Întârzierea omenirii în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care au stabilit un nou record în 2023, a adus în prim-plan tehnologiile de eliminare și stocare a CO2 din atmosferă în încercarea de a limita încălzirea globală, potrivit AFP.
Există două familii de metode diferite și uneori confundate: captarea și stocarea carbonului (CSC) și captarea directă în aer (DAC), cunoscută și sub numele de eliminare a carbonului.
Prevenire
Ar trebui să împiedicăm carbonul să „polueze” atmosfera sau să îl curățăm după ce răul a fost făcut? Acestea sunt cele două roluri distincte ale CSC și DAC.
- CSC captează carbonul emis de fabrici (centrale electrice, fabrici de ciment, furnale înalte etc.) în urma arderii combustibililor fosili sau a proceselor industriale înainte de a fi eliberat în atmosferă.
- DAC extrage CO2 care se află deja în aer, cu ajutorul unor ventilatoare mari și al unor procese chimice.
Tehnica permite astfel să se contabilizeze „emisii negative” în bilanțul de carbon al companiilor sau țărilor care o utilizează, cu condiția ca CO2 captat să fie stocat permanent, de exemplu în rezervoare de petrol și gaze epuizate sau în acvifere saline.
Cu toate acestea, moleculele de CO2 prezente în aer sunt mult mai diluate - 420 de părți pe milion (ppm), adică aproximativ 0,04% - decât atunci când ies din coșul de fum al unei fabrici, ceea ce face ca tehnica să fie atât energofagă, cât și costisitoare.
În ambele cazuri, CO2 captat poate fi stocat permanent sau reutilizat pentru fabricarea de materiale de construcție sau de combustibil pentru aviație.
Dar reutilizarea înseamnă o întoarcere inevitabilă în aer și nu mai poate fi socotită ca fiind o eliminare.
Situația actuală
Industria combustibililor fosili folosește CSC încă din anii 1970... dar nu pentru a ține carbonul departe de atmosferă.
Inițial, procesul a fost folosit pentru a injecta CO2 în câmpuri vechi pentru a extrage petrolul greu accesibil. Dar criza climatică și subvențiile publice au reaprins interesul industriilor de combustibili fosili de a-l utiliza pentru a reduce emisiile, chiar dacă rămâne neprofitabil.
Până la sfârșitul anului 2023, 40 de societăți comerciale din întreaga lume aplicau această tehnologie, capturând în total 45 de milioane de tone (Mt) de CO2, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE). Acest lucru reprezintă aproximativ 0,1% din emisiile anuale la nivel mondial.
Eliminarea carbonului (DAC) este o tehnică dezvoltată mai recentă. Mai puțin de treizeci de instalații o utilizează la nivel mondial, capabile să extragă aproximativ 10 000 de tone de CO2 pe an, adică echivalentul a 10 secunde de emisii globale.
Nevoia de accelerare
Pentru a atinge obiectivul de zero emisii nete până în 2050, CSC va trebui să prevină 1,3 miliarde de tone de emisii de CO2 pe an până în 2030, adică de 30 de ori mai mult decât în prezent, potrivit AIE.
În ceea ce privește DAC, acesta va trebui să extragă 60 de milioane de tone de CO2 pe an până atunci, de mii de ori mai mult decât în prezent.
Deși acest obiectiv poate părea imposibil de atins, evoluțiile recente oferă o oarecare speranță: cel puțin 130 de proiecte sunt în curs de dezvoltare, potrivit AIE, iar prima instalație capabilă să capteze până la un milion de tone pe an ar trebui să intre în funcțiune în Statele Unite în 2025.
„Este o provocare uriașă, dar nu este fără precedent”, a declarat pentru AFP Gregory Nemet, profesor la Universitatea din Wisconsin, amintind de ascensiunea spectaculoasă a energiei solare în doar câteva decenii.
Mai există încă problema stocării: pregătirea unui obiectiv poate dura până la 10 ani, ceea ce reprezintă un obstacol important.
8
6
