„Ați dori niște greieri alături?”. Ar putea suna ca o întrebare bizară însă pentru dr. Indroneel Chatterjee ortoperele sunt doar una din numeroasele insecte pe care s-a obișnuit să le mănânce la prânz, relatează Euronews.

TarantulaFoto: Captura YouTube

„Dacă le prăjești și adaugi niște sos teriyaki ele sunt chiar gustoase”, susține acesta.

Un psiholog ca formare, lectorul de la Universitatea Oxford Brookesv investighează moduri de a încuraja oamenii să includă mai multe insecte în dieta lor.

„Eu o fac de șapte ani de zile deja”, spune dr. Chatterjee. „Mă pot uita la o insectă mare și să o mănânc fericit, indiferent cât de repulsivă îmi pare vizual”, spune acesta.

Practica numită entomofagie este urmată de două miliarde de persoane din întreaga lume.

Chatterjee susține că insectele nu sunt doar un mod grozav de a adăuga noi arome unei mese sau gustări, ci că mâncarea lor are efecte pozitive și asupra mediului.

„Proteinele animale sunt unele din cele mai nesustenabile surse de hrană pe care le producem din cauza emisiilor cu efect de seră, despăduririlor și folosirii energiei necesare creșterii animalelor”, spune acesta.

Pentru a produce un kilogram de proteine de la o vacă este nevoie de 20 de kilograme de nutreț. Însă în cazul insectelor e nevoie de doar 1,7 kilograme de hrană.

În plus, animalele ectoterme (cu sânge rece) au nevoie de mai puțină apă și au un ciclu de reproducere mai rapid decât animalele domestice.

„Rata de reproducere a greierilor este de doar șase săptămâni. Pentru o vacă, întregul ciclu este de aproximativ șase ani”, spune Chatterjee.

De asemenea, insectele oferă numeroși nutrienți într-o cantitate care rivalizează cu cea oferită de carnea animală.

De exemplu, greierii dragi psihologului conțin per gram mai multe proteine decât carnea de vacă, viermii sunt mai bogați în Omega 3 decât somonul și până și banalele muște conțin o cantitate mai mare a vitaminei B2 decât laptele.

Însă nu este ușor să treci peste dezgustul natural provocat de insecte, gândindu-te că așa salvezi mediul.

Pentru dr. Chatterjee răspunsul însă este simplu: desensibilizarea.

„Mă pot uita la o tarantulă sau ceva destul de mare și să o mănânc fericit”, spune acesta.