Felul în care te simți cu privire la muncă afectează modul în care îți crești copilul, iar asta poate influența dezvoltarea lui, potivit unei cercetări recente. Împreună cu colegii săi, Maureen Perry-Jenkins, specializată în psihologia dezvoltării, a descoperit că un job care oferă autonomie și sprijin unui părinte, mai ales în primii ani de viață ai copilului, poate aduce rezultate cognitive și sociale mai bune pentru cei mici.
„Oamenii petrec 40 de ore pe săptămână la locul de muncă, iar această experiență influențează sănătatea mintală, sănătatea fizică, totul“, spune Perry-Jenkins, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts Amherst. Toate acestea modifică, la rândul lor, felul în care ne comportăm cu copiii. Mai exact, cât de înțelegători și receptivi suntem ca părinți. Rezultatele sunt prezentate în cartea lui Perry-Jenkins, Work Matters (n.red.: Jobul contează).
Studiul a inclus tații și angajații cu venituri mici
Cei care se ocupă cu studiul relației muncă-familie se concentrează adesea pe cercetarea programului de lucru, a concediului pentru creșterea copilului, a concediului medical și a orelor suplimentare, mai degrabă decât pe ce aduce experiența jobului în relația părinte-copil. Echipa condusă de Perry-Jenkins și-a extins cercetarea și pe alte aspecte, mai puțin cunoscute.
Ei au decis să includă în studiul lor tații și angajații cu venituri mici. Stew Friedman, psiholog organizațional (n.red.: un psiholog specializat în domeniul organizațiilor și al muncii) la Wharton School of Business de la Universitatea din Pennsylvania, a găsit rezultate similare cu cele ale lui Perry-Jenkins în rândul profesioniștilor din domeniul afacerilor. Cu aproximativ două decenii în urmă, el și Jeff Greenhaus de la Universitatea Drexel, au analizat 900 de lucrători: cum apreciau acești angajați cariera și familia, cât de mult erau distrași de muncă în timpul petrecut acasă și cât de mult control aveau asupra condițiilor lor de muncă.
Dacă părinții sunt împliniți cu jobul pe care îl au, copiii sunt mai fericiți!
Apoi au examinat felul în care se descurcau copiii folosind Lista de verificare a comportamentului copilului (Child Behavior Checklist), un instrument folosit de specialiști pentru a detecta problemele emoționale și comportamentale la copii și adolescenți – anxietatea, depresia, agresivitatea, problemele sociale și problemele de atenție. Ei au descoperit că atunci când mamele și tații considerau că munca lor este o sursă de provocare, creativitate și plăcere, copiii erau mult mai bine. Tații cu slujbe care le sporeau încrederea în sine și mamele ale căror slujbe le ofereau un sentiment de autoritate au avut și copii mai sănătoși din punct de vedere mintal. Rezultatele cercetării au stat la baza proiectării și dezvoltării programului de Leadership total al lui Friedman, al cărui scop este de a ajuta angajații să-și îmbunătățească performanțele în toate palierele vieții, creând o mai mare armonie între ei. Ideea că experiențele sufletești ale unui părinte la locul de muncă afectează modul în care își crește copiii „nu este atât de greu de explicat, odată ce te gândești la acest lucru. Doar că oamenii nu-și fac timp să se gândească la aceste aspecte“, spune Friedman, autorul cărții Parents Who Lead (n.red.: Părinți care conduc) și inițiator al proiectului „Integrarea muncii în viață“ (Work/Life Integration Proiect).
Studiu pe 370 de familii
Echipa lui Perry-Jenkins a urmărit 370 de familii la primul lor copil, de la naștere până în primul an de școală. Toți participanții au fost angajați cu salarii modeste, cu funcții precum asistente medicale, lucrători în servicii alimentare, de curățenie, cosmeticiene, șoferi de camion, muncitori. Mamele și tații care au avut un sentiment de control și eficacitate la locul de muncă în primul an de viață al copilului lor au fost părinți mai receptivi și mai susținători și au avut copii cu abilități sociale mai bune și mai puține probleme de comportament. Lucrătorii cărora le lipsea un sentiment de autonomie la locul de muncă erau părinți supra-reactivi sau retrași, iar copiii lor nu aveau abilități sociale și manifestau probleme de comportament. Modul în care tații s-au simțit la job a contat pentru copii în aceeași măsură în care contează și cum se simt mamele la job. „Literatura și tot ceea ce avem în momentul de față este despre mame, mame, mame“, a spus Perry-Jenkins. „Dar și felul cum se simt tații la job poate influența, pozitiv sau negativ, rezultatele dezvoltării copiilor lor. Acest lucru este foarte important, pentru că, până acum am studiat doar cum afectează munca stilul de parenting doar din perspectiva mamelor. Ori nu este doar o problemă a femeilor“.
În căutarea soluțiilor
Toți părinții își iubesc copiii, crede Perry-Jenkins.„Dar asta nu s-a materializat într-o bună educație parentală. Asta nu a asigurat o sănătate mintală bună. De fapt, câți nu spun: îmi iubesc copilul, dar există lucruri pe care nu le pot face pentru el, pentru că viața este prea grea.” Cercetătorii au descoperit că angajatorii ar putea îmbunătăți relația cu angajații, dacă ar fi dispuși să facă niște mici ajustări ale programelor de lucru. De exemplu, a exemplificat Perry-Jenkins, în loc să le impună angajaților un program inflexibil, companiile ar trebui să le permită să-și ia copiii de la școală. Aceste ajustări sunt ușor de făcut, dacă șefii ar cunoaște nevoile angajaților. „Majoritatea ar putea veni cu o modalitate de a face treaba mai bine și ziua mai bună“, a spus ea.
Întrebat cum ar putea părinții să devină mai conștienți de modul în care munca îi afectează pe copii, Friedman a spus că primul pas este să recunoască faptul că „este imposibil să separăm complet viața personală de cea profesională.“
Mereu există o suprapunere a uneia peste cealaltă. Pozitivă sau negativă. Dar acest lucru poate fi gestionat, a adăugat el, dacă părinții se concentrează pe nevoile copiilor – să fie conștienți de nevoile lor de dezvoltare și să îi întrebe când cresc care le sunt așteptările.
„Odată ce știi mai bine, poți face alegeri mai bune“
Odată ce părinții știu ce nevoi au copiii lor, pot încerca diferite moduri de a echilibra balanța în relația job-familie. De exemplu, un angajat ar putea sugera să încerce să plece devreme câteva după-amiezi pe săptămână pentru a se ocupa de problemele din afara biroului, ceea ce le-ar permite să-și îndeplinească mai bine munca, de vreme ce vor putea să-și rezolve problemele de acasă. După câteva săptămâni, angajatul și șeful vor decide cum merge acest experiment. „Acest mod de a pune problema este foarte diferit față de conversația tradițională privind echilibrul dintre viața profesională și viața privată, care este mult mai mult o cerere unilaterală decât o inovație care are scopul de a face lucrurile mai bune pentru noi toți“, a spus Friedman.
Generația Millennials și pandemia au schimbat percepția despre lume
Majoritatea părinților nu pot renunța la locul de muncă și, cu siguranță, nu pot renunța la a fi părinți. Dar pot căuta modalități de a obține ajutor pentru a echilibra balanța vieții profesionale cu cea privată. Și abia apoi, așa cum sugerează Friedman, să caute abordări diferite de rezolvare.
Friedman crede că generația Millennials (cei născuți după 1990), în special, se confruntă cu astfel de probleme. „Ei vor un alt tip de lume și lucrează pentru a o crea“. Și pandemia din anii trecuți a determinat o reevaluare pentru mulți părinți, a adăugat psihologul. „Iar acest lucru a condus la nevoia unor experimente noi care, la rândul lor, ne vor conduce spre noi modele de lucru“.
Sursa foto: Dreamstime.com
