Obiectivul de zero emisii de gaze cu efect de seră de la mașinile noi din Uniunea Europeană începând cu anul 2035 va fi dificil de atins, deoarece cele trei condiții necesare nu au fost îndeplinite, potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene publicat luni și citat de AFP.
1. Automobilele poluează la fel
Primul „eșec” este reducerea emisiilor de CO2 ale mașinilor cu motoare cu combustie internă (benzină și diesel). Autoritatea independentă de supraveghere financiară a UE subliniază că emisiile provenite de la mașinile noi au început să scadă abia în 2020, „la 11 ani după intrarea în vigoare a primului regulament în materie”.
„În ciuda ambițiilor ridicate și a cerințelor stricte, majoritatea mașinilor cu motoare cu combustie din prezent emit în continuare aceeași cantitate de CO2 ca acum 12 ani”, subliniază Nikolaos Milionis, unul dintre autori.
2. Combustibilii alternativi
Dezvoltarea combustibililor alternativi (biocombustibili, combustibili sintetici, hidrogen) este al doilea domeniu identificat de Curte. Însă autorii „au evidențiat absența unei foi de parcurs precise și stabile pentru a rezolva problemele pe termen lung ale acestui sector: cantitatea de combustibil disponibilă, costurile și respectarea mediului”, explică ei.
3. Vehiculele electrice: „bateriile europene rămân în urmă”
Cea de-a treia cale este dezvoltarea vehiculelor electrice. Dar UE trebuie să își îmbunătățească „semnificativ” competitivitatea, în special în ceea ce privește fabricarea bateriilor.
„Industria europeană a bateriilor rămâne în urmă”, în ciuda „sprijinului public substanțial”, subliniază autorii: „mai puțin de 10% din capacitatea de producție mondială” se află în Europa, iar China „deține singură 76% din capacitatea mondială”.
„Dorim să atragem atenția asupra capacității scăzute de producție și asupra riscurilor asociate importurilor de baterii”, a subliniat Afonso De Castro Malheiro, unul dintre autori, la prezentarea raportului în fața presei, luni.
Documentul evidențiază „dependența extremă” a Europei de „importurile de resurse din țări terțe cu care nu are acorduri comerciale satisfăcătoare” sau care prezintă „riscuri geopolitice pentru autonomia strategică a Europei”, „ca să nu mai vorbim de condițiile sociale și de mediu în care sunt extrase aceste materii prime”.
De exemplu, Europa „importă 87% din litiul brut din Australia, 80% din manganul său din Africa de Sud și Gabon, 68% din cobalt din Republica Democratică Congo și 40% din grafit din China”.
9
8
