai privit niciodată interesele personale sau naționale în același mod. Ei au văzut unitatea vieții terestre și prețuita noastră casă planetară.”
Cum poți trăi „efectul de ansamblu” pe Pământ
„Efectul de ansamblu” schimbă pentru totdeauna atitudinea astronauților față de Pământ – dar nu trebuie să mergi în spațiu pentru a-l experimenta. Petrece puțin timp privind marea sau oceanul ori priveliștea de pe vârful unui munte. Ce simți? Într-un studiu din 2013, cercetătorii au format două grupuri diferite de oameni pentru a le măsura gradul de spiritualitate la nivel de individ. Primul grup a fost pus să privească imagini menite să inspire venerație: un apus de soare, o galaxie, munți, canioane; celui de-al doilea grup nu i s-au arătat astfel de imagini. Cei care văzuseră ceva din măreția universului obținuseră scoruri spirituale mai mari decât cei care nu văzuseră.
Spiritualitatea nu trebuie să însemne religie – deși poate. Poate însemna pur și simplu ceva transcendental, ceva asemănător cu ceea ce„efectul de ansamblu” trezește în fiecare dintre noi. Singurătatea înseamnă detașare de ai tăi, de oameni. Și, inevitabil, concentrarea pe tine, ca individ. „Efectul de ansamblu”, adică detașarea de lucrurile minore, lumești înseamnă, de fapt, recâștigarea încrederii în tine și în lumea căreia îi aparții.
Foto: Dreamstime.com
