„Garanției pentru copii”, o inițiativă a Parlamentului European adoptată de către executivul UE în 24 martie, își propune să asigure că cei mai vulnerabili copii din Uniunea Europeană au acces la asistență medicală, educație, îngrijire, locuințe decente și nutriție adecvată.
La nivelul UE, unu din cinci copii este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce îi poate marca pe tot restul vieții pe copii, perpetuând dezavantajele și vulnerabilitățile de la o generație la alta, potrivit UNICEF.
În România, în ciuda unei îmbunătățiri considerabile a situației copiilor în ultimii 30 de ani, țara are cea mai ridicată rată a copiilor cu risc de sărăcie sau excluziune socială, unele grupuri de populație fiind mult lăsate în urmă: copii romi, copii cu dizabilități și copii care locuiesc în zonele rurale.
La instrumentele financiare din care se pot susține investiții pentru acțiuni care sprijină acest program, precum Fondul Social European+, se adaugă și Mecanismul de Redresare și Reziliență.
Parlamentul European lucrează la o rezoluție privind Garanția pentru Copii, care va veni cu propuneri pentru implementarea ambițioasă a acestei Recomandări.
Biroul Parlamentului European în România organizează vineri, 22 aprilie, un briefing despre „Garanția pentru copii” realizat de europarlamentarul USR-Plus (Renew Europe) Dragoș Pîslaru.
Principalele declarații ale lui Dragoș Pîslaru:
- Nu avem nicio scuză de a rămâne indiferenți
- Pandemia a scos în evidență aceste vulnerabilități si a arătat cu atat mai mult că acești copii sunt afectați
- Astăzi ne aflăm într-o situație extrem de precară
- În România 1,38 milioane de copii trăiesc în pericol de sărăcie sau excluziune socială Jumătate din aceștia trăiesc în sărăcie extremă iar numărul crește din cauza consecințelor pandemiei pe termen scurt, cel puțin
- Trebuie să înțelegem că modul în care ne creștem copiii se va reflcta în viitorul UE
- „Garanția pentru copii” nu este o discuție doctrinară, stânga versus dreapta
- Nu este vorba doar de a redistribui aloca resurse, de a aloca bani, ci și despre optica privind tânăra generație
- Aceste cheltuieli sociale în copii trebuie privite ca o investiție în viitor
- Abordarea necesară este interdisciplinară și intersecțională
- Nu este doar obligația statului de a participa în demers, societatea civilă și chiar sectorul privat sunt un partener natural
- „Garanția pentru copii” definește 5 categorii vulnerabile: copiii cu dizabilități, cei din sistemul de îngrijire, care provin din familiile de migranți, care trăiesc în sărăcie sau excluziune socială
- Discutăm de acces la educație și îngrijire timpurie, minim o masă sănătoasă la școală, îngrijire medicală, lucruri care țin de prevenție, la locuire
- Un copil n-are cum să se concentreze la școală pe stomacul gol
- Trebuie să ne asigurăm că resursele ajung la copii și nu ajung în adicții sau alte lucruri de care suferă părinții
- Discutăm despre locuire, la baza oricărei piramide de nevoi stă locuirea
- Principiul „Housing First” (Locuirea mai întâi) e un principiu de bază pe care toți asistenții sociali îl cunosc
- Nu ai cum să ridici o familie din situația de vulnerabilitate dacă nu asiguri condiții de locuire adecvată
- Dacă nu ne punem pe treabă să ne protejăm copiii și tinerii n-o să mai aibă cine să aibă grijă de noi mai încolo. Dacă suntem egoiști astăzi cu tânăra generație să nu ne mire că și tânăra generație o să ne pună întrebări „Dar ce-ați păzit voi sau ce-ați făcut voi pentru noi?”
- Un pilon dedicat copiilor și tinerilor este inclus în Mecanismul de redresare și reziliență al UE
