Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a declarat că apele internaționale nu vor mai fi un „tărâm al nimănui” după adoptarea primului tratat internaţional pentru protejarea biodiversității în acestea, o piatră de hotar după aproape două decenii de eforturi în acest sens, relatează Reuters și Agerpres.
Adoptarea tratatului are loc după ce în martie peste 100 de ţări au ajuns la un acord cu privire la textul „High Seas Treaty”, cunoscut de asemenea sub numele de „Tratatul privind Biodiversitatea în afara Jurisdicţiei Naţionale”, după mai bine de 15 ani de discuţii şi cinci runde de negocieri conduse de ONU.
Prin aprobarea textului, statele membre „au dat o nouă viaţă şi speră să ofere oceanului o şansă la luptă”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres într-un comunicat.
Tratatul va fi deschis spre semnare la New York timp de doi ani începând cu 20 septembrie, a doua zi după summitul ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă. Acesta va intra în vigoare după ce 60 de ţări vor ratifica acordul, potrivit Naţiunilor Unite.
Acordul este un element cheie în eforturile de a aduce 30% din pământul şi apele lumii sub protecţie până în 2030, un obiectiv stabilit în decembrie.
Acorduri istorice pentru protejarea biodiversității la nivel mondial
Crearea de zone protejate pe 30 de procente din planetă, cea mai cunoscută dintre cele douăzeci de măsuri stabilite prin tratatul convenit la finele anului trecut, a fost prezentată drept echivalentul pentru biodiversitate al obiectivului Acordului de la Paris de limitare a încălzirii globale la 1,5 grade Celsius.
În prezent, doar 17% din suprafeţele terestre şi 8 procente din cele acoperite cu apă sunt protejate.
Textul oferă, de asemenea, garanţii popoarelor indigene, gardieni ai 80 de procente din biodiversitatea rămasă pe Pământ, propunând refacerea a 30 de procente din terenurile degradate şi reducerea la jumătate a riscului asociat pesticidelor.
Noul acord adoptat anul acesta privind protejarea biodiversității în apele internaționale, obligatoriu din punct de vedere juridic, stabileşte principii de partajare a beneficiilor derivate din „resursele genetice marine” dincolo de jurisdicţiile naţionale.
El creează zone protejate în marea liberă (ape internaţionale în care toate ţările au dreptul de a pescui, de a naviga şi de a face cercetări) şi stabilește totodată un cadru pentru evaluarea daunelor aduse mediului.
3
2
