Rezultatele unui studiu recent, publicate în revista Genes, Brain and Behavior, arată că există mai multe variații genetice care ar putea fi legate de abilitățile matematice ale copiilor. Cercetarea a constat în realizarea de studii de asociere la nivelul întregului genom pe 1.146 de elevi de școală elementară din China, axându-se pe 11 categorii de abilități metamatice.
Rezultatele au arătat șapte variații genetice cu un singur nucleotid în genom aflate în strânsă legătură cu abilități matematice și de raționament. Astfel, variațiile din gena LINGO2 au fost asociate cu capacitatea înnăscută de a efectua scăderi, variațiile din gena OAS1 au fost asociate cu capacitatea de concepție spațială și variațiile din gena HECTD1 au fost asociate cu capacitatea înnăscută de a efectua împărțiri.
Ce este o genă
Gena este o unitate moleculară a eredității în organismele vii. Mai exact, o genă este acea porțiune din ADN sau ARN care conține informația (codul genetic) și care transmite mai departe trăsăturile descendenților. Toate organismele au gene. Acestea sunt „vinovate“ pentru transmiterea urmașilor a diferitelor trăsături biologice. Unele dintre acestea sunt evidente de la început – culoarea ochilor, numărul membrelor –, altele nu se văd imediat – cum ar fi grupa sanguină, riscul crescut pentru anumite boli sau multitudinea proceselor biochimice din celule.
Gena matematicii
„Nu sunt făcut pentru matematică“. „Matematica e o limbă străină pentru mine“. Acestea sunt sintagmele folosite de cei care nu înțeleg și nu pot învăța o materie atât de abstractă. Unii copii renunță la orice efort în numele unei așa zice inaptitudini pentru științele exacte. De multe ori, aceasta este alimentată și de părinți, care au avut la rândul lor probleme cu matematica atunci când au fost elevi.
„The math gene: how mathematical thinking evolved and why numbers are like gossip“ (n.red: Gena matematicii: cum a evoluat gândirea matematică și de ce numerele sunt ca bârfa) este titlul cărții geneticianului Keith Delvin, doctor în științe și cercetător la Universitatea Stanford din California. El explică modul în care abilitățile noastre înnăscute de a crea modele ne permit să efectuăm raționamente matematice.
De ce este matematica atât de grea? Și de ce, în ciuda acestei dificultăți, unii oameni sunt atât de buni la asta? Dacă există o oarecare capacitate înnăscută de gândire matematică -- care trebuie să existe, altfel nimeni nu ar putea-o face -- de ce nu o putem face cu toții bine? Keith Devlin are răspunsuri la toate aceste întrebări dificile și, oferindu-le, ne arată cum a evoluat abilitatea matematică, de ce face parte din abilitatea lingvistică și cum putem folosi mai bine acest talent înnăscut. El oferă, de asemenea, o teorie a dezvoltării limbajului – cum limbajul a evoluat în două etape, iar scopul său principal nu a fost comunicarea – pentru a arăta că abilitatea de a gândi matematic a apărut din aceeași abilitate de manipulare a simbolurilor care a fost crucială pentru apariția limbajului adevărat. Atunci de ce nu putem face matematică la fel de bine cum putem vorbi? Răspunsul, spune Devlin, este că putem și facem – pur și simplu nu recunoaștem când folosim raționamentul matematic.
Abilitățile matematice au o bază genetică
Așadar, Delvin susține că toată lumea ar putea fi bună la matematică dacă ar avea curiozitatea de a pătrunde tainele acestei lumi. Și că gena matematicii și gena limbajului sunt una și aceeași.
Însă, rezultatele studiului recent din China vin să-l contrazică. Da, există o genă a matematicii care se moștenește, însă doar unii o au și alții nu. „Rezultatele cercetării noastre oferă dovezi că diferite abilități matematice pot avea o bază genetică diferită“, a detaliat autorul studiului, dr. Jingjing Zhao, profesor la Școala de Psihologie de la Universitatea Normală Shaanxi din China.
Sursa foto: Dreamstime.com
2
26
