Documentarul „România Sălbatică”, rezultatul celui mai mare proiect de fotografie și film documentar dedicat naturii din țara noastră, a ajuns la capăt de drum după mai bine de 10 ani de muncă și 3 ani de filmări. Însă sfârșitul nu este chiar aici, după cum au declarat realizatorii proiectului și documentarului, Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, într-un interviu pentru HotNews.ro.

Romania SalbaticaFoto: Dan Dinu / Cosmin Dumitrache

Inițiat în anul 2010 de fotograful Dan Dinu și dezvoltat la început alături de WWF România (World Wide Fund for Nature), proiectul România Sălbatică a ajuns în toate parcurile naturale și naționale din România. Cu Cosmin Dumitrache la bord începând din 2012, proiectul a produs numeroase expoziții de fotografie, un serial de documentare (Descoperă România sălbatică) și, în cele din urmă, documentarul care îi poartă numele.

Început în 2018 și lansat în vara trecută la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), unde a câștigat Premiul Publicului după ce a înregistrat cel mai mare număr de spectatori, documentarul România Sălbatică a câștigat premiul pentru Cel mai bun documentar la a XVI-a ediție a Premiilor Gopo care premiază cele mai bune producții cinematografice din țara noastră.

Mai mult, România Sălbatică a fost primul documentar despre natură care a câștigat vreodată premiul pentru cel mai bun documentar în țara noastră, încununând mai bine de 10 ani de muncă. După ce a fost prezentat la festivaluri și difuzat în cinematografe, România Sălbatică a ajuns acum pe o platformă de streaming, putând fi văzut în 3 episoade pe HBO Max.

HotNews.ro a vorbit cu cei doi realizatori ai documentarului pentru a afla mai multe despre munca din spatele proiectului, documentar, natura din România și ce mai urmează pentru România Sălbatică. Uite ce ne-au povestit:

Care e povestea inițială din spatele documentarului, cum s-a născut ideea România sălbatică și v-ați gândi că va dura atât de mult realizarea sa?

Dan Dinu: În 2010 lucram la o revistă de fotografie și pe măsură ce scriam un articol despre parcurile naționale și naturale de la noi am realizat cât de puține imagini de calitate am găsit pentru a-l ilustra. Atunci a venit declicul. Mi-am unit forțele cu WWF România și împreună am realizat prima parte a proiectului care a durat 2 ani și care s-a axat pe fotografie.

Fără să știu, făceam cu această ocazie și pre-producția filmului documentar. Inspirația a fost mereu acolo pentru că sunt pasionat de natură de când mă știu.

Cosmin Dumitrache: Fiind pasionat încă din adolescență de documentare despre natură și de drumeții montane, căutam să mă implic în proiecte de acest gen în România. M-am gândit cum ar fi dacă m-aș apuca să fac un film documentar despre natura României.

Astfel am găsit proiectul fotografic al lui Dan, i-am trimis un e-mail și de acolo începe povestea noastră. Ne-am apucat inițial de un serial de scurt metraj despre anumite zone naturale din țară. Am tot lucrat la diverse filme despre natură pentru ONG-uri de mediu și acumulând deja o experiență bogată pentru astfel de proiecte, am decis că este momentul să ne apucăm serios de România Sălbatică.

Niciunul dintre noi nu s-a gândit că va dura 10 ani, a fost pur și simplu pasiunea de a ieși în natură și a filma. Pe măsură ce adunam cât mai multe cadre, am început sa realizez că vrem sa facem ceva amplu și care nu s-a mai făcut în România.

România Sălbatică, proiectul care a ajuns în toate parcurile naturale din România

Ați filmat timp de 10 ani în toate parcurile naturale și naționale din România, cu ce rămâneți după, pe lângă documentar?

Dan Dinu: Cred că pentru mine cel mai fain a fost să văd cum acest proiect crește precum Făt Frumos din basme, într-o zi cât altul în zece :). Parcă pe măsură ce avansam era din ce în ce mai departe linia de final. Și asta doar pentru că găseam noi modalități de a-l dezvolta.

Am început prin fotografie, apoi prin film, ca mai apoi să creăm o comunitate online, un website, o aplicație pentru mobil și acum la final chiar și Asociația România Sălbatică, pentru a putea duce și mai departe ce am început. Cât despre natură, nu pot să spun decât că mă simt extrem de privilegiat pentru faptul că am avut ocazia să o descopăr în detaliu.

Acest lucru vine însă și cu provocarea de a fi o voce care să îndemne la conservare, așadar linia aia de final care indică finalul pentru România Sălbatică se depărtează cu fiecare pas pe care îl facem înainte. Se pare că este un proiect de viață.

Cosmin Dumitrache: Pentru mine acest proiect a fost o experiență unică care bineînțeles că nu se oprește acum, după ce am reușit să finalizăm filmul, ci va merge mai departe, sper pentru tot restul vieții. Mi-a plăcut foarte mult că pe lângă ideea de a realiza un documentar despre natura României, am reușit să-mi descopăr țara într-un mod în care nu îmi imaginam la început.

Cumva asta a fost și dorința, să explorez și să îmi descopăr țara, iar prin intermediul acestui proiect să îi ajutăm pe cât mai mulți să o facă. Nu pot să spun că există un clasament al celor mai frumoase zone, pentru că fiecare loc are o poveste și trezește anumite sentimente, pe care noi din fericire pot să spun că am avut noroc să le trăim.

Îi îndemn pe români să meargă în natură cu sufletul deschis și să trăiască experiența, nu să meargă doar pentru că văd anumite poze cu o anumită zonă, sau pentru că este la modă.

Întrebare subiectivă: Care este cel mai frumos parc natural sau national din România?

Dan Dinu: Greu de răspuns. După ce ai ocazia să le vezi pe toate, zău că este foarte greu să faci un clasament. Hai să zicem Piatra Craiului pentru întâlnirea cu râsul și cu caprele negre și Domogled - Valea Cernei pentru peisajele carstice impresionante. Dar asta doar așa pentru că m-ați obligat să fac un clasament :).

Îmi mai plac foarte mult Apusenii pentru diversitatea lor, Munții Făgăraș, unde m-am pierdut adesea în sălbăticia lor și care din păcate nu se bucură încă de un grad de protecție oferit de statutul de parc, dar și Delta Dunării când vine vorba de păsări. Și mă opresc aici pentru că altfel o să le înșirui pe toate.

Cosmin Dumitrache: Țara noastră are un patrimoniu natural extrem de bogat și cu toate că avem multe zone sălbatice, majoritatea zonelor sunt spectaculoase.

Noi am petrecut foarte mult timp în parcurile naționale și naturale și toate au farmecul lor aparte. Dar dacă ar fi să aleg unde mi-ar plăcea să-mi petrec mai mult timp, ar fi în Piatra Craiului și asta pentru că sunt un iubitor al muntelui, iar Piatra Craiului este unic în țară atât prin aspectul geomorfologic, cât și prin floră.

Și încă una subiectivă: Este natura din România mai frumoasă în vreun anotimp anume?

Dan Dinu: Cred că fiecare anotimp are farmecul lui, însă aș putea spune că îmi place iarna din Ciucaș și Ceahlău, pentru viscolul care m-a prins pe acolo, primăvara în Deltă pentru că totul explodează, vara pe potecile răcoroase și ploioase ale Făgărașului și toamna din pădurile virgine, mai ales cea de la Strâmbu - Băiuț.

Cosmin Dumitrache: La primul impuls aș spune iarna, asta și pentru că este anotimpul meu preferat, dar cu siguranță natura României este unică de la un sezon la altul. Este fascinant să vezi cum unele viețuitoare își reiau activitatea după sezonul de iarnă în primăvară, când totul se trezește la viață și începe un nou ciclu firesc.

Ați filmat numeroase specii rare, care a fost cea mai rară dintre ele sau cea mai greu de filmat?

Dan Dinu: Multe dintre specii au fost greu de surprins, nu doar cele rare, însă cu siguranță cea mai mare bătaie de cap am avut-o cu două specii emblematice: râsul și lupul. Cum sunt foarte greu de văzut, am ales să le filmăm folosind camere cu declanșare la mișcare.

Chiar și așa, cu vreo 12 camere în 4 locuri diferite, după doi ani de încercări, abia am strâns câteva cadre care să se lege într-o secvență. Cu atât mai valoroasă este acea secvență însă, pentru că am avut ocazia să vedem comportamente interesante din intimitatea acestor două specii.

Un documentar despre natura imaculată a României

Care a fost cel mai dificil moment al filmărilor sau cel mai izolat loc în care ați filmat?

Cosmin Dumitrache: Toate anotimpurile ne-au pus în dificultate pentru a realiza anumite filmări, dar ne-am obișnuit cu capriciile vremii și am încercat să depășim acest aspect. Cred că cel mai dificil moment a fost când am filmat într-o peșteră din munții Apuseni. Ne-am târât cu tot cu echipament prin niște cotloane foarte înguste și lungi, unde am stat aproape 12 ore în umiditate și frig, dar a meritat experiența.

Zona montană ne-a solicitat destul de mult, atât fizic cât și psihic, dar pe lângă toate dificultățile fizice, am petrecut foarte mult timp pentru a reuși să surprindem secvențele cu animale. Mai multe aventuri se pot vedea în Povestea România Sălbatică, un film despre întreaga aventură disponibil pe TIFF Unlimited.

Ați avut ocazia să observați direct impactul efectelor climatice în parcurile naturale și naționale din România?

Dan Dinu: Cum nu suntem specialiști în astfel de probleme ne-a fost mai greu să le observăm efectul asupra habitatelor de la noi, însă cu singuranță unele lucruri precum temperaturile foarte ridicate din perioade în care acestea nu ar trebui să fie așa, sau vremea mult mai imprevizibilă, zăpada care cade mult mai târziu sau chiar deloc, schimbarea anotimpurilor, sunt lucruri pe care oricine le poate vedea.

Probabil speciile sunt afectate mult mai profund decât suntem noi. Este momentul să fim mult mai atenți la aceste presiuni pe care noi oamenii le punem pe natură și, poate acum în ultimul ceas, să devenim un pic mai responsabili și mai empatici.

În ultimii ani s-a tot discutat la noi în spațiul public despre situația urșilor, prezentată adesea ca un fel de dispută om versus natură. Voi cum vedeți această discuție?

Dan Dinu: A fost foarte interesant pentru noi, nu de alta dar deși vuiau știrile că urșii sunt peste tot, noi i-am căutat și foarte greu i-am găsit. Parcă tocmai pe noi ne ocoleau.

Nu contestă nimeni că există probleme în anumite zone, probleme care în cea mai mare parte sunt generate tot de oameni desigur, însă până nu există și studii de specialitate pentru a ști cu exactitate câți urși avem și cum putem să gestionăm mai bine situația, cred că orice acțiune împotriva întregii populații este ușor hazardată.

Nu sunt specialist și nu am cum să ajut în rezolvarea acestui conflict uneori inechitabil, dar ce pot spune este că nu am fost niciodată în pericol în prezența unui urs și m-am întâlnit de foarte multe ori cu el. De fiecare dată m-a evitat, mai ales dacă eram într-o zonă complet sălbatică. Așadar, aș încuraja aici dialogul între ONG-uri, autorități și societatea civilă pentru a gestiona problema responsabil și pe baza unor studii științifice.

Ce rezervă viitorul pentru România Sălbatică

Cum a fost să puneți capăt filmărilor după 3 ani? A existat un moment în care v-ați gândit „ok, avem destul acum?”

Cosmin Dumitrache: Niciodată nu poți spune că ai destule cadre. Întotdeauna îți vin idei și vrei să surprinzi momente inedite atunci când stai la pândă sau când cutreieri potecile patriei. Chiar și când lucram la post-producție simțeam că aș fi vrut să mai filmez și alte cadre din alte perspective, parcă nu aveam destule din care să aleg :)).

Câte ore de filmare ați strâns în total în acești 3 ani și cum a fost la post-producție să reduceți totul la doar câteva ore pe care să le prezentați publicului?

Cosmin Dumitrache: Am făcut un calcul aproximativ și, în cei trei ani de când ne-am apucat de filmările propriu-zise, am petrecut 300 de zile în teren, am parcurs peste 45.000 km pe drumurile țării și am strâns în jur de 100 de ore de filmare. A fost tare dificil să renunțăm la multe secvențe din film, pentru că altfel ar fi avut mai mult de două ore și jumătate.

Însă, partea de post-producție, care a durat vreo șase luni, a fost cea mai solicitantă. Nu ne-a fost deloc ușor sa decidem ce cadre să întregească poveștile documentarului, dar după multe zile și nopți tensionate, am realizat ceea ce ne doream și țin să mulțumesc din nou pe această cale tuturor celor care ne-au ajutat să ducem până la capăt acest proiect.

„România sălbatică” a fost foarte bine primit de către public, a avut succes în cinematografe, a fost premiat cu premiul Gopo pentru cel mai bun documentar și multe altele. A fost ceva care v-a impresionat în mod deosebit pe latura aceasta de feedback?

Cosmin Dumitrache: Am primit foarte multe mesaje de felicitări și urări atât de la familie cât și de la prieteni, de la foarte multe persoane din comunitatea iubitorilor de natură cât și din partea tuturor celor care, după vizionarea filmului, s-au simțit atrași de natura din România și de farmecul ei sălbatic.

Au fost și câteva mesaje foarte impresionante și emoționante de la persoane necunoscute, care ne-au surprins într-un mod plăcut.

Dan Dinu: Mie mi s-a părut foarte fain un mesaj de la un puști care are vârsta juniorului meu, 12 ani, care a fost atât de inspirat de filmul nostru încât s-a apucat și el să facă unul cu animalele din jurul casei lui.

Mi-a trimis mesaje, am corespondat și i-am mai dat mici sfaturi, abia după ce am aflat ce vârstă are m-am gândit că ar fi cazul să vorbesc și cu părinții lui. Aceștia îl susțin în pasiunea lui și îi felicit pentru asta. Faptul că proiectul nostru reușește să inspire este pentru mine una dintre cele mai mari împliniri.

Documentarul a ajuns acum într-un fel la finalul ciclului său, a fost prezentat în cinematografe, la festivaluri, acum merge în streaming pe HBO Max. Ce mai sperați în viitor pentru „România sălbatică” și ce ați vrut să arătați cu documentarul de la bun început?

Dan Dinu: Pentru moment am mai înscris documentarul la niște festivaluri de profil din afara țării și până acum a fost deja nominalizat pentru cea mai bună muzică la Green Screen în Germania și am câștigat un loc I la festivalul din Godollo în Ungaria. Sperăm să mai avem parte și de alte surprize.

Planul nostru a fost să arătăm cât de valoroasă este natura de la noi și cât de important este să o protejăm. Partea cu festivalurile și premiile ne ajută pentru că se face o mai bună conștientizare a acestui lucru. Acum că filmul este gata, iar albumul de fotografie la care am lucrat în tot acest timp este și el foarte apreciat începem să ne gândim la o continuare a documentarului pentru că au mai rămas multe povești de spus.

Sigur nu ne oprim aici.

N.r.: Toate fotografiile din articol au fost puse la dispoziția HotNews.ro de către Dan Dinu și Cosmin Dumitrache.