Europarlamentarul român Iuliu Winkler (UDMR/PPE), vicepreședinte al Comisiei de Comerț Internațional (INTA) a Parlamentului European, consideră că Acordul de investiții Uniunea Europeană-China, convenit de principiu la finalul anului 2020, ar aduce o relație bazată pe reguli între cele două mari economii globale.
Într-un interviu video acordat HotNews.ro, Winkler a avertizat că în prezent, în lipsa unui acord în vigoare UE-China, companiile europene care investesc în statul asiatic riscă să devină „paria, persona non grata”, dacă intră într-un litigiu cu statul chinez.
„Nu este bine că este așa , dar să nu uităm totuși, China este un stat totalitar, este un regim comunist și atunci un investitor în mod concret ce poate să facă în acest moment? Poate să sesizeze propriul guvern(...) Dacă vom avea Acordul de investiții, atunci acest acord are un propriu mecanism de guvernanță, deci sunt prevăzute mai multe comisii și comitete care se vor forma, care sunt în măsură să administreze acordul de investiții UE-China, iar conducerea acestui mecanism de guvernanță este la un nivel foarte înalt” - a spus Winkler, care este și raportor pentru acest acord, care urmează să fie supus ratificării în Parlamentul European.
De asemenea, el crede că viitorul acord UE-China nu va conduce la mutarea fabricilor vest-europene din România în China și nici la un aflux de lucrători chinezi în România sau în restul UE.
Foto: © Oleg Kachura | Dreamstime.com
HotNews.ro: Acordul UE-China s-a negociat aproape 7 ani și, cu o zi înainte de Revelion, pe 30 decembrie 2020, a fost convenit. A fost un call online între președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Charles Michel, și cancelarul Merkel, care deținea Președinția Consiliului UE, și președintele Macron, iar de cealaltă parte a mesei era președintele Chinei, Xi Jinping. Ce înseamnă acordul UE-China și ce urmează, instituțional, procedural, până va intra în vigoare?
Iuliu Winkler: Întâlnirea virtuală la care vă referiți a însemnat de fapt decizia politică de încheiere a acordului de investiții dintre China și Uniunea Europeană. Deci nu a fost încă semnat, nu e vorba de aprobare pentru acest acord, acum își începe traiectoria de aprobare în instituțiile Uniunii Europene, ci este vorba de încheierea politică a negocierilor.
Ați făcut și dvs si altă lume remarca că a fost o decizie surprinzătoare. Depinde pentru cine a fost surprinzătoare. Pentru cine a urmărit negocierile dintre UE și China surpriza a fost mai mică, deoarece, pe de-o parte, cum ați spus, au fost 7 ani de negocieri, deci au început în 2013 aceste negocieri. Pe de altă parte, în 2019, când a avut loc un summit UE-China, ultimul care a avut loc în format fizic, pentru că în 2020, Summit-ul UE-China, deși era așteptat și considerat foarte important, a fost de fapt o videoconferință. Deci nu a purtat acea greutate ca în cazul unei întâlniri reale, fizice. În 2020 s-a declarat deja de către ambele părți că există intenția politică de a închide acest acord de investiții și atunci manifestarea dorinței politice s-a întâmplat în acea ultimă zi a lunii decembrie. Luna decembrie a fost de negocieri intensive. Noi în Parlamentul European am fost informați de intensificarea aceasta a negocierilor. Și pot să vă spun că acest acord - închiderea politică a acordului UE-China este o parte a moștenirii politice a Angelei Merkel. În septembrie 2021, vor fi alegeri parlamentare federale în Germania și Angela Merkel își va încheia cariera de 16 ani de cancelar al Germaniei. Deja și-a încheiat cariera de președinte al Partidului Creștin-Democrat CDU, cel mai puternic partid al politicii germane.
Surpriză sau ne-surpriză, eu nu doresc să intru în contradicție nici cu dvs, nici cu ceilalți care au fost surprinși, vreau doar să spun că a existat o anumită informare cel puțin a celor care au fost interesați. Acum urmează un proces îndelungat. În 22 ianuarie 2021 o parte din textul acordului a fost publicată de Comisia Europeană, zeci de pagini ale acestui acord, deci informația este deja parțial la îndemână. La finalul lunii februarie, Comisia Europeană va publica și anexele acordului, care sunt importante, pentru că vor conține exact specific domeniile de activitate industriale și economice în care se deschide piața chineză pentru investițiile Uniunii Europene, care până acum au fost condiționate, iar de acum devin mai facile și mai sigure. Urmează apoi un proces numit finalizare tehnică.
Deci acest text trebuie finalizat tehnic, din punct de vedere legal, în așa fel încât Guvernul chinez și Comisia Europeană să înțeleagă același lucru prin fiecare cuvânt care este introdus în acord. Este o chestiune care trebuie să pună în acord și conținutul din punct de vedere juridic al acordului cu ceea ce ar putea fi o interpretare a juriștilor din UE sau a juriștilor din China. Va dura câteva săptămâni acest lucru.
Și mai urmează o procedură specifică Uniunii Europene și anume traducerea acestui acord în cele 24 de limbi ale UE, pentru că abia când este tradus acest acord poate fi prezentat celor 2 instituții - Parlamentului European și Consiliului- spre aprobare. Obligatoriu, trebuie să fie tradus în toate limbile Uniunii Europene, acest lucru se va întâmpla probabil la finalul lunii octombrie- începutul lunii noiembrie și atunci vom începe și noi în Parlamentul European procedura legislativă, care va dura, cred eu, cel puțin 3-4 luni.
Deci, dacă mă întrebați ce perspectivă dau votului în Parlamentul European, aș spune că poate în ianuarie-februarie 2022 se va vota în Comisia INTA și poate în martie-aprilie 2022 în plenul Parlamentului European. Aceasta este traiectoria acestui acord. În paralel cu Parlamentul European își va da sau nu își va da acordul Consiliul European, șefii de state și de guverne ale celor 27 de state membre.
HotNews.ro: Va mai fi nevoie și de ratificare în Parlamentele naționale a acestui acord?
Iuliu Winkler: Nu vom avea o ratificare în parlamentele naționale, deoarece conținutul acordului - Acord de Investiții - nu este completat și de un acord cu privire la soluționarea litigiilor. Pentru acordul de soluționarea litigiilor, părțile, pentru că nu au putut să convină, UE și China, și-au dat un răgaz suplimentar de încă 2 ani de la încheierea acordului. Deci trebuie duse tratative. Noi, pentru a stabili exact care sunt competențele Uniunii Europene și care sunt competențele statelor membre, acum câțiva ani am avut o decizie a Curții Europene de justiție și Curtea Europeană de justiție a decis care sunt competențele europene și competențele naționale, domeniu cu domeniu. Iar ceea ce s-a convenit politic până în prezent în acordul UE-China este de competența UE.
HotNews.ro: Domnule Winkler, spuneați că acele domenii vor fi reliefate punct cu punct în anexele care vor fi publicate. Dar presa a relatat ce prevede în mare acest acord și unde sunt punctele de interes maxim. Dar aș vrea să ne spuneți dvs, în opinia dvs care sunt cele mai interesante și importante puncte ale acordului, mizele principale și cum le putem tălmăci. S-a vorbit despre dreptul muncii, munca forțată, pentru că sunt unele probleme în China. Angajamentele privind schimbările climatice...
Iuliu Winkler: Exact. Dați-mi voie să fac o mică introducere și apoi să vă prezint cei 4 piloni ai acordului. Acest acord UE-China, care este un acord limitat, un acord de investiții, nu un acord de comerț liber, nu un acord de parteneriat extins - este doar una dintre uneltele din politica generală a Uniunii Europene față de China.
China a fost clasificată în 2019 într-un document al Comisiei Europene ca „un partener de negociere, un concurent, competitor pe piețele globale și în foarte multe domenii, dar și ca un rival”. Dacă ne gândim la situația geopolitică, ne dăm seama că avem din partea Chinei o politică de rivalitate și cu Uniunea Europeană, și cu SUA și cu alți actori globali. Deci iată acest caracter extraordinar de complex al relației UE-China. Acordul de investiții este un acord sectorial, care reglementează o parte din relația noastră.
Sunt 4 piloni:
În primul rând este accesul pe piață al investitorilor, pe piața Chinei. Acest acces a fost îngreunat de foarte multe reguli, foarte multă opacitate. Era greu de înțeles de ce poți investi în domeniul X și nu și în domeniul Y. De ce trebuie să fii doar partener minoritar într-o firmă comună, un joint venture european-chinez, conform regulilor de până acum. Principalul merit - acesta a fost și obiectul acordului de investiții - este reechilibrarea dezechilibrului dintre UE și China. În acest moment, până acum, piața europeană era foarte deschisă, piața chineză, închisă. Și atunci acest dezechilibru trebuia corectat.Și există, pentru că vom aștepta și anexele, care vor avea multe pagini, și ne vom da seama de sectoare. de exemplu, în domeniul automobilelor, în domeniul serviciilor financiare, în domeniul cercetării, în biotehnologii, al tehnologiilor cloud etc, dar vă dați seama că oamenii de afaceri vor aștepta specificare clară la nivel concret al definirii activității unde se poate investi de acum încolo în China, având și condiții de securitate sporite și condiții de transparență și acces pe piață.
Al doilea pilon al acordului este cel al competiției echitabile. Ce înseamnă competiție echitabilă? Ești o firmă europeană pe piața chineză și în acest moment ești în dezavantaj, pentru că firma chineză care lucrează în domeniul tău primește subvenții de la stat, există firme de stat care primesc tratament preferențial evident față de companiile străine, primesc subvenții într-un mod netransparent. Și, de asemenea, eterna problemă, pe care și colegii noștri americani, dar și noi o spunem: transferul forțat de tehnologie. Ce înseamnă acest lucru? Dacă condiția de a putea investi pe piața chineză este să ai un partener chinez majoritar sau minoritar, evident că acel partener chinez va face rost de tehnologia ta și în acest fel întâmplă transferul forțat de tehnologie. Toate aceste aspecte sunt reglementate de acum de noi reguli - discipline se numesc ele în limbaj comercial - în textul acordului de investiții.
Al treilea și cel mai delicat pilon este cel al dezvoltării durabile. Aici includem mai multe aspecte. Includem și condițiile de mediu și angajamentele de luptă împotriva schimbărilor climatice. China este semnatar al Acordului de la Paris, dar de la semnătură la implementare calea este foarte lungă întotdeauna și noi dorim să avem garanții că aceste lucruri nu sunt doare declarate de partenerii noștri chinezi, dar sunt și respectate.
Cel mai spinos subiect aici este subiectul drepturilor omului - vedeți situația folosirii muncii forțate în China, vedeți situația vizavi de Hong Kong și acordul internațional care este încă în vigoare, între China și Marea Britanie, referitor la regimul din Hong Kong, precum și problema Taiwanului și a presiunilor care se pare că sunt din nou crescânde, ale Beijingului vizavi de regimul din Taipei. Dar mai ales în Parlamentul European problema muncii forțate este cea care creează o unitate între grupurile parlamentare. Toată lumea spune: Înțelegem că în China este un regim comunist, dar nici pentru un regim comunist munca forțată nu poate fi acceptată. Aici trebuie să găsim o soluție, pentru că acordul are un limbaj destul de slab. Se spune că partea chineză va face toate eforturile pentru a putea implementa prevederile protocoalelor Organizației Internaționale a Muncii. Este prea puțin și noi, în Parlamentul European, dorim mai mult pe acest subiect, categoric.
În fine, al patrulea pilon este cel al implementării și soluționării litigiilor. Este un mecanism bilateral foarte complex, însă din punctul de vedere al soluționării litigiilor apare problema de care vă spuneam - nu s-a ajuns de comun acord la un mecanism de soluționare a litigiilor comerciale sau de investiții și atunci încă de la semnarea acordului, care va fi undeva în viitor, părțile și-au luat angajamentul să continue negocierile timp de 2 ani ți în 2 ani să găsească o soluție la această problemă.
Toți acești piloni ar necesita câte o conferință pentru explicitarea lor. Acordul este complex și complicat ca orice acord de acest gen.
Nu este vorba de un acord de comerț liber, nu este vorba de un acord general de colaborare sau cooperare sau parteneriat, ci este vorba despre un acord de investiții dintre Uniunea Europeană și China, deci un acord sectorial și specializat. Uniunea Europeană și-a rezervat dreptul inclusiv prin textul acordului e a folosi toate măsurile de care dispune - se numesc măsuri autonome. Spre exemplu, o investigație anti-dumping. Sigur că nu ne oprește acordul UE-China să întreprindem o investigație anti-dumping sau să luăm măsuri e apărare comercială împotriva Chinei dacă ei iau măsuri care justifică o asemenea apărare din partea Uniunii Europene. Acordul UE-China este un segment din politica noastră generală față de China în acest moment.
HotNews.ro: Ați pomenit de soluționarea litigiilor, sunt acele clauze ISDS în aceste acorduri internaționale, în care se desemnează curți care să soluționeze litigiile, în cazul acesta, dacă un investitor român se duce în China, face acolo o investiție și are un litigiu cu statul chinez, unde ar putea să se adreseze, către ce curte? Locală, tribunalele lor sau către camere internaționale?
Iuliu Winkler: Situația este foarte complicată. Pentru că în ultimii 30 de ani satele membre UE au încheiat acorduri bilaterale de investiții cu China. Mai exact, există 26 de state din 27 - Irlanda este singura care nu are un acord bilateral cu China. România are. Sunt 25 de acorduri, pentru că Belgia și Luxemburg au un acord comun cu China. Deci 26 de state UE, în toate aceste acorduri este prevăzut mecanismul ISDS, deci litigiul dintre investitor și stat. Am vorbit cu Camera de Comerț a UE în China. Nimeni, nicio firmă, până în prezent, nu a utilizat acest mecanism de litigii. De ce? Foarte simplu: din cauza amenințării pe care statul chinez sau Guvernul Chinez sau Partidul Comunist din China o exercită asupra oricărui investitor - în momentul în care intri în litigiu cu statul chinez devii paria, persona non grata și cele mai dure măsuri vor fi luate împotriva unei asemenea firme. Nu este bine că este așa , dar să nu uităm totuși, China este un stat totalitar, este un regim comunist și atunci un investitor în mod concret ce poate să facă în acest moment? Poate să sesizeze propriul guvern, prin Camera de Comerț UE-China sau direct printr-o sesizare la propriul Guvern, deci un investitor român la Guvernul român. Și, dacă există o problemă concretă în care investitorul a fost nedreptățit, nu a fost suspus unui tratament corect, nu i s-au aplicat reduceri vamale sau nu i s-a acordat regimul convenit prin acordul de investiții, atunci guvernele sunt cele care pot discuta între ele - Guvernul României cu Guvernul Chinei în acest moment.
Dacă vom avea Acordul de investiții, atunci acest acord are un propriu mecanism de guvernanță, deci sunt prevăzute mai multe comisii și comitete care se vor forma, care sunt în măsură să administreze acordul de investiții UE-China, iar conducerea acestui mecanism de guvernanță este la un nivel foarte înalt. De obicei într-un acord de comerț liber, guvernanța este asigurată la nivel ministerial. Ministrul economiei și al comerțului din Australia, să zicem, cu comisarul european pentru Comerț al Comisiei Europene, aceștia sunt omologii. Uneori, cu directorul general pentru Comerț exterior al Comisei Europene. De data aceasta este la nivel de vicepremier, deci guvernanța este asigurată de unul dintre vicepremierii Chinei, în acest moment este vicepremierul Liu He, care a și avut contacte cu negociatorii, și de către vicepreședintele executiv al Comisie Europene, care este și comisar pentru Comerț acum, Valdis Dombrovskis.
Deci tocmai cunoscând mecanismul de decizie din Guvernul Chinez, care este un mecanism politic de decizie, guvernat de Partidul Comunist din China, s-a ales această alternativă, de a avea monitorizarea guvernanței la nivelul politic cel mai înalt posibil.
HotNews.ro: Dar după ce va intra în vigoare acest acord UE-China, care va prima - acest acord au cele 25 de acorduri bilaterale ale statelor UE cu China?
Iuliu Winkler:Acordurile bilaterale, într-o perspectivă de câțiva ani, vor trebui să iasă din aplicare. Deci acordul european va înlocui aceste 25 de acorduri bilaterale și este foarte bine așa, pentru că astfel putem într-adevăr să-i protejăm pe investitorii noștri. Tocmai din natura regimului comunist din China rezultă faptul că un investitor, să spunem, este lipsit de șansă în fașa statului chinez, dar dacă totdeauna cel care reprezintă interesele investitorului este Comisia Europeană, Uniunea Europeană de fapt. atunci există șansa ca litigiul respectiv să fie judecat și soluționat într-un mod corespunzător, conform cu textul acordului bilateral.
HotNews.ro: Deci aici spuneți că va fi avantajul pentru eventualii investitori români, practic ei vor fi reprezentați nu de statul român, ci de Comisia Europeană, în relația cu China. Iar UE are o poziție mai puternică decât a României.
Iuliu Winkler: Cam așa este. Da, pentru că Comisia Europeană vorbește în numele a 500 de milioane de consumatori, în numele statelor membre și are instrumentele pentru a acționa în cadrul multilateral. Spre exemplu, o investigație în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau o investigație anti-dumping, pentru încălcarea unor reguli, cu siguranță Comisia Europeană este acea entitate care are forța de a asigura că partenerii sau competitorii sau rivalii noștri chinezi se vor mișca în cadrul dat de sistemul multilateral de comerț bazat pe reguli. Și asta este foarte important - bazat pe reguli. Regulile în OMC sunt de comun acord, respectarea lor ar trebui să fie făcută de fiecare guvern. În momentul în care un semnatar OMC nu respectă regulile, atunci avem proceduri pentru a impune respectarea regulilor și pentru a impune sancțiuni pentru cei care nu respectă regulile.
HotNews.ro: Domnule vicepreședinte, care sunt câștigătorii și care sunt perdanții din Europa ai acestui acord? Înțeleg că în primul rând au de câștigat marile companii cu prezență în China: Daimler, Siemens, Peugeot, BMW - așa am văzut în presa internațională. Ei vizează domenii cum sunt mașinile electrice, tehnologiile cloud. Iarăși, domenii vizate sunt spitalele private, imobiliarele, serviciile financiare, gropile de gunoi...
Iuliu Winkler: Economia este întotdeauna un lucru foarte complex și foarte lin de interacțiune. Deci gândiți-vă la următorul aspect al economiei românești. Primul partener comercial al României este Germania. Vorbesc aici atât de industria auto, cât și de cercetare, domenii de înaltă tehnologie, vorbesc de domeniul industrial, de energie - multe domenii în care companiile românești sunt fie partenere, fie furnizori pentru companiile germane. Categoric, dacă spunem că industria europeană este marea câștigătoare a acestui acord, pentru că industria și o parte din serviciile europene se pot duce pe piața chineză. Dacă spunem industria europeană, evident spunem și industria germană. Dacă spunem industria auto germană, evident spunem industria auto germană, care este liderul în domeniu. Și dacă noi suntem parteneri importanți ai Germaniei, înseamnă că indirect noi devenim câștigători ai acestui acord. Deci este insuficient de analizat relația economică sau de investiții dintre China și România pentru a trage concluzii. Trebuie văzută big picture - deci poza întreagă a Uniunii Europene și dacă spunem că marile economii europene sunt Germania, apoi Franța, Italia, economiile lor sunt marile câștigătoare ale acordului de investiții, dar dacă spunem și că primii noștri parteneri sunt Germania, Italia, Franța, atunci ne dăm seama că și economia României este un potențial câștigător ala cestui acord prin câștigul pe care economiile noastre partenere le pot obține.
Încă o dată: acordul pe investiții nu este un acord de comerț liber. De obicei în cazul acordurilor de comerț liber sunt domenii perdante. Spre exemplu, agricultura ar putea fi un domeniu în care ne e frică de invazia mărfurilor la import. Acest acord UE-China nu se ocupă de comerț, deci nu se ocupă de taxe vamale, nu se ocupă de deschiderile comerciale. În acest sens, dacă dorim în mod special putem găsi și perdanți ai acestui acord. Eu mă gândesc totuși că este mai important să vedem care este avansul obținut. Și avansul obținut este reechilibrarea unei relații care în acest moment este foarte dezechilibrată: piață deschisă în UE, piață închisă și opacă în China. Acest acord vine să mai schimbe aceste realități și eu cred că prin faptul că de fapt China astăzi nu mai este manufacturierul global sau al Uniunii Europene. China este o piață enormă, de 1,5 miliarde de consumatori, în care puterea de consum este mult crescută față de acum un deceniu și în care foarte multe companii își fac profitul nu manufacturând în China și vânzând în lume sau în Europa, ci producând în China și vânzând pe piața chineză sau mergând cu servicii financiare, medicale, de asigurări pe piața chineză.
Este, desigur, și partea cealaltă și este important să vorbim despre pretențiile pe care noi le avem în Uniunea Europeană. Spre exemplu, să nu cumpărăm produse fabricate prin muncă forțată - este o expectanță a consumatorilor europeni, iar noi va trebui să găsim calea în Parlamentul European - este o mare provocare - să mai adăugam la acest text al acordului de investiții o clauză politică, o hotărâre politică, niște mecanisme de asigurare cac să fim siguri că obținem acest efect.
Pe de altă parte avem și alte instrumente. În decembrie a fost aprobat în Parlamentul European așa-numitul Magnitsky Act European, deci actul care introduce posibilitatea sancțiunilor pentru încălcarea drepturilor omului și a obligațiilor în acest domeniu al oricărui stat. Deci acum UE poate să hotărască sancțiuni împotriva unor companii sau a unor persoane din China sau de oriunde de pe Glob care sunt găsite vinovate pentru încălcarea drepturilor omului. Nu are nicio legătură cu Acordul de investiții, spun doar că este un nou instrument cu care completăm politicile noastre vizavi de China.
HotNews.ro: Există riscul , domnule Winkler, ca companii mari din Germania, Franța, Italia, care au în România unități de producție să plece, să le mute în China în urma acestui acord de investiții?
Iuliu Winkler: Nu. Eu cred că, dimpotrivă, există șanse ca acest acord de investiții să producă noi locuri de muncă în Uniunea Europeană. Am cerut un studiu pe această întrebare și am cerut și opinia Camerei de Comerț Europene în China, aștept această opinie, despre cum anume acordul de investiții ar putea genera locuri de muncă în Uniunea Europeană în domeniul cercetării, în domeniul vehiculelor sau al mobilității avansate și sustenabile, în domeniul medical, al biotehnologiilor, al tehnologiei cloud, pentru că, până la urmă, nu mai suntem în situația în care China este o destinație pentru că ei produc ieftin, ci, dimpotrivă, China este o destinație pentru că este o piață enormă cu propria ei capacitate de absorbție pentru serviciile și bunurile europene. Astfel, dimpotrivă, cum ați văzut pandemia de coronavirus - deci trăim în vremuri tulburi, în care interdependențele sunt mai puternice decât înainte - pandemia de coronavirus a arătat că Uniunea Europeană are nevoie și de o diversificare a lanțurilor de producție. Deci s-ar putea să facem ca acele produse protective, personale necesare în vreme de pandemie să le putem fabrica în toate statele membre ale UE. S-ar putea să fie nevoie să producem aparatură medicală în toate statele membre UE și pentru asta există foarte mulți bani la dispoziție. Deci mie permiteți-mă să consider că nu se va întâmpla mutarea capacităților de producție din Europa în China, ci se va întâmpla sporirea investițiilor în China, în capacități care acolo să fie de natură să acopere nevoile de pe piața chineză. Acesta este consecința și sensul acestui acord de investiții.
HotNews.ro: Deci spuneți că acele unități de producție vor fi noi și nu se vor muta din Europa și în al doilea rând, vor fi destinate pieței chineze, nu pieței globale sau pieței europene?
Iuliu Winkler: Exact. Dacă vă gândiți la puterea de cumpărare de pe piața chineză - sunt foarte multe studii care arată acest lucru - începând de la domeniul modei, al fashion-ului, până la domeniul automobilelor, cine produce în China produce primordial pentru piața chineză. Acum, sigur, sunt și domenii în care fabricarea globală se întâmpla acum 7-8 ani în China sau Taiwan, dacă observați acum apar noi producători, spre exemplu, Vietnamul, cu acre noi am încheiat în urmă cu 2 ani un acord de comerț liber, de data aceasta. Deci sigur că nu merită să concurezi în acele domenii în care este clar că nu ești competitiv - mă refer din punct de vedere european. Nu merită probabil să construiești laptopuri în Europa pentru că nu le vei putea face nici mai bune nici mai ieftine decât cele care sunt construite, asamblate - știți că toate mărcile sunt asamblate fie în China, fie în Taiwan.
Dacă vorbim de automobile, este mai greu de gândit că merită să exporți autovehicule gata construite și asamblate din Europa în China, vei face producția ta în
Europa în principiu pentru Europa i pentru împrejurimile geografice și îți vei muta producția pentru piața chineză în China, pentru că piața chineză a devenit capabilă să absoarbă aceste produse la nivel global, la nivel european.
HotNews.ro: Acum, când a venit pandemia, ne-am trezit că producția noastră, a Europei, de măști, halate, materiale de protecție era toată în China și aveam nevoie de ea urgent....
Iuliu Winkler: Acum se vede că sunt anumite probleme cu producția vaccinurilor și cu furnizarea la ritmul pe care l-am presupus noi la un moment dat de doze suficiente de vaccin pentru a satisface nevoie din statele membre ale Uniunii Europene. Este vorba despre acel efect de criza și despre planificarea, pregătirea pentru criză. S-a discutat foarte mult și în Parlamentul European cât suntem de pregătiți pentru o pandemie, ce ar trebui s facem să fim mai pregătiți. Și am descoperit la începutul anului 2020 că fiecare guvern avea câte un plan de urgență, dar acele planuri de urgență erau îngropate în adâncul sertarelor și când au fost scoase de acolo s-a constat cp nu erau suficient de actualizate, nu erau suficient de cuprinzătoare pentru a prevedea orice aspect care poate să apară într-o situație de urgență. Pe de altă parte, ați văzut cp acele momente de criză au durat câteva săptămâni.
După câteva săptămâni, lucrurile s-au realizat. Așa a fost și cu măștile, și cu halatele de protecție. Sigur, la momentul respectiv, în farmacii, măștile au ajuns să fie vândute cu prețuri de speculă. Acesta este efectul de război. Întotdeauna în război apar și speculanții. De aceea, trebuie să ai și echilibrul - și economi și etic - necesar pentru stocurile de urgență. Câte stocuri trebuie să țină statele, guvernele, în așa fel încât să nu fie nici foarte scump, pentru că activitatea de stocare are un preț, nu este gratis. Nu poți să ții ceva zeci de ani într-o magazie, ele se reîmprospătează, există o știință a stocării pentru caz de necesitate. E nevoie să stochezi, nu poți să ai stocuri zero, dar nici nu poți să ai nici stocuri foarte mari, pentru că implică niște costuri care pot să devină prohibitive.
Ideea aceasta de strategie europeană este mai bună decât ideea de strategie națională - țineți minte acea poveste cu închiderea granițelor, cu reguli diferite în Uniunea Europeană și iată că în 9-10 luni de zile încă nu am reușit să avem o înțelegere comună la nivelul Uniunii Europene ce reguli ar trebui să aplicăm. Zonă galbenă, zonă roșie, din care țară, unde circul, dacă am nevoie de un test, de un certificat de vaccinare, câte zile ține testul. Încă există un mozaic de 27 de seturi de reguli și statele. în funcție de interesele lor concrete, sunt un stat cu turism dezvoltat sau sunt un stat care sunt furnizor de turiști, interesele sunt diferite și, ca atare, și regulile sunt diferite, ceea ce înseamnă că avem încă imperfecțiuni ale acestei piețe comune a Uniunii Europene.
HotNews.ro: Domnule Winkler, ați fost și ministru în Guvernul României, acum partidul dvs. este și la Guvernare, UDMR. România a încheiat un memorandum cu SUA pentru restricționarea contractelor cu companii chineze privind infrastructurile critice 5G, strategice, iar și mai recent, actualul Guvern a luat în discuție un memorandum pentru excluderea companiilor chinezești de la achizițiile publice pentru lucrările de autostrăzi. Cum se împacă această atitudine a României față de China cu acordul UE-China?
Iuliu Winkler: În primul rând, o precizare: din punct de vedere formal, memorandumul cu privire la infrastructură nu pomenește companii chinezești. Spune companiile din acele țări care nu au încheiate un acord de achiziții publice cu Uniunea Europeană. Și există aici și acord multilateral în cadrul OMC spre exemplu între România și SUA, nu există, însă, un acord direct. Sunt și UE și SUA membre ale acestui acord de achiziții publice global, internațional, sunt alte state cu care noi avem acorduri bilaterale.
Dincolo, în situația rețelelor 5G este vorba despre nevoile de securitate și atunci vin și repet: acordul de investiții UE-China nu împiedică Uniunea Europeană să utilizeze oricare dintre măsurile autonome din domeniul investițiilor sau comercial. Ce înseamnă măsuri autonome? de exemplu: măsuri de apărare comercială - măsuri antidumping, măsuri anti-circumvenție, măsuri în cazul supracapacității de producție, cum este în domeniul aluminiului și oțelului în cazul Chinei, toate celelalte măsuri din Organizația Mondială a Comerțului.
De asemenea, anul trecut Uniunea Europeană a adoptat o legislație cu privire la analiza investițiilor străine. Și această legislație care analizează investițiile străine trebuie să constate dacă o anumită investiție străină care dorește să fie implementată în UE ar putea să reprezinte un risc semnificativ din punct de vedere al securității unor domenii strategice. Domeniile strategice știu ce înseamnă: infrastructura de transport, comunicații, de energie - sunt categoric parte din aceste domenii strategice.
Deci noi ne păstrăm întreaga autonomie a Uniunii Europene și în acest fel sigur că memorandumul din Guvern, care nu pomenește China și nu se referă la China, ci la state terțe, este un memorandum sustenabil atâta vreme cât noi, în următorii ani vom beneficia de finanțări extraordinar de semnificative din partea Uniunii Europene - peste 30 de miliarde de euro numai din programul de relansare și reziliență. Și atunci se pune întrebarea: noi cu acei bani europeni - care sunt o parte nerambursabili și o parte din împrumut - ar trebui oare să finanțăm investiții ale unor companii, entități din afară, cel puțin din afara Uniunii Europene? Sau ar trebui să finanțăm investiții ale unor entități proprii - fie românești, fie europene. Nu cred că-ți dorește cineva să finanțeze nici economia rusească, nici economia chineză, dar nici economia altor state de pe glob cu bani europeni pe care România îi primește foarte greu, pentru că știți câte probleme avem noi cu absorbția și cu utilizarea lor.
HotNews.ro: Domnule Winkler, m-am uitat și pe documente și pe ce s-a relatat în presa internațională -acordul UE-China prevede că firmele chineze vor primi acces la piețele din Uniunea Europeană din punct de vedere juridic - legally binding - este acea sintagmă folosită în acorduri. Ce obligații ar decurge de aici pentru România?
Iuliu Winkler: Este vorba despre un anumit grad de reciprocitate. Legally binding înseamnă în primul rând că ești constrâns legal de conținutul Acordului UE-China, de prevederile acelui acord. Piața Uniunii Europene, piața de investiții este deschisă în acest moment și nu va deveni mai deschisă prin acest acord, nu este cazul să devină mai deschisă, pentru că în perioada în acre ne aflăm există mult mai multe amenințări astăzi decât acum 10 ani cu privire la securitatea sistemelor energetice și a altor sisteme strategice, deci noi nu deschidem nimic prin textul acestui acord, ci doar introducem niște reguli. Aceste reguli evident că se adresează în primul rând companiilor și sensul acordului este acela de deschidere mai mare pe care noi să o obținem pe piața chineză. Regulile se referă și la interpretarea elementelor din acordul de investiții. Au apărut, de exemplu, interpretări și de aceea este important să așteptăm textul final și să vedem exact conținutul acestui acord. Au apărut interpretări deja care spun că acest acord va permite importul de forță de muncă chineză pe piața europeană și nu va crea niciun loc de muncă pentru că chinezii își vor putea aduce propriii oameni.
Și atunci vin și spun: nu există nicio prevedere în textul acordului UE-China despre acordarea vizelor de lucru și știți foarte bine, în Uniunea Europeană, acordarea vizelor de lucru este teritoriu suveran al fiecărui stat membru. Și România are un număr de vize de muncă care se acordă în condiții clare pentru anumite domenii, nu știu exact acre e cifra pentru anul 2021.
HotNews.ro: Contingentul este de 25.000 pentru lucrătorii care vin din toate țările din afara UE.
Iuliu Winkler: Deci vă dați seama că aici vorbim și de niște interpretări puțin trase de păr, dacă 25.000 pot intra, dacă știm că mai avem muncitori și din Vietnam, și din Bangladesh în șantiere navale și în alte locuri, atunci unde este posibilitatea invaziei de forță de muncă chineză? Dar sigur că de aceea este foarte important, eu acum nu apăr o poziție sau alta în mod special, ci doar semnalez că noi ne aflăm la începutul unui proces de analiză a acestui acord. Și este foarte important să înțelegem tot ce este în acel acord, e important să-și spună părerea toți factorii interesați - acei așa-numiți stakeholders - care trebuie să vorbească – sindicate, uniuni, societatea civilă, apărătorii drepturilor omului.
Și acest proces de analiză a început deja și va dura probabil pe tot parcursul anului 2021, va fi anul analizei și al dezbaterii acestui acord. la final ne vom îndrepta către una sau cealaltă dintre concluziile posibile, pentru că Parlamentul European nu poate amenda acordul. Negocierea este prerogativă a Comisie Europene. Noi putem în final să ratificăm sau să refuzăm ratificarea Acordului de investiții UE-China.
HotNews.ro: Ați pomenit e mișcările de stradă din Hong Kong reprimate de autoritățile chineze. Ce înseamnă acest acord UE-China și din punct de vedere moral, strategic, mai ales după acele revolte înăbușite, cum vedeți aici din punct de vedere moral și politic?
Iuliu Winkler:China este un jucător global și se află pe piața comercială, economică, dar și geopolitică a lumii. China nu poate fi ocolită pentru că este atât de mare încât nu o putem ocoli. Trebuie, cred eu, să avem o relație bazată pe reguli, asta este cel mai important lucru. Că sunt regulile OMC, că sunt regulile ONU, regulile diferitelor forme... Noi, Uniunea Europeană, avem 70 de tipuri de dialog cu China: dialog pe drepturile omului, pe sustenabilitate, pe schimbări climatice, pe multe alte domenii. Acum. dacă cineva mă întreabă - va rezolva acordul de investiții problema drepturilor omului: categoric, nu. Ar putea să aibă un anumit efect benefic? Eu cred că da. Pentru că vine să instaureze o relație bazată pe reguli, între China și Uniunea Europeană. Cuprind aceste reguli și problema eradicării muncii forțate, a apărării libertăților din Hong Kong: Din păcate, nu, pentru că nu sunt tema unui acord de investiții. Totuși avem nevoie de acest acord? Eu cred că e mai bine cu el decât fără el, pentru că fără el cu siguranță pierdem un instrument de negociere, de colaborare. În același timp, avem instrumentul sancțiunilor, acel Magnitsky Act european, din decembrie 2020. Asta înseamnă decizie unanimă în Consiliu. Deci cele 27 de state membre UE pot să decidă să sancționeze instituții, entități din China sau persoane din China, inclusiv cu confiscarea averii, dacă această avere se află în Uniunea Europeană și a fost obținută ilicit. Și multe alte exemple. Deci, dacă mă întrebați, va rezolva problema generală pe care o avem cu China acordul de investiții? Nu va rezolva. Va schimba regimul comunist chinez? Nu cred că va schimba regimul comunist chinez. Dar va face acest regim mai predictibil și responsabil la masa negocierii globală? Eu cred că da.
HotNews.ro: Deci să înțeleg că dvs personal sunteți în favoarea acordului.
Iuliu Winkler: Eu nu știu în acest moment nici dacă sunt favorabil, nici nefavorabil, pentru că eu sunt raportorul în Parlamentul European pe acest acord și, datoria mea ca raportor este să fiu cu cât mai imparțial posibil, să asigur cât mai multe mecanisme prin care noi să analizăm acordul, să încerc să contribui la un dialog politic dintre Parlamentul European și Guvernul Chinez, marea Adunare Națională din China, Partidul Comunist Chinez, vom vedea cine vor fi interlocutorii noștri politici în China. Nu numai raportorul, dar și raportorul trebuie să contribuie la aceste relații, în așa fel încât să obținem asigurări suplimentare. E clar că în Parlamentul European e nevoie de mai mult decât avem în acest moment pentru a ratifica acordul UE-China și eu în primul rând trebuie să asigur cadrul pentru ca acest avans să poată fi obținut. Deci eu nu am în acest moment o declarație pro sau contra acordului. Încerc să fac o analiză și cu dvs și cu toți ceilalți cu care intru în dialog - entități publice, private, statale, societate civilă, pentru a vedea exact dacă refuzând acest acord putem să obținem mai multe elemente de avans, de progres decât ratificând acest acord, finalmente, cândva, anul viitor în Parlamentul European.
HotNews.ro: Este un acord de investiții, e bine să reamintim, nu este un acord de comerț, dar totuși dacă ne uităm pe schimburile comerciale România-China, pe cele mai recente date, 2017, e vorba de 5 miliarde de dolari, cu sold negativ în partea României de 3,4 miliarde de dolari. S-ar putea rebalansa puțin această balanță România-China prin acest acord, fie el și de investiții?
Iuliu Winkler: După anul 2000, relația României cu China a fost mereu pe agenda guvernelor și pe agenda Guvernului Tăriceanu din care am făcut eu parte. În momentul în care am intrat în Uniunea Europeană, cred că deficitul nostru comercial era asemănător cu ceea ce spuneți dvs acum sau era puțin mai mare. În orice caz, întrebarea care se pune este dacă noi avem companii care sunt pregătite în mod direct să participe pe piața chineză cu diverse investiții sau parteneriate. Răspunsul meu este că da. Ce a lipsit? Cred că a lipsit curajul de multe ori. Alteori a lipsit siguranța că vei fi protejat mergând acolo. Și în acest sens, eu îmi exprim un oarecare optimism. S-ar putea acum - nu neapărat singure, poate companii românești în parteneriat cu alte companii europene sau subcontractori ai unor companii europene - ar putea să apară totuși pe piața chineză. Mă gândesc la domeniul tehnologiei, la domeniul energiei, la domeniul energiilor regenerabile și multe altele în care noi avem expertiză. Întrebarea este dacă avem instrumentele de promovare a exporturilor. Și investițiile sunt, până la urmă, dacă doriți, ele pot fi promovate și există instrumente. Nu tiu dacă Eximbank este suficient de capitalizată și puternică în România, puternică ca bancă, și doritoare și având expertiza necesară de a internaționaliza firme românești pe piața chinez, e un început, e un nou început. Și eu cred că ar putea fi și firme românești care să profite de acest nou început și de mai multă siguranță pe care o vor avea investitorii europeni pe piața chineză.
HotNews.ro: Un acord mai aplaudat dintre UE și un stat terț a fost Acordul CETA, UE-Canada, care a fost un acord mai amplu, nu un simplu acord de investiții ca acesta. Care este diferența între acest acord cu China care nu este finalizat și acordul finalizat cu Canada?
Iuliu Winkler:Este o diferență foarte mare. CETA este un acord cuprinzător, complex, de comerț și economie. Deci economic și comercial. Sigur că într-un asemenea complex te referi la taxe vamale. CETA a anulat 98% din toate taxele vamale existente între UE și Canada. Te referi la toate aspectele pe care un asemenea acord cuprinzător le include - se referă la bariere tarifare, bariere netarifare, standarde, investiții, taxe vamale, recunoașterea calificărilor profesionale. Au fost introduse și elemente politice. La un moment dat guvernul României a spus - „Domnilor, nu vă supărați, Parlamentul Românei nu va putea ratifica CETA atât timp cât statul canadian ne discriminează și ne cere vize numai nouă și încă la vreo 2 state membre UE pentru a călători în Canada”. Deci iată că are și aspecte politice, orice asemenea acord are și aspecte politice. Așa că eu aș spune: asemănarea este că ambele acorduri creează un cadru bazat pe reguli între cei 2 semnatari: China-UE / Canada-UE. În cazul acordului cu China este vorba de un acord sectorial, mult mai îngust și specializat. În cazul acordului cu Canada - și firesc, pentru că Canada este un partener cu valori similare, un partener din lumea vestică, lumea occidentală, care are economie de piață deschisă, respectă drepturile omului, respectă toate valorile pe care și Uniunea Europeană este bazată și atunci acordul cu Canada este un acord mult mai cuprinzător decât cel cu China.
HotNews.ro: Un acord cu un partener cu valori similare cu cele ale Uniunii Europene ar fi fost și celebrul TTIP - parteneriatul transatlantic cu SUA, dar care nu s-a mai realizat și am renunțat și noi și americanii la discuții. Acel acord era, precum cel cu Canada, mult mai vast decât acest acord cu China și de asta poate și lumea a fost oarecum surprinsă pentru că am reușit să agreăm politic acest acord cu China, iar TTIP nu am reușit să-l agreăm. Avem afinități mai mari cu China decât cu partenerul tradițional al Europei, SUA?
Iuliu Winkler: Trebuie văzut iarăși caracterul și acoperirea celor două acorduri. Negocierea cu SUA pentru TTIP a fost o negociere cuprinzătoare. TTIP era mai mult decât un acord, era un parteneriat pentru comerț și investiții, deci este vorba de un alt tip de document, de înțelegere, Sigur, UE a renunțat la TTIP, dar puțin mai târziu, prima dată a renunțat fostul președinte Donald Trump, care a oprit negocierile în 2016, odată cu intrarea în Casa Albă. A fost una dintre primele măsuri pe care le-a întreprins. Președintele SUA are puteri executive în domeniul comerțului, singur poate să decidă deschiderea sau întreruperea unor negocieri. După aceea, sigur că au mai fost încercări de apropiere între Washington și Bruxelles sau Washington și capitalele europene, dar dorințele de negociere ale americanilor au fost foarte punctuale. Au fost niște propuneri de a avea tarife reduse pe anumite produse, anumite domenii. Și atunci sigur că într-o asemenea manieră tranzacțională și Uniunea Europeană a spus că oprește negocierile. Acum noi ne aflăm într-o nouă perioadă, foarte optimistă, pentru că s-a schimbat administrația. Au fost foarte multe declarații încurajatoare din partea administrației Biden pentru dorința de deschidere din nou și în domeniul multilateral, care este foarte important pentru Uniunea Europeană, în OMC, în celelalte instituții globale, dar și o revitalizare a dialogului transatlantic. Acum, asta nu va schimba faptul că Uniunea Europeană este mai puțin importantă pentru Washington astăzi decât este zona Pacificului. Asta a început de la președintele Obama, cu pivotarea către est și deja din discuțiile pe care le-am avut cu partenerii noștri de la Washington e clar că partea asta este o componentă care va rămâne constantă și pentru administrația Biden. Însă, totuși normalizarea relațiilor, închiderea eternului conflict de 17 ani Boeing-Airbus, închiderea acelor taxe vamale suplimentare pe oțel și aluminiu, în contrapartidă cărora noi taxăm Harley Davidson și blugii Levi Strauss. Sigur că astea sunt lucruri copilărești, ele au fost tipice perioadei Trump și sperăm că vom trece peste acest lucru.
Dar, încă o dată, negocierea sau dialogul transatlantic este o chestiune mult mai cuprinzătoare decât acest acord sectorial UE-China, deci în niciun caz nu putem să spunem că ne este mai ușor să facem un acord cu China decât cu SUA.
Sigur, nu e ușor nici cu SUA, nu e ușor nici cu China. Cred că opțiunea între China și SUA pentru Uniunea Europeană nu ar trebui să fie o opțiune binară - ori - ori, deci ori suntem cu China, ori suntem cu SUA. Nu. Eu cred că Uniunea Europeană trebuie să-și aibă propria politică transatlantică. Și aici e important să găsim un pic de vibrație, un pic de armonie. Am avut și Brexit, lucrurile nu sunt simple, dar ar trebui să construim din nou această relație, să o umplem iarăși de conținut. Pe de altă parte, China este un jucător global pe care nimeni nu-l poate evita - nu-l putem evita nici noi, nici americanii, nici rușii, nimeni de pe piața globală. Deci faptul că noi avem nu a însemnat decât o reechilibrare și în acest domeniu, pentru că nu uitați, administrația Trump, anul trecut, în luna martie a încheiat un acord comercial cu China. Deci dintre marii jucători globali, singura era Uniunea Europeană care nu avea acord cu China. China are acord de comerț liber cu Australia, China a semnat acum politic acel nou acord pacific cu 14 state și China, între care Australia, Japonia, economii mari, state importante. Deci iată că nu am făcut altceva, noi, UE, decât să urcăm și noi în clubul celor care au un acord cu China, un acord bazat pe reguli. mai mic sau mai mare, asta e de discutat. Dar avem și noi o ancoră prin care putem să-i ancorăm pe partenerii, rivalii și competitorii noștri chinezi la masa dialogului global.
HotNews.ro: Da, dar la negocierile privind Parteneriatul Transatlantic erau în stradă și ecologiștii și sindicatele, stânga europeană era în stradă, se opuneau, iar la acest acord - e adevărat sectorial - cu China nu a mai ieșit nimeni în stradă.
Iuliu Winkler: Am citit și eu acest argument, comentariul respectiv. Nu cred că este pe de-a întregul cuprinzător câtă vreme ne aflăm acum la 5 săptămâni la de la concluzionarea politică a acordului. Deci lucrurile trebuie să avanseze, să analizăm ceea ce este bun și ce este rău, să analizăm ce anume dorim să rezolvăm cu acest acord de investiții pentru că este oarecum exagerat, poți să vorbești despre alternativa morală de a fi pur și simplu împotriva Chinei pentru că noi suntem capitaliști, democrați și bazași pe valori universale, iar ei sunt comuniști, totalitari și centralizați și au o economie de stat, dar lucrurile nu sunt nici aici biunivoce, nu cred că se poate decide într-un termen atât de simplu și să nu uităm totuși că în momentul în care doresc să rezolv o anumită sarcină îmi caut instrumentul potrivit pentru acea sarcină. Dacă vreau să schimb un geam, că s-a spart geamul de la apartament, probabil că îmi iau un diamant, un ciocan și niște cuie și mă duc să cumpăr sticlă de la magazin. Dar cu siguranță că n-o să-mi cumpăr o mașină de făcut pâine. Înseamnă că o să am pentru fiecare sarcină instrumentul potrivit.
Probabil că, dacă ne dorim să avansăm pe interzicerea muncii forțate în China, trebuie să folosim și pentru treaba aceasta instrumentul potrivit, care, în acest caz, este un mix de instrumente - un picuț din acordul de investiții cu un picuț din dialogul global pentru drepturile omului. Va veni legislația în câteva luni în Uniunea Europeană - legislația cu privire la diligența obligatorie sau diligența necesară - acel due diligence - care va impune companiilor reguli cu privire la verificarea lanțurilor lor de aprovizionare. Și toate acestea vor pregăti probabil terenul - s-ar putea în acest an sau în perioada imediat următoare, unui instrument european care să interzică importurile dacă ele sunt sub suspiciunea de a folosi muncă forțată pe lanțul de aprovizionare, fie că acestea vor fi pantofi de sport sau de îmbrăcăminte sau altceva, vom rea un asemenea instrument. Relațiile sunt atât de complexe încât trebuie văzut că simplificarea ne și ia șansa de a înțelege o asemenea relație atât de complicată cum este relația UE cu China.
HotNews.ro: Vă mulțumesc, domnule Winkler.
14
24
