​Industria României va trebui să se transforme fundamental pentru a se alinia cu angajamentele climatice naționale, și pentru a-și păstra competitivitatea, într-o lume cu emisii reduse de carbon. Va fi mult de investit, nu avem o strategie clară și cadrul politic nu ajută nici el. Sunt însă și motive de optimism. InfoClima.ro a scris pe larg despre calea spre o industrie românească ce ar trebui să aibă emisii reduse de carbon.

DecarbonizareFoto: Scharfsinn86, Dreamstime.com

În ciuda dezindustrializării din 1990, economia României este încă puternic dependentă de producția industrială. În general, industria prelucrătoare contribuie cu 16,5% la valoarea adăugată brută (VAB) națională în 2021, cu 11% mai mult decât media UE, și angajează aproximativ o cincime din totalul forței de muncă active.

Industria României este, de asemenea, intensivă în emisii: în 2021, emisiile din industrie s-au ridicat la 25,1 MtCO2 (din care 10,7 Mt au fost emisii de proces), în principal din producția de ciment, fier și oțel și produse chimice. Aceste emisii sunt rezultatul cantităților semnificative de combustibili fosili consumați atât ca sursă de energie, cât și ca materie primă în procesele industriale convenționale, cu emisii de proces inerente.

Sub presiunea crescută a politicilor europene și în mijlocul întrecerii între statele membre UE pentru a-și decarboniza producția industrială, există din ce în ce mai puține ferestre de oportunitate pentru a implementa noile procese și tehnologii necesare decarbonizării industriei grele.

În România, lipsa angajamentelor concrete, cadrul politic fragmentat și spațiul fiscal redus vor impune dificultăți semnificative în decarbonizarea industriei și implicit menținerea competitivității industriale. Cu toate acestea, România dispune de avantaje semnificative pentru a deveni un lider în decarbonizarea industrială.

Pentru a ajunge la net zero emisii la nivel de economie până în 2050, principalele rute pentru decarbonizarea industrială sunt electrificarea masivă a industriei, îmbunătățirea continuă a eficienței de consum a energiei și resurselor, folosirea hidrogenului regenerabil și a altor combustibili alternativi și captarea și utilizarea sau stocarea emisiilor de dioxid de carbon (CO2).

Dintre sectoarele industriale românești, producția de oțel primar, de ciment, și de chimicale (mai ales îngrășăminte) vor trebui să se transforme cel mai profund pentru a-și reduce emisiile. Tehnologiile necesare pentru această transformare prezintă costuri mari și termeni de execuție lungi, iar în unele cazuri implică un necesar de materiale și lanțuri de aprovizionare noi.

Transformarea industrială nu este doar una tehnologică - vor fi necesare intervenții pentru protecția angajaților din regiunile industrializate și pregătirea lor pentru noile locuri de muncă asociate transformării industriale, în noi sectoare industriale.

Citește articolul complet pe InfoClima.ro

Sursa: Dreamstime.com